374 matches
-
tun de bronz ornamentat cu frunze de acanț și un mic pumnal cu mâner de piele, pe care le-a lăsat în grija lui Marcel. Tot timpul cât am discutat cu Egor, vărul meu a dat bătălii peste bătălii pe covorașul prețios. La început, discuția nu prea se închega. Egor întreba concentrat, cu o privire greu de definit, eu răspundeam scurt și timid. Da, îmi plăcea aici, la tanti Aura. Trebuia să stau cel puțin o săptămână, pentru că mămica... Iar când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lacătul cât colo și-o clipă m-am sprijinit cu fruntea de ușa stacojie. Am întredeschis-o și am intrat. Mă aflam într-o cameră de mărime mijlocie, cu pereții zugrăviți într-un galben-crem liniștitor. Peste parchet se întindea un covoraș vernil cu desene rombice negre și albe. Camera era mobilată modest: un dormitor ieftin alcătuit din câteva piese furniruite cu lemn gălbui. Pe peretele pe care se afla ușa în pragul căreia stăteam se găsea un șifonier. Pe șifonier, două
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pliabilă, pe care o așezase aici în caz că John Robert ar prefera să lucreze în camera de jos. Parchetul superb, pe care papucii lui Alex patinau molatic, era acum acoperit cu carpete; carpete geometrice, persane, pe care le adusese de la Belmont, covorașe de lână și scoarțe din petice, cumpărate de mama lui Alex la sfatul arhitectului decorator, care găsise că se potrivesc foarte bine cu Papucul. Pe pereții zugrăviți într-un alb-albăstrui, atârnau câteva gravuri în lemn reprezentând sălcii plângătoare, curbate. Domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rochițe minunate roșii stropite cu puncte negre . Greierele speriat repetă-ntruna : -Unde mi-e chitara, că n-o văd? Aricelul, în căsuța din pădure, împinge ușa și trage zăvorul ca nu cumva ploaia să intre în căsuță să-i ude covorașul. Lăcusta aterizează sprintenă pe-o frunză să-și scuture picăturile de ploaie de pe fustă. Dar vai, se oprește speriată când observă că fustița e agățată într-un scai! -Vai, ce mă fac, o să-mi rup fustița! Dar o ajută panseluța
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
bine? Eu, cinstit să fiu, cred că o să te afecteze mult. Nu sînt... începu Thaw, apoi își drese glasul și îngenunche lîngă radiatorul de lîngă biroul domnului Peel. Se uită fix la tubul răsucit și roșu-incandescent și smulse fibre din covorașul de cocos. Nu am o personalitate completă. Pictor bun o zi, poate, dar veșnic o ființă insuficientă. Așa că arta mea e importantă pentru mine. Dacă vreau ca arta mea să evolueze, trebuie să știu cum sînt făcuți oamenii. — Cina ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că e în largul lui. în mașină, profesorul i se păruse mărunt ca un funcționar obișnuit, dar aici, vocea liniștită îi sublinia trupul voluminos și grațios. Stătea aplecat și gîdila cu un deget urechea cîinelui, Gibbie, care stătea întins pe covorașul din fața șemineului. — Joci golf? îl întrebă el blînd. — Nu, dar tata joacă, juca, adică, în timpul războiului. E mai degrabă alpinist. — Așa, deci. Thaw își drese glasul și zise: Am primit cîteva lecții de golf în liceu, dar jocul cerea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
picioarele lui. Sunetul conversației din bucătărie îl atingea la fel ca pe obiecte. La un moment dat, domnul Drummond intră pe ușă, bodogănind cu voce tare: „E al naibii de absurd...“, apoi se auziră zgomote din toaletă. Thaw se înveli într-un covoraș, ca să se apere de frig. începu să viseze că el însuși e covor, un preș de carne cu o gaură. Din gaura aia urma să apară ceva oribil - îi simțea respirația rece. Auzi apoi pași grăbiți și o voce țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
despărțeau de ea doar o boxă minusculă și W.C.-ul. Am ieșit pe coridor. În fața camerei aceleia, prins de perete, ardea un bec în jurul căruia încremeniseră câțiva fluturi de noapte minusculi. Petru zăcea ghemuit în dreptul becului, lângă ușă, pe un covoraș cât palma, un preș de șters picioarele adus, pesemne, de el. Își respira tânguirea, zgâria cu unghia panoul ocru al ușii. * Pedro Miguel da Silva, dintr-un sat de la nord de Bahia, a trăit 40 de ani înlănțuit de trunchiul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
perete, fluturașul a fugit de pe conturul umbrei mele, ai fi zis că eram gata să mă ridic, să bat în ușă, deși n-aveam de gând să fac asta. „Nu, nu...“, s-a opus Petru. Ieșise din scoică, ședea pe covoraș cu picioarele strânse sub el ca un derviș în fața coșului cu șerpi, nu îi depășea nici cu un milimetru marginile. Lumina gălbuie a becului sclipea pe ceața ochilor săi. „Nu, nu... Să nu se sperie... Tu nu știi cât de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acoperise fața cu palmele. „De ce mă bați ?“ „Taci dracului din gură“, i-am spus, „că doarme lumea...“. Mă temeam să n-o trezească pe Zenobia (era atât de obosită !), dar el a tăcut brusc, s-a chircit din nou pe covoraș, și-a reluat tânguirea: „Nathalia ! Deschide, Nathalia...“. M-am uitat spre odaia noastră. Zenobia se afla în prag, mi-a făcut semn : „Lasă-l în pace“, l-am lăsat în pace, am intrat la noi, am închis ușa, era foarte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tâmplar, în vârstă de 26 de ani, a părăsit cușca cu șerpi veninoși în care a trăit timp de 50 de zile la grădina zoologică din Hartebee-Spoort, în apropiere de Johannesburg. 15. Dimineața, când am coborât după pâine, am găsit covorașul lui Petru în fața ușii noastre. De obicei și-l lua cu el. Mi-am spus că poate ni-l lăsase nouă, cine știe, sau poate îl găsise Zenobia, la plecare, și-l mutase la noi ca să-mi atragă atenția... Jos
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
insistent al albinelor, urmat de un covor de petale ce se depun în straturi succesive cât ține curtea și grădina - albul pur devine general și generator de sentimente de admirație față de frumosul-frumos din natură! Adăugați la cele spuse până aici covorașele de toporași (albăstrele), zambile albastre și albe, narcise galbene și albe, crinii de mai, crinii imperiali și covorul compact al lăcrămioarelor cu acel parfum inconfundabil al lor și veți avea tabloul aproape complet al primăverii - simbol al întineririi naturii ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și era. De când intrase În cea de-a cincea fază a Alzheimer-ului, Începuse să amestece chipurile și Întâmplările cele mai familiare din viața ei. Săptămâna trecută, de pildă, spre sfârșitul rugăciunii de după-amiază, de Îndată ce se aplecase și pusese capul pe covorașul de rugăciune pentru sajda, uitase ce trebuia să facă mai departe. Cuvintele rugăciunii pe care trebuia să o rostească se legaseră dintr-odată Într-un lanț prelung de litere și se Îndepărtau În tandem ca o omidă neagră și păroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Petite-Ma din depărtare, de parcă ar fi fost Înconjurată de niște pereți de sticlă, atât de clar vizibilă, Însă imposibil de atins. Pierdută și confuză, Petite-Ma a rămas pur și simplu acolo, cu fața spre Qibla, lipită de covoraș, cu șalul de rugăciune pe cap și șiragul de mătănii de chihlimbar În mână, nemișcată și tăcută, până cănd cineva a băgat de seamă În ce situație se afla și a ridicat-o. — Cum era mai departe? a Întrebat alarmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Stătuse atât de mult În pat certându-se cu domnul Bitter, cu propria ei conștiință? Și-a spălat În grabă fața, mâinile și picioarele, s-a Întors În camera ei purtând vălul ei transparent de rugăciune pe cap, a Întins covorașul și a Început să se roage. Dacă mătușa Banu Întârziase să pună masa pentru micul dejun În dimineața aceea, Armanoush ar fi fost cu siguranță ultima care să-și dea seama seama de asta. Fiindcă stătuse pe internet până târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încă destul de tânără ca să mai creadă, nu neapărat În magie, ci În capacitatea familiei ei de a stăpâni destinul. Avea obiceiul să se bucure de fiecare detaliu al ritualului: de faptul că stătea cu piciarele Încrucișate pe cel mai frumos covoraș din casă În timp ce i se Întindea o pătură deasupra capului, de a se simți ocrotită și bine ascunsă Înăuntrul acelui cort ciudat, de a asculta rugăciunile rostite din toate părțile și, În cele din urmă, acel sfârâit asemeni unui țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
minunată vedere către lac. CÎnd privește afară Îl Întîmpină o vedere uimitoare: sute de taxiuri galbene, parcate ca un stol de păsări pe un ponton de beton, pe lac. LÎngă fiecare taxi, stă un șofer Îndoit de șale pe un covoraș de rugăciune. Cei care fac naveta, la ora asta de vîrf, trec vuind pe lîngă ei pe autostradă; rugăciunile lor plutesc peste lac, către Mecca: gangsterii din țările ex-comuniste le terorizează familiile; aparatele lor de taxat măsluite merg prea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
impresie proastă. Mi s-a părut că aud strigăte de ajutor, dar e ceva vreme de când nu se mai aude nimic - Îmi pare rău că m-am Înșelat. Agentul simplu gâfâie, trăgându-și suflarea. Celălalt Își șterge papucii pe un covoraș În formă de pisică. Lângă ușă e o plantă cu frunzele prăfuite. Pământul din vas s-a uscat, În bulgări tari ca betonul: planta moare de sete. Agentul principal sună pe interior, la 27. Privește, chiorându-se, plăcuța de alamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încântată În patul garsonierei, a fost fantastic, nu știam că poate fi așa. Maja era pe dinăuntru fin granulată, ca o gogoașă de mătase. Acum Însă e uscată, aproape abrazivă. Elio se ridică În șezut, Își puse picioarele desculțe pe covoraș, Își aranjă smocul de fire sure și umede care-i acopereau pieptul ca o spumă și-și aranjă părul, Încercând cu disperare să spună ceva. Și chiar dacă-i părea meschin să-i spună În acel moment că intrase În patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar fi fost În stare să zdrobească mașina aceea, aparatele, Însuși chipul său. Voia să ia pistolul pe care Îl lăsase În dulăpior și s-o Împuște pe femeia așezată În cabina de la intrare, pe maestrul impasibil care alerga pe covorașul de alături, chiar și pe cealaltă instructoare de bodysculpture, care În cealaltă parte a sălii făcea o duzină de neveste de polițiști Între două vârste să urce și să coboare de pe cărămizi. Nu reușea să-și scoată din minte sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un răspuns pe care ți-l pot Întoarce, râse Sasha, rezemându-se de mânerul scărilor rulante care urcau leneșe prin galeria interminabilă săpată sub Villa Medici pentru a pătrunde În măruntaiele orașului. VIA VENETO VILLA BORGHESE. Alunecând printre bariere portocalii, covorașul de metal se mișca sub picioarele lor cu o lentoare extenuantă. Îi târa - dar părea că nu-i duce nicăieri, căci nu se vedea deloc capătul galeriei. Când Emma făcu câțiva pași pentru a scurta parcursul, căci nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
etajul trei. Tati Îl luă de braț și Îl luă În spate ca pe un rucsac. — Te-ai făcut greu, Îi spuse. Dar Îl duse până sus. Era puternic. La al șaselea etaj, totul era ca odinioară. În fața ușii, același covoraș În formă de pisică. Ușa era aceeași, poate puțin mai scorojită. Chiar și yala era aceeași - tati nu o schimbase, la gândul că poate mami se va Întoarce: de fapt, ca de obicei, cheia se Înțepenise și tati trebui s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Închidă ochii, ca mai demult. Fără să vrea, răscoli din priviri mobilierul - căuta un semn care să-i arate cum și cu cine Își petrecuse tati anii aceștia fără ei. Dar nu observă nimic nou. Același pat, aceeași plapumă roșie, covorașul de lână colorată din fața comodei. Camera mamei și a tatei, În care duminică dimineața se jucau de-a fantomele, sărind pe patul lor și trezindu-i - căci lor le plăcea să doarmă duminica până la amiază. Înfășurați În cearșafuri, scoteau sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu pricina. Probabil că fetița și mititelul au fost concepuți aici. În plăcere și bucurie. Buonocore era Întins pe spate În pat - o mână pe inimă, despre care Încă mai credea c-o are, cealaltă căzută, atingând pământul. Pistolul, pe covoraș. Corpul masiv Încă nu este rigid, Întins pe partea stângă a patului, partea care nu era a lui - căci măsuța e pe cealaltă parte și pe ea Își pusese, cum făcuse Întotdeauna, chiar dacă știa că nu mai avea nevoie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ropot nesfârșit de aplauze. Și totul se va sfârși. Sunt deja numere Într-o statistică, sunt deja știri de jurnal, materie de dezbateri și comunicări, motiv de indignare și plâns, și toate vor dura vreo săptămână. Își șterge picioarele pe covorașul În formă de pisică, de parcă și le-ar putea curăța de sângele pe care nu l-a călcat. Din apartament răzbat străfulgerări de lumină. Ultimele imagini care vor rămâne din ei. Fotografii de familie, până la moarte și dincolo de ea. Sirena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]