275 matches
-
veselie, copane de pui cumpărați, stând o noapte la rând, se frigeau pe grătarele puse direct sub poala codrului, cu navetele de bere alături, cu nevasta voioasă și copiii alergând prin preajmă, omul se simțea suficient de patriot, ca să nu crâcnească la unele chestii care nu-i plăceau pe atunci. Dar s-au dus acele vremuri, și după 1989 odată cu noii zori, a celei mai încețoșate perioade din istoria țării noastre, am strămutat și ziua națională. Și după ce aleșii patriei s-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
alte angarale de nici nu le mai știm pe nume, tocmai pentru ca statul să aibă grijă de noi. Să aibă de unde să plătească profesori, polițiști, funcționari, medici, să construiască drumuri, să le întrețină și așa mai departe. Plătim fără să crâcnim pentru pensii, ajutoare de șomaj sau indemnizații de creștere a copiilor la bugetul asigurărilor sociale. Un purcoi de parale plătim și la bugetul asigurărilor de sănătate. Dacă statul acesta, prin cea mai abilitată voce, aceea a președintelui țării, spune franc
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
s-ar putea mișca. — La ce oră ai venit azi? Al dracului, nu se lăsa, pocitul. O ține, la o adică, așa, cu tava în mână, în mijlocul camerei, s-o biciuiască. Iar ăștialalți, nimic, mutulache, nu aud, nu vad, nu crâcnesc. Zeamă lungă ăla, Titi, răul ăla spurcat și slugă, numai ochi în cap, ochelarist, bine zice Gina, să vadă tot despre toți, să transmită ălora de-l țin în slujbă. Iar pisicuța, sfor sfor, bineînțeles, toarce și mustăcește, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care ne-au tot lovit, ne-au tot umilit, ne-au tot dat la cap: nimic!, câtă-frunză-câtă-iarbă - toți-o-apă-și-un-pământ! Pe când noi... E-hei, căci Românul are șapte vieți (În pieptu-i de aramă): oricât l-ar strivi strivitorii, el nu mișcă, nu crâcnește - astfel supraviețuiește el, Românul... MINCIUNA BUNĂ Stau În calidor și aștept să plece neamurile de azi. Nu sunt neamuri de-ale noastre, sunt de-ale lor, ale dușilor neîntorși. Azi sunt patru femei și un bărbat: mama și nevasta unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
primeau prin mâna oamenilor venea, desigur, mult mai de departe. Bogdaproste, să fie primit, e loc și pentru plimbare, și pentru bărbați, și pentru înghesuiala și cozile de la cabinele de vot pe care le-au luat în piept fără să crâcnească, reluându-și plimbarea apoi, în aceeași formație, cu Roșioara dându-le iarăși tonul cu bine c-am băgat-o la urnă, hi-hi-hi, toată noaptea n-am dormit de emoție cu gându’ cum o fi când o bag la urnă, hi-hi-hi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la fel ca la televizor, așa cum vedeam pe canalele sârbești înainte de ’89? Dar dacă nu e așa? Dacă lucrurile s-au schimbat? Îmi strecoară limba în ureche, îmi șoptește: vino, iubitule! Ce mă fac? Mă cufund în păcat fără să crâcnesc? Unde e Leo cel care se ruga o oră dimineața, o altă oră seara, care bătea o sută de mătănii la amiază? Leo, care-l învățase pe tatăl lui, preotul, să postească...Vino, Leo, intră în mine! Mă apropii, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fuseserăți?! se stropșește Dan, la Iepure și la Bursuc. Ce vrei, am prins stopurile alea tâmpite, de la Tribunal! replică Viezurele. Boss, să fii atent! Atinge-ne cu sabia! Pe mine și pe Alb! Acum...! Vierme se supune poruncii, fără să crâcnească. Un bubuit..., un licărit..., o undă bâzâindă, surdă, ca un puls electromagnetic... și..., iată! Doi bărbați necunoscuți răsar, dinaintea sa. Primul, un cavaler atletic, cu plete încrețite, negre-corb, îmbrăcat în ținută lejeră de călărie, într-o mantie albă de in
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tocmai cele câteva biete sute de pogoane ale mele au să rezolve problema? Și totuși, iacă, declar aici solemn, deși sunt om sărac, că într-un caz de nevoie, eu pun la dispoziția țării peticul meu de moșie, fără să crîcnesc! Ești mulțumit? Am fost clar? ― Evident, cum să n-o oferi și statului, dacă ai putut s-o arendezi îndată ce ai luat-o? făcu Iuga apăsat, fără a-și ascunde disprețul. Jignit și scandalizat că s-a găsit cineva, ba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să stoarcă pe țărani, ba chiar face bine unde poate și când crede de cuviință. Nu mai vorbesc de dărnicia lui pentru biserică, pentru școală și, în sfârșit, pentru orice lucruri de interes obștesc. Firește, în schimb, nu admite să crâcnească nimeni, convins că numai ce crede și face dânsul poate să fie bine... Vasăzică nu e vorba de un caz care ar fi mai rău, ci poate dimpotrivă. Și totuși vezi bine și dumneata că suntem de fapt robi! Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că prin unele părți s-au mai urcat arenzile. Dar acolo se speculează țăranii până la exasperare și nu se știe dacă nu vor avea urmări triste. Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pământ și nu mai rabdă fără a crâcni înșelăciunile și neomenia. Chiar și pe aici, unde sunt învoieli cinstite și nu-i păgubește nimeni nici cu o para, se codesc, și se frământă, și murmură. Ce o fi pe-acolo, Dumnezeu știe... Pe Nadina o plictisea polologhia asta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
evenimentele politice se intensifică, Roșu îi multiplica întruna însărcinările. Ca să ridice Drapelul, ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi și, neavând alți redactori docili, punea pe Herdelea la contribuție, iar el, zelos, primea fără a crâcni. Așa a devenit titularul unei rubrici de curiozități, al alteia de ecouri politico-mondene și al cronicii teatrale, singura pe care o făcea cu plăcere, fiindcă îi era drag teatrul și acuma se putea duce mai des și gratis. Dar îndată ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
micșora mereu. Boiangiu răsuflă ușurat c-a scăpat de-o grijă mare. Acuma explica mai blajin oamenilor adunați: ― Credeți că eu fac de capul meu?... Dacă vine porunca de sus, trebuie s-o împlinesc, că sunt soldat și soldatul nu crîcnește! ― Apoi asta așa-i! aprobară câțiva țărani. Mulțimea totuși rămase în șosea, vorbind, sfătuind, întrebînd. Deodată Nicolae Dragoș izbucni amărît: ― Stați, stați și sporovăiți ca babele, în loc să mergeți la boierul Miron, să vă rugați să nu-l năpăstuiască pe bietul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-și vina, procurorul Grecescu îl declară arestat pentru a fi trimis în judecată tribunalului. Maiorul însă protestă: ― Pardon, domnule procuror! Până la judecată, bătaia e mai sfîntă!... Caporal, numără-i și ăstuia douăzeci și cinci! Și, pe când Matei Dulmanu primea bătaia fără a crâcni, Tănăsescu explică domnilor civili că tâlharii ăștia numai de bătaie înțeleg, că închisoarea e o adevărată recreație pentru ei și că, în orice caz, osebit de ancheta civilă, el trebuie să aplice tuturor sancțiunile drastice cuvenite, pentru că au îndrăznit să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu afle Europa și lumea. Tunurile au bubuit, au nimicit din temelii sate multe, puștile au trosnit neîncetat... Victimele sunt aruncate în gropi colective, fără cruce, să nu lase nici o urmă... Și nimeni nu poate protesta, nimeni nu cutează să crâcnească, fiindcă sunt în joc interesele țării și fiindcă interesele țării cer ca atâtea milioane de țărani să muncească flămânzi și goi pentru a procura câtorva mii de trântori bogățiile care să fie risipite în lux și luxură! ― Dacă n-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
luînd-o de la început. Și de fiecare dată, amintindu-și tot ce a greșit și tot ce n-a izbutit și tot ce a terfelit. Amintindu-și, și încercînd din nou. Încă o dată. Încă o dată. Așa cum încercați și voi. Fără să crâcniți, fără să obosiți. Dar amintindu-vă tot ce s-a întîmplat, toate înfrîngerile, toate umilințele, toate trădările. Am oftat amândoi, și von Balthasar întoarse repede capul spre noi. - Într-o mie de ani, copiii voștri au să-și amintească de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de prietene de pe vremea deloc îndepărtată când fusese domnișoară și nu le putea da uitării numai fiindcă acum nu mai era. În plus, avea o mulțime de treburi, așa că umbla mult prin oraș și Nestor o însoțea, țop-țop-țop, fără să crâcnească. Prietenelor mamei trebuia să le spună tanti, deși știa bine că nu erau de-ale casei și nici rude nu-i erau, dar se uitau în jos la el cu ochi strălucitori și îi zâmbeau drăgăstos, iar uneori, în toiul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
decât religia fricii. Cruciații acelei religii negre, îmbrăcați nu în armuri, ci în haine de cerșetori, visau probabil să vină o zi când n-ar fi nevoie decât de o nuia și de o cobră ca nimeni să nu mai crâcnească. Până atunci aduceau pe altarele lor de noroi ofrande de fluturi morți și cerșeau prin orașe, cum îi văzusem. Pe la răspântiile străzilor cântecul lor trist și amenințător le stârnea poate nostalgia mlaștinilor... Dar de ce ne lăsau în pace în gară
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
totuși, milă de ei, unui antreprenor mobiliar. I-a angajat, pe toți, cu condiția să nu știe nimeni că muncesc la negru, din câștig, jumătate urmând a fi al său, și, pe parcurs, nimeni nu va avea îndrăzneala de a crâcni. Adevăratul proprietar nu va fi divulgat nimănui. Mai târziu s-a răspândit, tot la negru, zvonul, că, proprietarul ar fi fost primarul municipiului, în prezent, deputat în parlament. Zilele, lunile treceau; construcția avansa; nemulțumirile se acumulau. Nu ieșeau,însă, la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o întoarse în sus cu fața și-și puse urechea la pieptul ei. - ...Să-l iei de aici și să-l îngrijești, porunci el lui Mehală în tăcerea pe care o făcuse mulțimea. Scăzut, aiurit, tapițerul îl asculta. Fără să crâcnească, el îl săltă pe copil în brațe și urcă cu dânsul în odaie. Bătrânul rabin îi urma. După ce-l întinseră pe Urechiușă în pat, rabinul începu a pipăi mădularele copilului. - Trăiește, hotărî învățatul. S-a ales numai cu un picior
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
să avanseze, numai că între "a vrea" și "a putea" e, acum, o prăpastie. Tot ce izbutesc e să consimt că n-are rost să mă lamentez. Viața îmi prezintă nota de plată. Și trebuie s-o achit fără să crâcnesc. Ziua se întunecă încet. Ciorile au dispărut. Până anul acesta, n-am avut decât dispreț pentru oțetari, arbust cu o vitalitate agresivă, care-l ajută să crească oriunde. Oțetarii sunt varianta botanică a câinilor vagabonzi din București. Cred că e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
au pricinuit o foarte mare înfrîngere, și i-au bătut cu desăvîrșire, cei ce au putut scăpa, au intrat în cetățile întărite. 21. Și tot poporul s-a întors liniștit în tabără la Iosua în Macheda, fără ca cineva să fi crîcnit cu limba lui împotriva copiilor lui Israel. 22. Iosua a zis atunci: "Deschideți intrarea peșterii, scoateți afară din ea pe cei cinci împărați, și aduceți-i la mine." 23. Ei au făcut așa, și au adus la el pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
făcut o pauză, obosit, și profitând de absența meșterului am luat-o de mână și am dus-o în casă, culcînd-o pe un cojoc, fără să mă sinchisesc prea mult de faptul că era îmbrăcată în doliu, nici n-a crâcnit. Apoi și-a înfundat din nou pe cap pălăria de pai și și-a reluat locul pe bucata de marmură, la fel de placidă, de parcă nu se întîmplase nimic. M-a izbit ridicolul situației. Dar, firește, nu eram eu omul care să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
putea s-o fac eu. Da, dar ești cu mine, nu? Tot aș avea probleme. Mai e vreo soluție? Uri scutură din cap și lovi cu pumnul în ușa clădirii, îndurând ceea ce părea a fi o durere puternică fără să crâcnească măcar. —Bine, spuse Maggie întorcându-se cu spatele. Să ne gândim. Ce s-a întâmplat când ai sunat la ziar? —Era doar echipa de la știrile de noapte - au spus că nu știu ce fac editorialiștii lor. Mi-au dat numărul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bal din satin, și-a târât soțul la pereceri dansante, a dat petreceri nebunești și nu a a făcut menajul nici măcar o singură zi. Orice i-ar fi cerut nevasta lui cea veselă, Riza Selim Kazanci se supunea fără să crâcnească. De obicei era un om liniștit, care avea un mare respect pentru ceilalți și un profund simț al justiției. Totuși, ca mulți alții turnați după același tipar, nu putea fi reparat odată ce se spărsese. Prin urmare, exista un subiect care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o pauză, obosit, și profitând de absența meșterului am luat-o de mână și am dus-o în casă, culcând-o pe un cojoc, fără să mă sinchisesc prea mult de faptul că era îmbrăcată în doliu, nici n-a crâcnit. Apoi și-a înfundat din nou pe cap pălăria de pai și și-a reluat locul pe bucata de marmură, la fel de placidă, de parcă nu se întâmplase nimic. M-a izbit ridicolul situației. Dar, firește, nu eram eu omul care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]