428 matches
-
la ore cu mâna dreaptă plină de cretă. Și-o freca mecanic de pantalon, vârând-o din minut în minut în buzunar. Ticul avea părțile lui bune, îl ținea ocupat. Când se întorcea cu spatele la clasă, îi descopereai pata albă de pe crac, suflată în pudră de făină. De-atâta frecat, pantalonul crăpase, curgeau ațele din el. Probabil că nevastă-sa i-l cususe o dată, de două ori, de zece ori, dar, până la urmă, renunțase și ea și-acum buzunarul flutura ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rece. Asistentele de la Policlinică habar n-aveau de gesturile lor, ce valoare optică purtau pe piața privirilor clandestine. Când năvăleau în pantaloni, se schimba treaba. Splendorile medicinei de întreținere se transformau în niște hoteliere amorfe și plictisitoare, îmbrăcate aseptic, în craci tubulari, albi, de dispensar. Iarna, făceau zig-zaguri prin cameră în ciorapi flaușați, trași peste dresurile groase de flanelă și înghesuiți în sabotul spitalicesc, cu talpă de tanc. Ochiul patina pe materialul stufos: alb, negru, iar alb, acoperind toate formele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
faptul că tipul arunca sistematic cu găleți de apă de la etaj), alții strângeau la piept votca sau PET-ul de „Bucegi“, cățărați pe conducta de gaz. Cei mai curajoși rămăseseră blocați pe gard, într-o zonă a nimănui, cu un crac pe stradă și celălalt în curtea depoului. Prinși între sârme și cărămizi, cu salamul și borcanul de muștar sub braț, înjurau calm și gregar. Dacă le-ai fi pus un pușcoci și-o raniță-n spate, i-ai fi scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să obțin când am venit acolo un costum din ăsta vărgat ceva mai ca lumea și un alt milițian m-a văzut cu el, acolo pe Zarcă, m-a dezbrăcat și mi-a dat unu’ din ăsta de doc... un crac era rupt până sus și celălalt crac era numa’ până la jumătatea pulpei piciorului. Și cu ăsta am stat acolo... vreo trei ani de zile. Cum era mâncarea? Mâncarea era mizerabilă... Doar În momentul când au intenționat să ne ducă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
costum din ăsta vărgat ceva mai ca lumea și un alt milițian m-a văzut cu el, acolo pe Zarcă, m-a dezbrăcat și mi-a dat unu’ din ăsta de doc... un crac era rupt până sus și celălalt crac era numa’ până la jumătatea pulpei piciorului. Și cu ăsta am stat acolo... vreo trei ani de zile. Cum era mâncarea? Mâncarea era mizerabilă... Doar În momentul când au intenționat să ne ducă la lucru, atunci ne dădeau carne mai multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eram zece În lanțuri și trei fără lanțuri... Și ne-a băgat pe sală acolo, Într-o baie, și a Întrebat pentru ce ești condamnat. Era unul Costică Unghie: „Pentru colectivizare”. I-a dat o palmă de a sărit cu cracii În sus. Avea dosarul lui și zice: „Trebuie să zici și noaptea că ești condamnat «pentru crimă de acte de teroare!»”. Altfel, programul era: trezirea la cinci, stingerea la zece. Dar foamea era cea mai mare teroare. Întotdeauna, după ce Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de la un circ care făcuse turul târgurilor; îmi cânta sângele în vene stând acolo în albastru și căldură, iar aerul molatec venea către mine dinspre tălpile încălțate în teniși foarte uzați, prea mari pentru mine, dați cu vopsea neagră, pe cracul blugilor în sus, până la capul meu cu o claie deasă de păr, ca să-l ocrotească de duritatea balustradei. Când ne-am găsit în mijlocul apei calde și dulci, Dingbat a ieșit din salon cu două tinerele, prietene de-ale lui Isabel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
trebuia să-și scrântească gâtul. Încă nu apucasem să Înjgheb niște fire de susținere pentru Chestie, dar astăzi nu prea bătea vântul, așa că practic nu se mișca deloc. Duggie se Îndepărtase de ea, cu ochii Îngustați și cu cei doi craci ai pantalonilor frecându-se unul de altul. Sunetul mă călcă pe nervi. Toată situația asta era Îngrozitoare. M-am trezit aruncând pe furiș ocheade În căutarea sticlei goale de vodkă, incapabilă să-mi amintesc dacă o aruncasem În seara trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu întreg corpul, în cătarea Bossului, fixându-l pe Micuț cu o stupefacție rănită, amestecată întrucâtva cu milă. Tot nu te potolești, fă, pațachino? își iese Vierme din pepeni, stârnit subit de fițele vulgare ale Bombonicii. Te pișcară hormonii? Lasă cracii jos! Dă-mi o țigară, măi, Năică, dragule, girează-mă, că ești mai mobilat! cerșește Coco. Vrei să spui..., mai potent? Mai viril? Mai dotat? Mai smardoiat? Da' io ce capăt, la schimb? Pentru deranj? Ia, zii, păsărică? rânjește Nae
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în floarea-florilor, la nici cincizeci de ani... se screme Buletin, apoftegmatic, întristându-se la comandă. Al doilea infarct, nu l-a mai iertat! Sărmanu' om! Și nici măcar copii n-a avut. Păi, cin' l-a pus să se scarpine-ntre craci și se-nsoare, os bătrân, cu vipera de Luluța? Luluța, care papă p...ța! Nu-și lua matracuca aia de la gură, ca să-i facă și copii, își repune pe tapet Cezărel, mâhnit, o fixațiune mai veche. Mă, fârtaților... Luci' al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mână cel mai bun cuțit de măcelărie al lui Evie, lung de patruzeci de centimetri. Peste capul lui Seth e trasă o pereche de colanți ai lui Evie. Peste fața lui Seth se vede bucata de bumbac igienic de la îmbinarea cracilor. Cracii colanților cad pe pieptul costumului său de camuflaj ca urechile unui cocker spaniel. Iar eu sunt o viziune. Coborând treaptă după treaptă spre vârful cuțitului de măcelărie, cu lenta mișcare pas-pauză-pas a unei showgirl dintr-un mare varieteu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cel mai bun cuțit de măcelărie al lui Evie, lung de patruzeci de centimetri. Peste capul lui Seth e trasă o pereche de colanți ai lui Evie. Peste fața lui Seth se vede bucata de bumbac igienic de la îmbinarea cracilor. Cracii colanților cad pe pieptul costumului său de camuflaj ca urechile unui cocker spaniel. Iar eu sunt o viziune. Coborând treaptă după treaptă spre vârful cuțitului de măcelărie, cu lenta mișcare pas-pauză-pas a unei showgirl dintr-un mare varieteu de la Vegas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
desprins din timp, temându-se pentru prima oară în viață, pentru că eu țin în mână pușca lui Evie. Patul îmi e sprijinit de umăr și strâng țeava cu ambele mâini. Cătarea e ațintită drept spre mijlocul bucății de bumbac dintre cracii colanților lui Evie Cottrell. Iată-ne pe mine și pe Seth singuri în holul lui Evie, cu cioburile căzute din gemulețul de lângă ușa principală și candelabrul austriac de cristal al lui Evie care scânteiază ca o bijuterie pentru locuințe. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe scară-n jos. Seth zice: — Să-ncercăm să nu omorâm pe nimeni. Și e așa un déjà-vu. E exact felul în care Manus Kelly m-ar fi întrebat dacă am avut orgasm. Nu cuvintele, ci vocea. Seth zice printre cracii lui Evie: — N-am făcut decât să mă culc cu Evie. Așa un déjà-vu. Hai să mergem cu barca. E exact aceeași voce. Seth lasă cuțitul de măcelărie să-i cadă din mână și vârful lamei rămâne înfipt în parchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din spate ale tuturor cărților de pe toate rafturile din bibliotecă sunt legate în piele, iar paginile sunt tăiate. Nu e nevoie să scoți nici măcar o carte ca să știi asta. Agentul imobiliar, domnul Parker, are picioarele drepte și imobile. După un crac al pantalonilor, care e puțin mai umflat, se înțelege că poartă boxeri și nu chiloți. Brandy clatină din cap în direcția mea. — Aceasta e domnișoara Arden Scotia, de la compania Denver River Loggina and Paper Scotias. Încă o victimă a Proiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Se aude un răpăit slab, sunetul ploii pe acoperișul unui cort sau pe-o decapotabilă acoperită. — O, Doamne - Brandy face un pas în spate. O, sfinte Christoase! Manus clipește și se uită printre gene la Brandy, apoi în poală. Un crac al pantalonilor lui de camuflaj devine negru, mai negru, tot mai negru până la genunchi. — Drăguț, zice Brandy, da’ tocmai s-a pișat pe el. Sari înapoi la chirurgia plastică. Sari la ziua fericită când ești vindecat. Două luni ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
puteam consuma înainte să râncezească sau cele trei sute de tuburi de spray fixativ. — Tipu’ de la poliție, zice Brandy, și toate firele de fier i se ridică din fusta strâmtă de mătase galbenă, el pune mâna pe mine, chiar sus pe cracul pantalonilor mei scurți, și zice că nu trebuie să redeschidem cazul. Nu trebuie să-i mai facem familiei mele alte probleme. Brandy spune: Detectivul ăsta zice că poliția vrea să-l aresteze pe tata ca suspect. El îi poate opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
picioarele la spinare“, „scandal“1 anunțau ceea ce trebuia să se întâmple: un fel de țucahara pe care l-am executat la marea repezeală acasă, în birou, cu aterizare scurtă pe genunchi. Rotula stângă s-a înfipt în parchet, a făcut crac și m-a lăsat lată. Deși n-aș crede că scriu chiar cu picioarele, durerea mi-a cam luat mințile și putințele. Așa că, vreme de două săptămâni, n-am putut așterne nici un rând pe hârtie, deși de târât m-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Csabi și Bogdan, la locul de fumat. Își admiră vestimentația nouă și curată. CÎnd mă văd, Îi pufnește rîsul. Pantalonii sînt mai scurți decît cei vechi și nu vor să stea vîrÎți În bocanci. — Coase-le un elastic la capătul cracului, Îmi zice Bogdan, Îl petreci pe după talpă și nu se mai ridică. — N-am ce să le fac, zic și Încerc, pînă una alta, să leg cît mai strîns cele două panglici cusute În pliul de la capătul cracului, În speranța
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la capătul cracului, Îmi zice Bogdan, Îl petreci pe după talpă și nu se mai ridică. — N-am ce să le fac, zic și Încerc, pînă una alta, să leg cît mai strîns cele două panglici cusute În pliul de la capătul cracului, În speranța că nu Îmi vor mai ieși din bocanci. Dacă le pui elastic, cînd Îndoi genunchiul, rămîn În bocanci, dar se trag În jos de pe șolduri, așa că o să rămîi cu capătul bucilor pe-afară, ca un gherțoi, zice Csabi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de nu se vede. Dumnealui i-a fost greață să se apuce de scurmat pământul ca noi ăștialalți, proștii. A urmat la oraș școala profesională de croitorie. N-a rămas acolo, că nimeni n-avea nevoie de nădragi cu un crac mai scurt sau mai strâmt decât celălalt. N-ar fi nici o rușine să te faci croitor, dar să nu ai pic de drag de pământ și s-o lași pe mă-ta să muncească grădina din curte pe motiv că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
povestite de Foiște. Zic unii, Însă, că a doua zi dimineață omul Securității ieșise din birou cu ochii tulburi. Era ciufulit, Îi crescuse barba, cravata Îi atârna Într-o parte de gulerul cămășii descheiate. Pantalonul făcuse câte patru-cinci dungi pe crac, pantofilor le atârnau șireturile, din servieta Închisă prost se zăreau capete mototolite de foi de scris. Nici milițienii, nici cei de la Armată n-au primit nimic de la agentul răvășit. Au evaluat daunele așa cum s-au priceput, i-au construit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ei la goană spre poartă și, Înainte să iasă, apucaseră să audă cum, În urma lor, azvârlit Înspre ei de muierea furioasă, microscopul se făcea zob pe poteca pietruită. Vieru Îi aștepta În Întuneric și se tăvălea prin troscot, cu cracii În sus, râzând Înfundat. „Râzi ca un tâmpit ce ești! De unde dracu’ luăm atâția bani ca să plătim microscopu’? Nu face tac-tu rost nici dacă vinde zece ca tine!” Ectoraș aproape că tremura de spaimă, cu gândul la bătaia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
devreme decât de obicei. Îi răsărise În suflet un avânt neobișnuit: i se părea că sosise vremea să se ia cu Întreg Pământul la trântă și să-l dea, după cum i-ar fi venit la Îndemână, cu fundul ori cu cracii-n sus. Așa că se scoborî din așternut, călcă - precum un gigant În devenire ce se afla, pe una dintre pisicile cu care Își Împărțea odaia și se opri În fața oglinzii. Își admiră În semiîntuneric profilul ce i se părea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe ascuns - dracii de copii de prin vecini Îl rugau să le spună cum deosebea un iepuroi de-o iepuroaică, iar el, Încredințat că pronunță cuvinte științifice, le răspundea că cel mai bine era să-i caute pe șoldani Între cracii din spate și să vadă dacă au testicoaie. Astfel, era convins că avea o purtare demnă cu băieții care Îl iscodeau despre tainele creșterii științifice a iepurilor, adică, așa cum auzise de la Director, fostul său dascăl de biologie și de științe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]