538 matches
-
a gândit, probabil, că într-o zi o să mai fie nevoie de el. Noi avem nevoie de el, spuse Maca. Nu e chiar ce și-a dorit... Bătrânul își făcu basmaua ghem și o îndesă în buzunarul pantalonului. Își trase cozorocul, privind cu atenție în lungul străzii. Ezită o clipă, căci urma s-o ia în direcția întunecată. Maca își iți capul de după coloanele intrării în parc. — Mergeți voi înainte. Eu vin din spate, cu motocicleta. Încă mai e lume pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un Panhard-Levassor din 1906, pe când automobilul este încă un sport mecanic, înainte de a deveni un mijloc de transport. Unul din clișeele cele mai celebre ale lui Jacques-Henri Lartigue este un portret al tatălui său, cu cascheta trasă pe cap, cu cozorocul în spate, la modă în cartierele noastre mărginașe, cu ochelari inspirați de măștile de gaz, care aveau să cunoască un mare succes, cu figura și barba deformate de viteză, pe atunci cu atât mai impresionantă, cu cât era o senzație
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
pașii îl purtară mai departe. Găsi o bancă liberă, la umbra unui castan cu frunze parcă opărite de bruma toamnei, cu toate că până la toamnă mai era ceva vreme, se lungi pe bancă, își trase pe față șapca sa cu cozorocul jerpelit și rămase mult timp cu urechea la pândă. În jur numai pași, pași mulți, unii greoi, alții moi și elastici, alții târâți prelung cu oftaturi adânci, dar nici unul din pașii aceia nu se opriră în dreptul său pentru a se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu trebuia. Pentru aceasta au plătit cu viața. * * * Trecuse patruzeci și ceva de ani de la absolvire, timp în care a devenit posesorul unei averi inestimabile: soție, copii, nepoți. Cu o șapcă de culoare bleumarin închis, marca Puma din doc, cu cozoroc mare, semi rotund, model american, îmbrăcat într-o pereche de blugi originali, puțin decolorați, încins cu o curea nu prea lată din piele de harnașament maro, cu cataramă metalică peste care cădea o geacă de culoare gri, descheiată în față
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
geacă gri, corpul și mâinile erau la locul lor, geanta din material impermeabil negru, cu cele cinci fermoare pe jumătate deschise, îi atârna pe umărul stâng ca de obicei, iar în mâna dreaptă umbrela pliantă. Până și șapca "Puma" cu cozoroc mare era pe cap, la locul ei. Dacă nu ar fi avut în preajmă acel uriaș bolovan, jur-împrejurul său acel cer înstelat și acea uriașă sferă în fața sa, s-ar fi convins ca totul nu e altceva decât un vis
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
i-a venit să chiuie a pagubă din toți rărunchii, de mai multe ori. Poate ar fi făcut-o și pe asta, dacă o rafală de vânt, stârnită din senin și pe neașteptate nu i-ar fi zburat șapca cu cozoroc mare rostogolind-o ca pe un balon umplut cu hidrogen de-a lungul drumului: odată, de două ori, poate de zece sau douăzeci de ori și nu s-a lăsat, nu s-a oprit, diavolița, decât hăt-departe, în fața unui automobil
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a antrenat serios, concluzionă în gând fostul profesor încercând să nu-și exteriorizeze starea emoțională în care se afla. Și totuși... * * * După ce o scutură de praf; cu mâna dreaptă își îndesă pe cap șapca bleumarin închis "Puma" din doc, cu cozoroc mare, model american, cam pleoștită, în timp ce cu mâna stângă își ținea geanta să nu-i alunece de pe umăr, rămase uluit de-a binelea; încă nu-i venea să-și creadă ochilor. Era ceva de domeniul fantasticului. O asemenea coincidență nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ars, camionul s-a oprit brusc, în aceeași clipă în care și din cabină a sărit un tânăr neamț, cel de la volan; îmbrăcat într-o salopetă militară cu platcă, buzunar în față și bretele; cu un chipiu pe cap cu cozoroc mare care să-l ferească de soare; în timp ce un al doilea a rămas în picioare pe strapontină. Bidaru, care era ceva mai mare decât copilul în cauză, împreună cu trecătorii ocazionali au fost martorii a două evenimente ce se consumau concomitent
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
poligon cartonat, care avea deasupra o broderie complicată de șnururi, de unde atîrna, la capătul unui șiret lung și din cale-afară de subțire, o mică împletitură de fire de aur, în chip de ghindă. (P4) Șapca [ea] era nou-nouță; îi lucea cozorocul. Gustave Flaubert, Doamna Bovary, p. 24 Cu toate că se referă, în mare, la descrierea lui Charles Bovary, să analizăm această secvență în relativa sa autonomie. Primul paragraf citat (P0) tematizează, de altfel, un obiect al discursului: șepcile elevilor sau, de fapt
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
referențială este suficientă), pe cînd în celălalt caz trebuie refăcut lanțul (două) operațiilor de asimilare și a enunțurilor de reformulare (saturate de evaluări). Dacă ultima frază este subordonată schemelor cele mai simple de predicație descriptivă: "Șapca era nou-nouță; îi lucea cozorocul", este cu siguranță într-un contrast absolut cu P3. Înainte de a ajunge la această frază lungă, reținem faptul că punctuația în P4 marchează juxtapunerea (parataxică) a celor două propoziții de bază, complementare (Pd. SIT și Pd. ASM) celor pe care
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vinovat zăcea neputiincios mai încolo, pe o râlă, iar polițaiul, descheiat la bluză până la buric, se uita chiorâș la gaura ciorapului de la degetul cel mare de la piciorul cu bătătură și se scărpina necăjit după cap, într-un ritm harnic, încât cozorocul caschetei se mișca spre față și spate, făcând să apară și să dispară ritmic nasu-i vânăt și borcănat. Din când în când, gemea ușor a lehamite. Din stânga, de la cofetărie, venea cucoana preoteasă, o bondoacă crăcănată, care era foarte ocupată cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
însă ochii și văzând iar spânzurătoarea, se retrase câțiva pași ca în fața unui vrăjmaș amenințător. În aceeași clipă, pe cărarea dinspre sat, răsună un glas aspru și poruncitor: ― Caporal!... Gata, caporal?... ― Gata, domnule locotenent! strigă caporalul, întorcîndu-se, cu mâna la cozoroc. Locotenentul, în ulancă strânsă pe corp și cu guler de blană sură, venea foarte grăbit, aproape alergând, și vorbind mereu: ― Gata tot, caporal? Convoiul a pornit adineaori și în câteva minute va fi aici... Dar plutonierul unde-i? De ce n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în dreptul porții, se oprise Marta, care nu-l vedea și vorbea ungurește cu un ofițer de honvezi, arătîndu-i casa. Când intră în curte și-l zări, îi strigă "bună ziua" tot pe ungurește, în vreme ce ofițerul, la spatele ei, duse mâna la cozoroc, zâmbind jenat. Peste câteva clipe Marta ajunse în fața lui Apostol. Purta o bluză albă dantelată și o pălărie mică, de sub care se zbârleau cârlionții castanii. Îi erau obrajii aprinși, și în ochii de veveriță scânteia o veselie nestăpânită. ― Rodovica a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
henț cu mâna! Ah, ce-mi place cum sună... Să nu mă luați cumva cu pleonasmele, că mă mut la altă masă! Gore stă cu ziarul de sport În dreptul ochilor, tolănit pe scaun. Are o șapcă vișinie pe al cărei cozoroc stă scris Rapidulețul, gustul ciorbei, iar lângă scrumiera burdușită cu chiștoace se odihnește o bere pe jumătate golită. Gicu, care trăiește viața În roșu-albastru și suferă intens fiindcă Lăcătuș pare a-și face din nou bagajele, privește pierdut către castanul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
În ziua de 13 octombrie 1943, Wittmann și tunarul său Bobby Wol au distrus 20 de tancuri T-34 și 23 de tunuri-antitanc. §§§§§§§§§§§§§§§ După Geoffrey Regan, op. cit. (v. Bibliografia). Tshako în maghiară înseamnă "tunică, mondir". Schapka este un chipiu cu cozoroc îngust și cu calotă pătrată în colțuri. **************** Armata română a adoptat o uniformă de croială britanică la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, poate explicabilă și prin faptul că generalul (la data aceea colonelul) Ion Antonescu fusese atașat militar
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
expresii,a termenului metaforic prin altul, cu sens asemănător: a băga la bufet „a mânca“ = a băga la burduf/ghiozdan/cufăr/ladă) sau deraierea lexicală (un cuvânt dintr-o expresie e înlocuit cu altul, pe baza asemănării formale: vai de cozorocul lui, hai sifon) sunt frecvente în argou, alături de altele, ce vor fi discutate în volumul cu titlul 101 cuvinte argotice. Straturi etimologice În structura lexicului limbii române, se pot identifica mai multe „straturi“ etimologice, adică diverse grupuri de cuvinte de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
se depărtă. 4 Agenta de poliție Watson Îl aștepta la recepție. Era Înfofolită până la urechi Într-o geacă de poliție greoaie și neagră, pe care străluceau picăturile de ploaie. Părul Îi era strâns Într-un coc sub șapca ei cu cozoroc; nasul Îi era roșu precum un far de avertizare. Zâmbi În timp ce Logan se apropie cu mâinile În buzunare și cu mintea la autopsie. Neața, domnule. Cum vă e stomacul? Logan se chinui să zâmbească, Însă simțind În nări mirosul copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să spun dacă au făcut-o sau nu. Îi învinuiesc pentru că au murit pe scaunul electric. Îi învinovățesc că i-au lăsat orfani pe acei doi băieței. Încă le văd poza din ziar, în jachetele lor cadrilate, cu șepcile cu cozoroc. Michael și Robert. Nume americane adevărate. Michael și Robert Rosenberg zâmbesc în poză. Avocatul apărării îi conduce afară din închisoarea Sing Sing, este probabil ultima dată când îi vor mai vedea pe părinții lor și sărmanii băieți care nu bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
drept. Pereții erau acoperiți de tablouri cu peisaje calme, de păduri și lacuri. Se Întâmpla uneori ca la o masă Îndepărtată, din colțul ghivecelor cu flori, să stea un ofițer britanic slab, care prânzea singur. Ședea țeapăn, șapca lui cu cozoroc odihnea la picioarele trandafirului. Unde vor fi ajuns tablourile cu lacuri și păduri? Și În ce colț de lume o fi prânzind acum ofițerul singuratic? Unde ai ajuns tu, Efraim? Ierusalimul - un oraș plin de nebunie și aleanuri. O tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
devenea inteligibilă doar foarte încet, prin ascultarea sunetelor. Și îmi plăcea, pe de-o parte, să fiu acest băiat, care primise pantofi și schiuri noi, pantaloni de schi bleumarin din postav și o șapcă prevăzută cu clape pentru urechi și cozoroc, dar, mai ales, să mă pot închipui un „vânător“ care ieșea prin gaura vertebrei de calcar gri a balenei, din lumile lui de imagini și litere, ca s-o pornească în largul câmpiei și în casa de zăpadă, până când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unui bărbat care mergea de-a lungul unui perete din scânduri; în fața lui își dădu brusc pălăria pe ceafă, își ridică sprâncenele și exclamă: —Hans! iar bărbatul, într-un costum de culoare deschisă, care purta pe cap un chipiu cu cozoroc, luat prin surprindere, scoase un „ha“, și pe urmă veni strigătul: „Pipin!“ - porecla de student a tatei - și prietenii de odinioară se aflau față în față: — Nu, așa o surpriză! —Ce-i cu tine aici? Și cum mai stai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
picant îi dădu un sentiment de fericire care se combina perfect cu scaunul, cu masa, cu dalele de piatră, cu acele umbrele, cu strigătele vânzătorilor venind dinspre stradă. Herr Saner scoase un „ha!“, dădu din cap sub șapca lui cu cozoroc, de parcă și el ar fi simțit aceeași senzație pe limbă, datorită Cynar-ului, pe care îl prefera, ca și prietenul său „Pipin“, și amândoi căzură de acord că asta se cheamă viață și se deosebește de cotidian, la care W. se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
falcă de teren în afara orașului, pe o colină de unde se vedeau lacul și munții. După război, „Ha!“, pe atunci un metru pătrat să tot fi costat doi, trei franci, acum ar trebui să plătească sigur o sută. Șapca lui avea cozoroc și era pusă mai mult pe-o ureche, geaca de piele o purta descheiată, o eșarfă îi sta înfășurată lejer în jurul gâtului și Hans Saner își întinse buzele, deschizând gura larg și arătându-și dinții cu dezinvoltură. Cu o seriozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cea mai ușoară urmă de ambiție, constrângere sau presiune strica tot, făcea piatra să rateze - și, în mod surprinzător, era din nou acolo: „Good shot! Well done!“. Tata stătea pe patinoarul situat sub Grand Hotel cu o șapcă modernă cu cozoroc pe cap și cu ștergătorul în mână. Pe genunchiul drept al pantalonilor bufanți își legase un prosop. Pe fața lui stăruia o liniște grea - și arăta de parcă ar fi atins în viață tot ce-și propusese, tot ce era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fundal un peisaj colinar, deasupra căruia se încorda un cer de vară și o împunsătură de dogoare făcea să strălucească atât de întunecat puzderia de frunze ale copacilor de pe țărm. Tata avea un zâmbet larg, fericit, pe sub șapca lui cu cozoroc, iar mama își ascundea temerile, arunca priviri prudente dincolo de parapet și curentul stârnit de barca în mișcare îi flutura eșarfa. Domnul Hackler ședea la volan în slip, norii de fum scoși de țigara lui pluteau în spatele părului negru înfoiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]