747 matches
-
o mapă de birou din piele neagră. De o parte și de cealaltă a biroului, două fotolii mari, adânci, cu brațe înalte. Unul din fotolii era ca nou; celălalt, din contră, păstra forma unui trup; pielea care-l acoperea era crăpată și, în unele locuri, mai lucioasă. M-am așezat pe cel nou. Te simțeai bine acolo. Fotoliile erau așezate unul în fața celuilalt. În fața mea, așadar, cel pe care Destinat își petrecuse atâtea ore, citind sau gândindu-se la nimic. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ea e Eva. Fără să aibă conștiința păcatului, Contesa sărea desfrunzită peste pârâiașe cu lapte și miere, se bucura de ciripitul unor păsărele care cântau când Mozart, când Debussy, când Edith Piaf. Îl căuta pe Adam. Un zgomot de stânci crăpate se auzea din spatele unor rodii înfloriți. Contesa alergă printre ei în relanti. Aici domnul Popa, în chip de Adam (adică exact așa cum adormise), crăpa cu mâinile goale două stânci, din care izvorî pentru Contesă un râu de nestemate, cacao cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
În același timp. Imaginile cu găurile-closet erau Însoțite de o voce care spunea că până și cea mai mică sângerare era semn de moarte. Acum că erau expuse Într-un muzeu, marginile găurilor erau dezinfectate; pe alocuri betonul era scorojit, crăpat sau ciobit, Însă, cum nimeni nu-și mai făcea nevoile acolo, nu era deloc murdar. Niște simple găuri, care apăreau pe peliculă la nesfârșit, Încât la Început nu mi-am dat seama ce erau. Când am realizat că era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
excitat privind-o pe chelnerița care mi-a adus berea. I-aș fi dat În jur de patruzeci de ani, dar, judecând numai după partea stângă a feței, am Înțeles că avea mai puțin de treizeci. Avea buzele uscate și crăpate. Oare câte sute de penisuri Îi trecuseră prin față? — Asta să-i spui lui Keiko: că ea și Reiko sunt două femei diferite. Două tipuri diferite de femeie, dar frumoase și inteligente amândouă. Mai demult am citit reportajul scris de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Eu sunt în Camera Regele Arthur și Sfântul Graal. Dar cine știe? Poate că astăzi cel puțin o voi învinge pe Morgana le Fay. Sala de judecată era la parterul aripii vestice. Cum ușa de la una dintre camerele alăturate era crăpată, aveam o priveliște perfectă asupra a ceea ce se întâmpla înăuntru. Camera avea peste patruzeci de metri lungime, o pardoseală goală din lemn lustruit, pereți lambrisați și un tavan înalt cu bârne de stejar și gurgui sculptați. Încăperea era dominată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
împânzeau curtea. Dădu din cap. Preotul nu era prea gospodar, iar ei nu-i plăcea lucrul acesta. Căsuța ei mică strălucea de curățenie, ca o bijuterie, oricât de bătrână și bolnavă ar fi fost. Țâțâi ușor, nemulțumită, și urcă scările crăpate ale terasei. Bătu în ușa din lemn masiv și îndrăzni să intre când nu-i răspunse nimeni. Holul lung și aglomerat cu cartoane, mirosea pătrunzător a mâncare. Mai bătu odată și pe dinăuntru. Se auzeau voci din bucătărie, așa că porni
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
de deces al cetățeanului Eminescu Mihai a fost semnat, prin asomarea răspunderii gubernamentale, de un analfabet, și contrasemnat de Ministrul Colonizării Naționale. Pacea Domnului cu mine, și Reforma cu voi, cu toți! Semnat: informatorul divin Dictachiorul Nume de cod Geniul Crăpaților 16 ianuarie 2012 -------------------------------------------- Pentru conformitate, Cu deosebit respect, Liviu-Florian JIANU -------------------------------------------------- JIANU Liviu-Florian, născut la 19 aprilie 1961 la Craiova. Absolvent al Facultății de Electrotehnică din Craiova. Membru al „Societății Scriitorilor Olteni”, din mai 2000. Membru al cenaclului „Al. Macedonski” al
STAREA NAŢIUNII DE ZIUA CULTURII NAŢIONALE 2012 de LIVIU-FLORIAN JIANU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362428_a_363757]
-
mângâia precum un proiectil pe Tare lumânări aprinse pământuri polare alungate de păsări de brațe desculțe trunchiuri plutitoare înflorite cu mâini și picioare țipete pe tine cu mâinile murdare de mine am acoperit-o cu palmele cu linia vieții simetric crăpată pe buze cu setea ascuțită precum o piatră de mare cu o pălărie de pai să miroase a pâine și sare poarta s-a deschis o gamelă alerga în urma pașilor să culeagă ultima picătură ... Citește mai mult pentru că ai plecatam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
film, era un cinematograf în apropiere ... Ce scandal a mai făcut și atunci. Că mi-am bătut joc de ea, că am închis-o în debara ... Nu te-am închis, femeie, nici n-am știut că ești acasă, stătea ușa crăpată și cred că din obișnuință am închis-o ... și o fi căzut zăvorul ... Ce credeți c-a făcut bețivana? A luat toporișca de bătut șnițele și a distrus încuietoarea ... Într-o zi, s-a trezit ea din beție pe la nouă
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
nouă luni, mă tată, Îmi făcu un duplicat, Copie perfect lucrată, Doar o treabă s-a-ntâmplat, Că mi-s tare eronat : Bat-o focu' să o bată! Chestia cei atârnată De-o sălta ea la clonat, A ieșit, vere ... crăpată! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Clonare / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1252, Anul IV, 05 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valeriu Cercel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CLONARE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360958_a_362287]
-
Pontikonisi. Între corzile ei, inca întinse, cateva generații de paianjeni au țesut în tăcere pânze mai fine decât ale zeiței Atena, care la atingere sună precum cea de-a doua mișcare din Recviemul lui Mozart. Dar ea, nemângâiata, cu lacul crăpat, cu griful prelins de bemolii prea tânărului Casagemas - de sine însuși ucis sub penelul albastru al lui Picasso, așteaptă. Ah, nu mai sta că o amfora greacă, nu mă mai implora să te îmbrățișez, că împreună să mai facem odată
ALHAMBRA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368361_a_369690]
-
-mă să le răscolesc spre a găsi ghiocei și castane. Fără să-mi pese că din buzunare îmi zboară cheile mașinii, țigările, iPhone-ul și banii, am alergat într-un suflet către întâlnirea cu petele de lumină vălurind pe asfaltul crăpat, exact că atunci, ca atunci... Dar vai, prea repede a trebuit să mă întorc... Micul tăpșan era neschimbat, mirosul putreziciunii roditoare, fulgerul vrăbiilor că atunci, ca atunci erau, laolaltă cu norii, umbrele și pașii mei de uriaș. Doar că atunci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
arboriși mormane de frunze arămiiîndemnându-mă să le răscolescspre a găsi ghiocei și castane.Fără să-mi pese că din buzunareîmi zboară cheile mașinii,țigările, iPhone-ul și banii,am alergat într-un sufletcătre întâlnirea cu petele de luminăvălurind pe asfaltul crăpat,exact ca atunci, ca atunci...Dar vai, prea repede a trebuit să mă întorc...Micul tăpșan era neschimbat,mirosul putreziciunii roditoare,fulgerul vrăbiilor că atunci, ca atunci erau,laolaltă cu norii, umbrele și pașii mei de uriaș.Doar că atunci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Pontikonisi. Între corzile ei, inca întinse, câteva generații de paianjeni au țesut în tăcere pânze mai fine decât ale zeiței Atena, care la atingere sună precum cea de-a doua mișcare din Recviemul lui Mozart. Dar ea, nemângâiata, cu lacul crăpat, ... Citește mai mult În cămara adâncă, sub tălpile casei,rezemata de-un raft încărcatde borcane cu dulceața străveche,uitată, singura, împovărata de suspine,aristocrata mea chitară cu corzi de mătase,meșteșugita într-o noapte de dor și filosofiede bătrânul maestru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
stăpânea odinioară insula greacăPontikonisi.Între corzile ei, inca întinse,cateva generații de paianjeni au țesut în tăcerepânze mai fine decât ale zeiței Atena,care la atingere sună precum cea de-a douamișcaredin Recviemul lui Mozart.Dar ea, nemângâiata, cu lacul crăpat,... XXVI. NOI DOI, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1319 din 11 august 2014. Dacă te adun la mine rezultatul sunt eu. Daca ma aduni la tine rezultatul ești tu. Aceasta este legea adunării, pe care a stabilit-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
sporește și te îmbogățește, în mod sigur nu te omoară, spre a-i convinge „s-o ia din loc”, că doar n-o fi ca atunci când cineva îți cere să „ridici pietre de moară” - una din ele ușor sfărâmată și crăpată, deficiență oprită prin aplicarea unei scoabe, amândouă acoperite cu o tăblie din lemn peste care se „trântise” o fâșie cauciucată și din loc în loc ebonită pe care se afla înscrisuri ” ceva chef de muncă, sau pentru acei oamenii mari încredințați
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
sporește și te îmbogățește, în mod sigur nu te omoară, spre a-i convinge „s-o ia din loc”, că doar n-o fi ca atunci când cineva îți cere să „ridici pietre de moară” - una din ele ușor sfărâmată și crăpată, deficiență oprită prin aplicarea unei scoabe, amândouă acoperite cu o tăblie din lemn peste care se „trântise” o fâșie cauciucată și din loc în loc ebonită pe care se afla înscrisuri cu litere frumos aliniate: anul funcționării, numele proprietarilor și căror
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
plângând, cu lacrimi de mir. În vârful unui munte, o bisericuță ca o mireasă a Domnului ne aștepta luminată de lumânări magice. Miriade de stele făceau ca imaginea cerului să fie sfântă. Dar, acum, visul s-a terminat! Am buzele crăpate, sângerate de la sărutul mirelui. Pe aici, nu-mi găsesc locul. Eu nu mă simt tocmai bine pe lumea asta! (Apare criticul literar absolut, într-o totală discreție) Serafim, care-l observă primul, intervine ironic: Serafim (poetul): --Ho, ho, critica care
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
multă grijă pentru a nu deranja călătorii ce poposeau la hanul său, în drumul lor prin Europa. Pajiștile arse de razele dogoritoare ale soarelui de iulie zăceau îngălbenite. Nu plouase de mult. Străzile pustii ale cetății aveau pietrele și podețele crăpate. Deodată, strada principală tresării la ropotul asurzitor al unei trăsuri care se opri în fața hanului. Din ea coborâră două femei. Una, mai în vârstă, purtând în brațe o copilă, cam de un an, cealaltă, o femeie tânără, ce părea a
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
în: Ediția nr. 185 din 04 iulie 2011 Toate Articolele Autorului -Cântec șoptit- Munții noștri aur poartă Și-au purtat din veac în veac, Ne-a fost dat s-avem o soartă, Soarta unui neam sărac... Palmele acestea două, Tălpile crăpate sunt, De sudoare, nu de rouă Avem C asă pe pământ! Când străini veneau de-a valma Pe-Arieș în sus și-n jos Am răbdat mereu sudalma Și ocara pân ’ la os. Dar de-aici, din Țara asta De-Adevăr
MUNŢII NOŞTRI AUR POARTĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367107_a_368436]
-
rog, dacă credeți că eu mint! Între timp Desire se așezase distrusă și epuizată pe marginea bărcii și privea împietrită în gol, strângând în brațe geanta în neștire suspinând cu greu, cu lacrimile ce curgeau în voie prelingându-i- pe buzele crăpate și pe obrajii învinețiți. Anca, în ciuda supărării ce i-o provocase cu vorbele-i necugetate, simțea că i se rupe sufletul de durerea și umilința acelei femei. A trebuit să riște să-i dezvăluie adevărul fără s-o menajeze, astfel
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
alte desene și urma o nouă repriză de expunere la soare. Apoi, ultima, era coacerea la cuptorul mare unde stăteau câteva zile cu foc potrivit, după care erau scoase, ciocănite și după cum sunau își dădeau seama dacă erau sau nu crăpate și acestea erau date deoparte, celelate fiind puse stivă pentru vânzare. Apoi au început să se întoarcă și prizonierii de război din Rusia. Îmbătrâniseră, suferiseră mult, greu de povestit. Tatăl unui coleg de școală fusese primar și împrumutase cu zece
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
lăsată peste rasa devenită surie de lucrătura ploilor, a soarelui și de atâta purtat! Prin ferezitele încălțări din sfoară, simțea în tălpile bătătorite friptoarea tinei, dinspre care tocmai se ridicase ducând către gură un smoc de ierburi cu degetele înnegrite, crăpate. În mirarea clipei, se văzu la hotar de lumi: cea din care poposise și cea prăfoasă de-acum, strigat Nicodim de-o gloată furioasă, urmăritoare... - El e! se sumeți un glas spart de vădană. El a furat găinile! - Să-l
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
ani când, în 1951, împreună cu toată familia, a parcurs invers drumul deportării spre locuri necunoscute, crezând că punctul terminus este Siberia. Să ne considerăm norocoși că drumul calvarului a fost mai scurt, terminându-se în stepa aridă a Bărăganului ? scoarța crăpată - mugurele tresare sub raza lunii ecou de clopot vibrând în lama coasei - ceasul prânzului gâlgâie încet apa rece din cofă - cosaș neclintit Orgă de țurțuri - picături cristaline rezonând în jgheab amurgul zilei - țârâitul de greieri biruind coasa două destine - la
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, DOINA BOGDAN WURM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348123_a_349452]
-
în miezul esențelor cântecului lui. Și dacă gândul este atât de bun cu mine și curge la vale apoi se înalță ca un curcubeu voios din adâncuri de țărmuri virgine, de ce, Doamne, simt că...Fragment de om într-un ulcior crăpat - asta simt că devin din ce în ce mai mult. Trăiesc dorul ca piatra de izvorul timpului în care visele erau ovale, ca o coajă de ou gol în care puteam pune tot ceea ce doream pentru a-l umple, a-l împlini oricând oricum
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]