8,371 matches
-
vei îmbogăți" Logodnică a fricii mele, Teroare! Unde mai poți așeza în care pauză de respirație aburul virginității, dinții de lapte ai inocentei și pată galbenă de tutun pe arătătorul soldatului Soare ("vecernâi zvon") Unde să-ți mai așezi, Teroare covorul de ruga pentru îngenunchere și închinare? Vară în iarna Pe plajă încinsă privești că ereticul nori somnambuli de culoarea saramurei fierbinți marea subțire, ca firul lunatec al dogmei un "site" mângâiat în convulsii de mână divină o simplă butonare și
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
coșul în mână, dar cu Băse am văzut de mai multe ori. Extrapolând, sunt convinsă că nu se dă în lături nici de la a duce gunoiul, de la a spăla vasele, de la a pune aspiratorul sau de la a pieptăna ciucurii de la covor. E un exemplu pentru toți bărbații români. Când ați dus ultima oară gunoiul, Dinu Patriciu? Invită femeile la dans. Bărbații români, cu excepția celor de la Flamingo Boys, a lui Bucurenci și a încă câtorva, urăsc să danseze. Ca să-și valseze soția
Traian Băsescu, dragostea mea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21192_a_22517]
-
două scaune, ca să se ducă după un prosop, și m-a găsit pe podea, cu cădița-n cap. Tot capul mi-a fost în pericol și mai tîrziu, cînd aveam deja vreo 4 ani, și executam niște gimnastică la bara de covoare din fața blocului. Fiindcă tot în el am aterizat, de mai am și-acuma semnul, pe undeva pe sub breton. Doar cînd am căzut de pe bicicletă și din leagăn, cînd m-a mușcat un cîine și cînd m-am fript la țeava
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
dar al altei mierle dintr-o primăvară de demult. Ce dulce trebuie să fi fost sămînța și cum s-a întristat ea pasărea cînd a pierdut-o în grădina mea pămîntească. 4. Popasul următor l-ai făcut pe bătătorul de covoare. Cît praf sub pașii tăi!, mi-ai spus. 5. Pe cușca cîinelui te-ai odihnit o clipă. Doar cît să ciugulești o rază de soare să-ți primenești aripile și să-ți amintești de versurile unui poet ce scria în
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
ori voi țese voi destrăma pânza tăcerii. lăsați-mi doar războiul în camera goală. și destul fir. nu cer altceva. așteptare. veghe. destul fir. cât să-nconjuri pământul de câteva ori. încă nu ai venit. ce ziua țesea, noaptea destrăma. ziua covoare din neasemuite cuvinte. strigăte se făceau până în zori. țes. eu copilul de patruzeci de ani. eu mortul de ieri. în mine moartea mai adâncă decât în pieptul tatei. iubirea târzie cum cântul înghețat pe ram. între cei patru pereți a
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
apartamentul ambasadorului", s-a prezentat "șeful biroului administrativ", volubil, bine dispus, cu privire ciacâră, înmânându-mi spre semnare inventarul de bunuri date în folosință, de la farfurii la scrumiere, scaune, mese, fețe de masă, cratițe mici și mijlocii, de diverse culori, covoare și tablouri, urându-mi din nou "bine ați venit" și asigurându-mă de toată buna sa colaborare. Am apreciat zugrăveala proaspătă, mirosind a ulei rânced și trandafirii așezați într-o vază de sticlă ordinară, lângă televizorul alb-negru, firește, precum și tablourile
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
pătrunzătoare. Se scutură înfrigurat înainte de a intra în garsoniera mare și întunecată. Cred că, totuși, va trebui să fac un efort și să-mi instalez Internet pe calculatorul de acasă, spuse Grigore Micu, în timp ce-și ștergea pantofii pe covorul negru de plastic de la intrare. în felul ăsta, o să mă duc la Internet café doar când o să am chef să ies. Va veni iarna, poate n-o să mai vreau să ies din casă... își mângâie bărbuța alene, înainte de a descuia
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
un scârțâit de rău augur. Zidurile se curbează îngrijorător. Un aer de apocalipsă iminentă pune stăpânire pe vecini. Pisicile de apartament zgârie ușa șifonierului și caută disperate refugiul. Bichonul abia venit de la plimbare latră ca posedat și se scapă în mijlocul covorului, incapabil să reziste șocului. Papagalul forțează evadarea din colivie, izbindu-se cu capul de gratii și emițând țipete stridente. Placidele broaște țestoase cu sediul în dormitor se înghesuie cu totul sub carapace. Vecinii se sufocă de indignare, de spaimă sau
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
ce definitiv ne desparte. Gnoseologie A nu mai înainta ci a te opri în necunoaștere a sta acolo a privi uimit în jur ușor dezabuzat dar încă om în toată firea în timp ce grădina își mîngîie florile de lînă iar pe covorul din odaie cresc flori adevărate parfumate. Timpul mort și Timpul viu Pentru Timpul mort e prea puțin loc în viețile noastre Pentru Timpul viu e prea mult cel dintîi întins în sicriu cu ceasul la mînă care merge în continuare
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
într-un soi de norișori pufoși, cu irizații micuțe, ca steluțele care înfloreau dimineața pe geamul înghețat al apartamentului împuțit din Floreasca, în care, la 7-8 ani, intram încălecând pervazul cu burta și lăsându-mi trupul moale să alunece pe covorul de iută din bucătărie. Mi-aduc și acum aminte de foșnetul lui abia perceptibil, întocmai ca acela pe care îl scotea rochia de tafta verde a mamei. Și-o punea în fiecare an când se pregătea de revelion, sărutându-mă
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
trotuarele inegale, coborî scări și urcă parapete, se prelinse de-a lungul străzii Turcilor, ocoli la dreapta, apoi la stînga, se întoarse în unghi drept în fața casei Buendía, trecu pe sub ușa închisă, traversă salonul pe lîngă pereți, ca să nu păteze covoarele, își urmă calea prin cealaltă sală, descrise o curbă mare pentru a ocoli masa din sufragerie, intră pe veranda cu begonii și se strecură nevăzută pe sub scaunul Amarantei care-i dădea o lecție de aritmetică lui Aureliano José, intră în
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
ca el surată?-NU, mai umflă-te o dată!Și-adună toată putereași-și întinse iarăși pielea.... XXII. GREIERELE ȘI FURNICA, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016. Vine toamna val-vârtej Și așterne pe pământ Un covor de frunze bej Purtate hai-hui de vânt. Gâzele se înspăimântă Cuprinse de alergie, Aleargă și se frământă Căci mai au treburi, o mie. Doar un greier hoinărește Purtându-și vioara-n spate, Cântecul nu și-l oprește Fie ziuă, fie
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
vers: Dânsa are treabă multă, Prima e în univers! Fără a-și opri cântarea, Greierele îi răspunde, Stăpânindu-și greu mirarea, Parc-ar fi de nu știu unde: -Tu ești trudnica din vatră, ... Citește mai mult Vine toamna val-vârtejși așterne pe pământUn covor de frunze bejPurtate hai-hui de vânt.Gâzele se înspăimântăCuprinse de alergie,Aleargă și se frământăCăci mai au treburi, o mie.Doar un greier hoinăreștePurtându-și vioara-n spate,Cântecul nu și-l opreșteFie ziuă, fie noapte.O furnică îl insultă
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Se-aprinse-n ei amorul chior. Fără de fast și cu mult zor S-au luat și-n filmul lor color Ea-i pregătea pui la cuptor Și-l chema dulce-n Mi minor: -La masă, scumpe puișor! El rar bătea câte-un covor Și-o striga scurt, în... La major: - Vino de-l ia, fă, Mimișor! Dar timpul, un neiertător, Ani treizeci îi duse-n zbor Și de la primul mărțișor Se stinse-ncet al lor amor. Rubesciană, binișor, Uitând ce-nseamnă „un coafor
CÂND MARTIE PLUTEA-N DECOR de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380664_a_381993]
-
în: Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pentru a scrie poezie, în primul rând trebuie să vorbească sufletul. Astfel, când apare sentimentul spiritual, poezia iese din scorburile ascunse ale galeriei minții și se așterne ca un covor de primăvară, plin de flori multicolore peste foile albe ale cărții. Poetul Gani S. Pllana comunică cu acel covor întins în ”livada ghimpoasă” atingând, nevrând, și pe propria creație literară. Poezia lui Pllana are particularitățile sale. Ea este simplă, are
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
să vorbească sufletul. Astfel, când apare sentimentul spiritual, poezia iese din scorburile ascunse ale galeriei minții și se așterne ca un covor de primăvară, plin de flori multicolore peste foile albe ale cărții. Poetul Gani S. Pllana comunică cu acel covor întins în ”livada ghimpoasă” atingând, nevrând, și pe propria creație literară. Poezia lui Pllana are particularitățile sale. Ea este simplă, are diferite tematici, dar nu-i lipsesc și valorile metaforice, comparative, și peste toate, lirica domniei sale cuprinde și timpul de
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
bâlbâiesc/ am un dor arzător/ nu te iubesc îți spun/ diseară nu te vreau/ înțelege-mă!/ Vorbim pe masa amintirilor/ Tu cu fularul în ceafa/ surâsul ți-e suspin/ eu cu / blestem psalmii/ diseară nu te vreau/ înțelege-mă, măi!/ Covorul întins în extaz divin/ uimită ești în grădinile lui.../ Mă cert în pleoapele munților/ - taci!... mă ordoni că odinioară/ vulcanul se aprinde în vocabularul limbii/ diseară nu te iubesc/ mi-e dor să-ți spun!” Folosirea conjuncturala sau doar afișarea
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
și oferă roadele gândurilor tainice, plămădite-n cuvinte. Se pare că anotimpul predilect al poetului este iarna: „În pădurea adormită / S-au înscăunat tăceri / Prin zăpada viscolită / Sosită de nicăieri. // Fulgi de nea plutesc alene / Cu un alb nemaivăzut / Țes covorul de troiene / Peste-un an care-a trecut. // Nostalgiile aleargă / În sănii cu zugălăi /Bidivii cu coama șargă / Mă-nsoțesc prin munți și văi. // (...) // Iarnă, ești așa frumoasă / Îmbrăcată în zăpezi / Ca rochia de mireasă / Pregătită să visezi!” (Iarna nemiloasă). Uneori
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
-te frenetic în arderea mea pe rug. Călătorul meu de toamnă Într-o casă de chibrituri mi-am pus sufletul pe masă. Tu cu ochii tăi ca jarul și cu mâinile de dor răstorni lumea dintr-o plasă aruncată pe covor. Plouă cu scântei roșcate ce-au înnebunit acum în căderea lor mai tristă decât frunzele pe drum. Și aștept mai mult să doară anii-aceștia la un loc când tu pleci și lași în urmă doar sugestie de foc. Mă aștept
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
Se-aprinse-n ei amorul chior. Fără de fast și cu mult zor S-au luat și-n filmul lor color Ea-i pregătea pui la cuptor Și-l chema dulce-n Mi minor: -La masă, scumpe puișor! El rar bătea câte-un covor Și-o striga scurt, în... La major: - Vino de-l ia, fă, Mimișor! Dar timpul, un neiertător, Ani treizeci îi duse-n zbor Și de la primul mărțișor Se stinse-ncet al lor amor. Rubesciană, binișor, Uitând ce-nseamnă „un coafor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
pentru mine timpul de atunci, timp care, mi se părea mie atunci, trecea mai încet. Lada de zestre a bunicii nu a fost mâncată de cari. Nu s-a învechit cu nimic și păstrează pentru mine nu doar velințe și covoare țesute de bunica, ci și sufletul părinților mei. Să vă spun două momente în care, om în toată firea, am plâns! De fericire am plâns și, paradoxal, m-am simțit foarte bine! Prima oară, acum câțiva ani când, terminând casa
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
alta, parcă aș fi fost În pustiu și aș fi fost lovită de duhul răutății. Nisipul este același. Cerul este același. Dar eu nu mai sunt aceeași, mâncarea nu mai este aceeași. Nu mai este aceeași nici farfuria și nici covorul pe care stăteam. Acum sunt cioburi pe jos. Eu sunt flămândă, aproape să leșin și am În mine culoarea urii. Da, Dumnezeul meu, urăsc!!!!! IMAGINEA A TREIA Leșin și visez o scară pe care trebuie să urc. Simt că dacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mai ușor de decodat decît acela - încă, în multe privințe, criptic - care stă la baza ciclului tapiseriilor expuse la Cluny (ciclu care precedă această imagine cu vreo două-trei decenii). Imaginea are în centru o femeie tînără așezată, grațios, pe un covor, într-o poiană. Doamna ține în poală un licorn. Pe fundal, se văd coline. Iar din simbolistica florală și animalieră se remarcă, în primul rînd, un pom încărcat cu muguri, cu boboci, dar mai ales cu flori deschise și mature
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
acceptare, iar capul și cornul îi sînt îndreptate tot în jos. S-ar zice că se complace în brațele doamnei. Poate chiar că, mulțumit, a ațipit. Dar, la o privire mai atentă, constatăm că și capul și cornu-i depășesc puțin covorul/cîmpul/insula pe care e așezată doamna și pe care îi făcuse și lui loc. }inînd cont și de îmbrățișarea posesivă a doamnei, s-ar zice că unicornul se gîndește la plecare. Botul său ce transgresează insula amușină deja alte
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
ilustrat de cele șase țesături în care mai multe doamne și mai mulți licorni vorbesc nu numai despre simțuri, ci și despre introspecție pare a fi luat sfîrșit. Văzul este singura tapiserie în care doamna este așezată. Tot pe un covor/o insulă (acum, numai metaforică), ca și tînăra înfățișată în pictura, ulterioară, de la Biblioteca Națională a Franței. Licornul își ține labele din față în poala doamnei. Ea îl domină cu un cap, el o domină cu un corn. Pe acest
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]