339 matches
-
îți spui eu... Cu el să te duci la vânat, și pe urmă să stăm de vorbă! Crâșmarul îmi vorbea cu înfocare, mândru de Iezer și de Marin. —Bine, atunci când oi veni, să chemăm pe Marin. —Uite, domnule! zise iute crâșmarul, cu ochii în sus și cu un deget înainte, parcă voia să-și aducă aminte de ceva; uite!... Îl chemăm și vă înțelegeți din două vorbe... O să-l cinstești cu țuică, domnule... Un pahar, două, trei, cât ai dumneata bunătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lină și joasă. O țuică, două, cât ai dumneata bunătate, vorbi zâmbind și frecându-și mânile Sandu Popescu. Pușcașul tăcu o clipă, privind în pământ, apoi mă ținti cu ochii lui rotunzi. —Dumneata ești boierul din Sărățeni? Da! răcni repede crâșmarul; boierul Niculiță! Și așeză cu grijă, pe masă, trei păhărele de țuică. Vânătorul sorbi încet băutura, cu ochii pe jumătate închiși. Puse paharul la loc și-și șterse mustățile zbârlite. Grăi iar cu glasu-i ostenit: — Am auzit că la Sărățeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la Sărățeni o duc mai bine rumânii... Sandu nu-mi dădu voie să răspund. Își repezi arătătorul drept, înainte: Cum? foarte bine! acolo, ca în sânul lui Avram! Ți-o spun eu, neică Marine, pe onoare! Omul dădu din cap. Crâșmarul îi puse în mână a doua țuică. O sorbi și pe asta încet. Începu după aceasta să se scociorască în chimir. Scuipă cu greață și mormăi: Nu-i!... Ce să fie? Tutun! tutun! strigă Sandu. Las’ că-ți dă boierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și ăsta care a venit m-a afundat și mai rău în necaz... Am rămas numai cu casa, atât - și cu pușca... În glasul lui era ca un hârâit aspru, dureros. Prin ochii verzi, care mă priveau, trecu o lucire. Crâșmarul îmi făcu cu ochiul și tuși. Puse apoi mâna pe pușca lui Sandu și mi-o întinse: — Dumneata, boierule, ai foc central! Eu cunosc! am fost caporal în artilerie... Neica Marin are de celelalte, vechi... Dar pușcă bună, știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căzură greu în stropi roșii, pe apă, pe când stolul, ca izbit de furtună, se întorcea brusc, se înălța, se pierdea pe deasupra luncilor. IItc " II" Din tăcerea sau din vorba ruptă, zgârcită a vânătorului, nu putusem să pricep multe lucruri. Sandu crâșmarul, iar, vorbea prea mult, și ce voiam eu să aflu, ori nu era în stare să-mi spuie, ori se prefăcea că nu înțelege. Și mă lua cu vorba-i pripită înainte, îmi zâmbea prietinește, își întindea degetul, trăgându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vreme închisă, care ar fi putut să izbucnească dintrodată și să se abată și asupră-mi. Asta o simțeam însă nelămurit numai, în clipele acelea, în fundul ființei mele, ca o adiere slabă, ca un tremur ușor. Apoi se întoarse Sandu crâșmarul, dădu țuicile zâmbind, dădu pacul de tutun și-și puse mânile-n șolduri: — Boierule, am pus la fript un pui, și-ți fac și o ciorbă de crap, adus din Iezer de neica Marin... Ceva ca la un restaurant, pe onoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avântai în șa. VIItc "VII" O dorință bolnavă de a afla mă chinuise toată ziua și mă adusese întins, cu toată strângerea de inimă, la crâșma lui Sandu, și apoi la luntrea care aștepta ca întotdeauna. Cercetasem cu ochii pe crâșmar, cercetam pe pușcaș: nu, parcă nu era nimic. Mă gândeam. Un timp n-o să mai vin diminețile; și lucrurile se vor liniști, dacă este vreo bănuială. De știut, nu se putea să știe vânătorul. N-avea de unde. Ș-apoi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iar datoriile acumulate de unii săteni - atât din anul respectiv, cât și din anii anteriori - depășeau cu mult posibilitățile lor de solvabilitate<footnote Ibidem, Ministerul de Interne, Tr.1772, op. 2020, d.4461/1844, passim. footnote>. La Belcești, de pildă, crâșmarul era, probabil, un autohton, dar la Ulmi, Poleni, precum și la satele din jur: Cârjoaia, Cotnari, Cucuteni, Hălceni, Hodoriștea, Moara Profectorului (azi, satul Armanu, comuna Cotnari n.ns), Totoești, Șoldana, Zbereni și altele, crâșmele erau luate în arendă de negustorii evrei
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
negustorii armeni originari din Georgia se numea Luca, văcar, dar se întâlnesc și combinații onomastice interesante la evreii Leiba Luchian, negustor de vite în 1838, în Belcești<footnote Arh.St.Iași, Vistieria Moldovei, d /1838, f.127r. footnote>, Zuilic Dascălu, crâșmar, în 1844, la Poleni<footnote Ibidem, Ministerul de Interne, Tr.1772, op.2020, d.4461, f.15r. footnote> și Ițâc Cojocariu, de asemenea, crâșmar, în anul 1851 la Belcești<footnote Ibidem, Vistieria Moldovei, Tr.1768, op II 2018/887, f.
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
1838, în Belcești<footnote Arh.St.Iași, Vistieria Moldovei, d /1838, f.127r. footnote>, Zuilic Dascălu, crâșmar, în 1844, la Poleni<footnote Ibidem, Ministerul de Interne, Tr.1772, op.2020, d.4461, f.15r. footnote> și Ițâc Cojocariu, de asemenea, crâșmar, în anul 1851 la Belcești<footnote Ibidem, Vistieria Moldovei, Tr.1768, op II 2018/887, f.38r-39r. footnote. Credem, totuși, că cel de-al doilea nume, văcar și Cojocariu, făceau referiri, de fapt, la îndeletnicirile pe care cei menționați le
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
Vasile Iluca Oameni și întâmplări „Caietul crâșmarului” este un roman în care Vasile Ilucă își confirmă și își dezvoltă preocupările pentru tainele Istoriei, dar și pentru făptuitorii acesteia. De data aceasta, nu la mari personalități face trimitere, ci la omul simplu - sătean sau târgoveț - adică aceala care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
țăranii statornici în credința și în deprinderile lor. Dar și la atâtea alte evernimente care alcătuiesc existența omului. Este o carte care confirmă un drum ascendent și împlinește în chip fericit o carieră cu resurse încă nebănuite. Vasile Filip Caietul crâșmarului Când Dumitru Dinsus și Stafidă au ajuns în gară, s-au oprit într-un loc mai ferit, ca să se obișnuiască cu tot ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit de ape mâloase - acum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și au pornit în căutarea unei crâșme. Au găsit una așa... mai ponosită. ― Hai să intrăm, măi Dumitre, că alta mai bună nu avem vreme să căutăm. Dacă spui tu... Poate om avea cu ce ne uda măcar cerul gurii... Crâșmarul i-a întâmpinat cu bucurie, semn că nu-l dădeau clienții afară din crâșmă. ― Cu ce vă pot servi? Da’ mai întâi, bine ați venit și luați loc. ― Cu o cinzeacă de rachiu. Da’ poate ai un rachiu din care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dumneata ce crezi că ai mai bun. ― Am un rachiu adus de la unul care are vie... Îi din tescovină. Eu știu dacă v-a plăcea? ― Apoi îi mai bun ca Săcărica... - a răspuns Todiriță. Până ce clienții să-și tragă sufletul, crâșmarul a și adus rachiul. ― Să-l beți sănătoși. ― Mulțumim pentru urare, jupâne, și să trăiești - a vorbit Dumitru, ridicând țoiul cu rachiu. Au gustat din băutură. Încet-încet, au golit măsurile. Dumitru s-a uitat poznaș la Todiriță... ― Apoi, măi vere
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
uitat poznaș la Todiriță... ― Apoi, măi vere, bun rachiu ai, da’ rar îl dai ... ―Auzita-i, jupâne, ce spune vărul meu? - a întrebat cu glas înalt Todiriță. ― Am auzit și, ca drept dovadă, poftiți încă câte o cinzeacă - a răspuns crâșmarul, cu vorba și cu fapta. Acum parcă nu mai aveau acea pornire de a goli cinzeaca așa repede. Ar fi vrut să stea mai mult de vorbă... ― Măi Todiriță, știi tu că parcă nu mai am răbdare? ― Despre ce răbdare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
foc mic. ― Din câte știu eu, aistuia al lui Cocostârc îi cam curge nasul pe la crâșma lui Prispă. Și îl mai apucă miezul nopții pe drum... ― Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură... Încet-încet, au dat gata rachiul. Crâșmarul tocmai își făcea de lucru pe la tejghea. ― Poți să ne spui cât ar arăta ceasul? - a întrebat Todiriță. ― Apoi, o cam trecut de douăsprezece. Da’ ia stați, să mă duc să cercetez. În scurtă vreme, crâșmarul s-a întors: ― Am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au dat gata rachiul. Crâșmarul tocmai își făcea de lucru pe la tejghea. ― Poți să ne spui cât ar arăta ceasul? - a întrebat Todiriță. ― Apoi, o cam trecut de douăsprezece. Da’ ia stați, să mă duc să cercetez. În scurtă vreme, crâșmarul s-a întors: ― Am avut dreptate. Îi ora douăsprezece și jumătate. Da’ ce grabă aveți? ― Păi, ne așteaptă nevestele și copiii cam de multă vreme - a răspuns Dumitru. ― Doar nu îți fi din cei care au fost concentrați. ― Chiar de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spre ușă cu grabă. ― Rămâi sănătos, jupâne, și mulțămim tare mult. Mâinepoimâine îți vine și feciorul - a vorbit Dumitru din ușă. ― Să-ți fie gura aurită. Mergeți sănătoși și să-i găsiți bine pe toți cei dragi - le-a urat crâșmarul. Când au ajuns în gară, o locomotivă obosită gâfâia în capul unei garnituri de tren. ― Todiriță dragă, frumos ne-ar fi stat să-i facem din mână doar... Că trenul nu știe de șagă. Își umflă cazanul cu aburi de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
armată - a răspuns Todiriță, cu gândul plecat spre concentrarea din care abia s-au întors de puțină vreme și amarul care îi măcina sufletul de atunci încoace. ― Hai, să-i pășim pragul - a răspuns Dumitru. Au intrat. Înăuntru... Nimeni, afară de crâșmar! ― Bună ziua, jupâne - a rostit Dumitru cu voce moale. Aizic, cu șapca lui slinoasă trasă pe ochi, i-a întâmpinat cu un „Bun venit” șoptit. Cei doi au privit nedumeriți unul la altul și apoi, întrebător, la crâșmar. Pe tejghea, într-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Înăuntru... Nimeni, afară de crâșmar! ― Bună ziua, jupâne - a rostit Dumitru cu voce moale. Aizic, cu șapca lui slinoasă trasă pe ochi, i-a întâmpinat cu un „Bun venit” șoptit. Cei doi au privit nedumeriți unul la altul și apoi, întrebător, la crâșmar. Pe tejghea, într-un colț, hârâia un aparat de radio. Aizic le-a făcut semn să fie atenți la vorbele slobozite de aparatul de radio ce abia hârâia... Cu greu au deslușit cuvintele „diktat” și „Viena”... Au rămas cu întrebarea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un aparat de radio. Aizic le-a făcut semn să fie atenți la vorbele slobozite de aparatul de radio ce abia hârâia... Cu greu au deslușit cuvintele „diktat” și „Viena”... Au rămas cu întrebarea pe buze: „Ce diktat? Ce Viena?” Crâșmarul le-a făcut semn să aibă răbdare, că le va explica el... Într-un târziu, Aizic a învârtit butonul aparatului de radio, închizându-l... ― Da’ pe cine asculți matale, domnule Aizic? Pe cei de la Viena sau pe ai noștri de la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Ardealului, prin Diktatul de la Viena, ajutați de nemți și de italieni... Se anunță vremuri grele pentru noi, oameni buni... ― Apoi, drept-îi că nu rămâne decât să mai vină cine știe cine peste noi și... - a încercat să-și spună părerea Dumitru, dar crâșmarul i-a luat-o înainte: ― Nu trebuie să aștepți pe nimeni altul, domnule, că s-au găsit deja. ― Cine, mă rog frumos? - a sărit ca ars Dumitru. ― Bulgarii. ― Da’ aistora ce le-o mai trecut prin cap să ceară? ― Păi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
așteaptă afară cu buza umflată, măi Todiriță. Până una-alta, ia să mă duc să-i dau un pumn de ovăz. Pe urmă om gusta și noi din rachiu și din cine știe ce bunătăți ne-a mai da jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rachiu și din cine știe ce bunătăți ne-a mai da jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte o firimitură, mestecând alene, pentru a prelungi plăcerea... După ce s-au convins că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ale babei Smoala. - Baba Smoala?. Ce mai e și asta? - Află că baba Smoala e însăși mama lui Drăgănescu. Cu o oală, smolea vecinie butoaiele mucigăite - fiindcă butoaiele sunt la ei o tradiție. Toți Drăgăneștii în Dealul Spirii au fost crâșmari de pere en fils. Noblesse de baril! - O! Nory! Desigur, pe vremea babei Smoala, trebuie să fi fost în mahala o fată rea de gură ca tine, care încă nu învăța dreptul și economia politică! Mini reflectă asupra realităței unei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]