183 matches
-
cu ei mă înțeleg destul de bine. Totuși, la el mă gândesc altfel, deși nu-mi pot reprezenta deloc chipul lui. Doar ochii ochii languroși și larg deschiși ai Licornului. Elevul de clasa a șasea e mic, sfrijit și cu picioarele crăcănate. E chiar mai mic decât mulți băieți din clasa mea. Doar figura îi este bărbătească, cu trăsături puternice și dure, din care luminează doi ochi negri și pătrunzători. Și când mă privea pe mine, ochii lui se alungeau în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ciudat ca o zvastică și ținea în mână un fel de baston milițienesc. Îmi cere să-i desenez, arătând către nisipul proaspăt afânat și neînceput. Omul cu banderolă și baston milițienesc are o alură oarecum clovnească. Se mișcă alert, ușor crăcănat, ca un kabuki fighter, dar în același timp poticnit și instabil. Burta îi atârna în afară dezgolită de maieul neîncăpător, cu care l-a înzestrat paza plajei. Avea nasul mare și roșu de bețiv sovietic, părul lung și deranjat, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
doar la câteva cuvinte despre vreme. Din punct de vedere fizic eram diferiți - atât cât pot fi doi oameni înalți. Blanchard era blond și rumen la față, avea un metru optzeci și trei, pieptul și umerii largi, picioare subțiri și crăcănate și un început de burtă. Eu eram brunet, cu tenul palid și, deși înalt și costeliv, eram numai mușchi și aveam o înălțime de un metru nouăzeci și doi. Cine ar câștiga? În cele din urmă am renunțat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din L.A.“. Articolul începea așa: Înainte de război Orașul Îngerilor a fost binecuvântat cu doi boxeri locali, născuți și crescuți la mai puțin de opt kilometri distanță unul de altul, pugiliști cu stiluri la fel de diferite ca focul și gheața. Lee Blanchard, crăcănat, arunca loviturile ca din praștie, iar când lovea cu pumnii, scaunele din jurul ringului se umpleau de scântei. Bucky Bleichert intra în ring atât de glacial și stăpân pe sine, încât îți venea să crezi că este imun la transpirație. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cozi de șarpe și scândurelele. Am ajuns în față, la focuri, de abia pe la două noaptea, într-o linie de cinci bandiți: eu, Cordaci, Marafete, Cârpeală și Geamu. O ucenică ne-a scrijelit cu o șindrea cruciulițe pe piept. Alta, crăcănată, ne-a împroșcat, dintr-o tufă de busuioc, cu o vadră de apă sfințită. Ne-am încordat fizicul și ne-am mijit felinarele. S-a auzit din nou un răcnet, numele ne fuseseră strigate, ne-au împins din spate, am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mână, le era la îndemînă tuturor să-l rostogoleasă prin 181 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI gât de mamă și gât de copil și nu se ferise, cât haiducise, de la nimica. Să tot fi călcat spre 60 de ani, crăcănat, tâmple albite, ochi porcini, dotat însă cu o forță herculeană și, din această pricină, poreclit, de gura spurcată a hoților bucureșteni, Gărgăriță. Dintr-un început, Gărgăriță nu-l băgă în seamă pe Ulpiu. Și nici Galopenția nu înregistră că ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se întindea, după masa de seară, direct pe jos, își aprindea o țigară și o savura așternut pe răcoarea cimentului, până ce țigara binevoia să se lase fumată. Se ridica apoi cu gesturi de fante îmbătrînit, dădea din picioarele lui crăcănate și se târa până la pat. Șmecheria aceasta cu luarea în doze mici, în spinare, a răcelii cimentului, o desprinsese și el de la alții, mai doxați, ce-l asiguraseră că, în felul acesta, o să-i fie mai ușor când o să fie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Desigur, poți veni cu noi, dar nu cumva să vânezi fluturi, copile. Ne-ar tulbura ritmul plimbării“. Pe o cărare de pe faleza Mării Negre, În Crimeea, printre tufe cu flori ca de ceară, În martie 1918, o santinelă bolșevică cu picioare crăcănate a Încercat să mă aresteze sub pretextul că făceam semnale (cu plasa de fluturi, pretindea el) unui vas de război britanic. În vara anului 1929, ori de câte ori treceam printr-un sat din Pirineii estici și se Întâmpla să privesc Îndărăt, vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
le ocupaseră ei În acel iulie, ea și-a vârât mâna În scobitura unui fotoliu căutând un ac de păr care-i căzuse acolo și a scos la iveală un micuț cuirasier, fără cal, dar strângând Încă Între picioarele lui crăcănate un cal de luptă invizibil. Când a sosit pentru o vizită de o săptămână În iunie 1914 (având acum șaisprezece ani și jumătate față de cei cincisprezece ai mei, și diferența Începea să se observe), primul lucru pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
trecere. Apoi fata a zorit din lift, a zorit pe ușa blocului, zorește pe lunga alee care duce spre stația autobuzelor. O privesc din spate cum își agită fundul crud, în pantalonii strânși. Carnea neîmplinită, neașezată o face să pară crăcănată, un șanț de lumină între picioarele ei. Pare fragilă, făcută din bucăți încă nelipite între ele, cu multe goluri. Un trup făcut încă alandala, fragil, pornit a se risipi la fiecare tremur al pașilor ei zoriți, la fiecare lovire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de acolo, pentru cei sensibili, era o priveliște care îți tăia respirația. Cu o săptămînă înainte, venise la el un omuleț rotofei și roșcovan la față. Lăsase o mașină argintie la poartă și a intrat pe cărare, ca o rățușcă crăcănată. Salut, dom' Ionică. Bună ziua, mormăie acesta. Ce faceți? Dar ce, vă freacă grija ce fac eu? Așa se zice, între oameni. Ion tace, intră în casă mormăind și iese din nou cam buboi. Vreau să vă propun o afacere... Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cantități industriale, pentru a-și liniști nervii. Nici ceilalți doi membri ai găștii nu semănau deloc cu portretele care le supraviețuiseră În tratatele de specialitate: Adler o virase spre moda punk, fiind accesorizat ca un parc de distracții, iar Jung, crăcănat cum era, semăna cu un membru al găștii Hells Angels căruia cineva Îi subtilizase motocicleta din mers. Rânjind, Adler Îi făcu Împăratului semn cu bărbia din vârful căreia sclipea vesel un inel, invitându-l să ia loc În fața lui Freud
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
îi porunci să facă calea întoarsă. Claie peste grămadă, ne aruncarăm buluc în sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile de parcă ne binecuvînta. Urnită de-o mîrțoagă resemnată, întreaga procesiune părea carul alegoric al școlii din Dobrina. La un moment dat, am coborît să mă mai dezmorțesc. Țîșnind din codîrlă, Fărocoastă îmi luă locul și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
naturală piept voluptuos posibil 1,70 ochi verzi chip oval mulțumit de sine probabil matroană posibil producătoare filme porno recomandăm filaj AR 29 SIM Volkswagen Passat bleumarin parcat zilnic față liceul de artă orele 8-14 În ultima săptămână pe bord crăcănat volumul Pizdeț Vakulovski brunetă mignonă posibil profesoară desen sugerăm percheziționarea portbagajului suspectă trafic marijuana liceu B 40428 Nissan Patrol roșu-Ferrari tânără 19-20 ani sandale Mihai Albu tricou mulat negru Kenvelo jeans asortat Diesel ochelari soare migdalați Carolina Herrera ceas bărbătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Hagi președinte! Hagi președinte!”. În sfârșit, trece autocarul galben al naționalei de fotbal. O fracțiune de secundă apuc să văd fața rotundă cu pătrățele a fotbalistului președinte. Mă gândesc că n-ar fi așa rău să fim conduși de unul crăcănat, cu un vocabular de trei sute de cuvinte. Cel puțin lui i se mai poate face un upgrade, dar pe Ilici cum să-l aduci la zi? Computerele sovietice nici măcar nu permit instalarea unui antivirus bun. Deși echipa națională - care rezistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îi făcu semn țârcovnicului să-i ia în primire. Vorbea la mobil. - Da’ ce-i cu ăsta, frate, s-a sinucis sau ce? De-l aduce numa’ doi oameni? Ia uiti cum șadi cu alea-n sus șî cu gura crăcănată! Băăăi, da’ di ci nu i-ați pus șî niști beculeți cu beteală, ca sî hii circu’ șî mai mari!?” - Ia mai ține-ți fleoanca, Culai, se răsti popa, care terminase conversația. Mai bini adă patrahiru’ șeala ca sî terminăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne-am luat picioarele în spinare și le-am condus la stație. Lor le convenea să-și care picioarele, erau frumoase dar mie îmi tremurau mai mult de furie decât frig, și care erau ale unui băiat obișnuit, adică puțin crăcănate, păroase și cu golul inerent al tinereții. Să nu vă închipuiți că eram un Brad Pitt sau cine știe ce star din lumea sexi - porno, dar aveam tăria, că pot deveni dacă insistam, așa că am pupat-o pe Giulia care mi-a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care o fată a și murit de tânără, rămânând cu Leonora și cu Mihai al ei. Ilinca a murit de bătrânețe. Leonora trăiește și astăzi din cerșit. Nu a fost măritată, dar a făcut două fete, Viorica și pe Iliana, crăcănată gata, cu picioarele ca jugul boilor. A venit colectivul, Chimircan a ajuns mare brigadier la C.A.P., el ponta, el tăia, el spânzura. Și cum fiecare își dorea o văcuță lângă căsuță, tot așa și ai mei aveau o coajă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-i drept că lucrările ei magice au dat roadele scontate, căci Ghițișor al ei nu a recunoscut nimic cu toată bătaia pe care a încasat-o în urma căreia a rămas crăcănat pentru toată viața, că datorită faptului că a rămas crăcănat nu l-au luat nici în război; după cum se știe în 1918 a avut loc Primul Război Mondial. Nici în cel de-al Doilea Război Mondial nu a fost luat, dar mama lui nu a stat degeaba, a învârtit ulcica
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe eroină și pe malul căruia se usucă și rîd femeile de la țară, din vagon, cu basmale roșii și chipuri rumene luminate feeric de foc ca-ntr-un tablou de la noi, sovietic, după care ceferistul trece apa Înapoi cu aerul crăcănat al unui personaj gogolian. Mai e și preotul Gheorghe Visu din tren, din Îmbulzeală, poate ca argument al mizeriei așa cum e ea, Însă Îngroșată cu materie plastică, motiv pentru care nu se arată cum trebuie În opera lui Pintilie, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ascultătorilor noștri.” Totul e ca ascultătorii noștri să nu fie la volan. Ori la azil, unde poți muri fără prejudecăți și dintr-o acțiune mai puțin vioaie precum aceasta. Fănuș Neagu, În Țara, descoperă că „protestele Convenției Democratice sînt disperat crăcănate”. Asta pare că vine dintr-o poezie de pe vremuri. O disperare crăcănată m-a cuprins, iar toaleta-i ocupată și iubita complet beată. În viziunea aceluiași scriitor, Emil Constantinescu este „o șopîrlă de smarald fumigenă (...) castrată mai tîrziu (...) și țap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ori la azil, unde poți muri fără prejudecăți și dintr-o acțiune mai puțin vioaie precum aceasta. Fănuș Neagu, În Țara, descoperă că „protestele Convenției Democratice sînt disperat crăcănate”. Asta pare că vine dintr-o poezie de pe vremuri. O disperare crăcănată m-a cuprins, iar toaleta-i ocupată și iubita complet beată. În viziunea aceluiași scriitor, Emil Constantinescu este „o șopîrlă de smarald fumigenă (...) castrată mai tîrziu (...) și țap”. Problema cinegetică este că nu poți castra În nici un chip o șopîrlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-o dus mâinile la ochi, să n-o mai vadă. „Asta nu-i Liuba” - o scâncit el. Doctorița o ridicat din umeri a neputință. Liuba - rusoaica - o ieșit așa cum o intrat, gâfâind și legănându-se pe picioarele groase și crăcănate. „Asta-i Liuba pe care o am. Alta nu-i” - a spus șefa spitalului, cu părere de rău. Nenea Jănel s-o ridicat să plece, dar doctorița l-o oprit. „Stai, să mai întreb și la un spital mai mititel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să lași divinitatea săți ofere una gata făcută, tu doar so ajustezi, dar asta-i alegerea mea, să fiu zidar, nu chiriaș! Ei, tocmai în zorii unei zile, cînd încă buimac îmi regrupam amintirile în spatele intențiilor, i-am văzut! Scunzi, crăcănați, colorați diferit și îngreunați de zeci de aparate. Într-un cuvînt, dezgustători! Își zgîiau ochii mici, bilobați înspre noi... După un timp, doi dintre și-au făcut curaj și s-au apropiat de mine. Prin semne ne-am asigurat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
acolo un mort acoperit cu o haină. Sta În mijlocul drumului cu picioarele și mâinile desfăcute În lături, Într-o poziție oarecum hazlie, parcă ar fi vrut să ridice brațele către aerul de deasupra sa și să-l Înșface, iar picioarele crăcănate Îi dădeau o anumită vigoare, o mare forță primitivă, ca la acel Christ din pinacoteca Brera al lui Mantegna. Mașinile Îl ocoleau ca pe o piatră, treceau chiar foarte aproape, la o palmă de corpul lui, și nimeni nu protesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]