424 matches
-
și chukchi, tot în Ciukotka, terki “soare” inversat iese ikret ce seamănă cu Akerta amintit tot acolo în yupik, și cele discutate la explicația gr. kratos. Ca atare rom. crăciun se încadrează în următoarele coordonate: scitic iranian khursun- gr.kration, craci, cerc, “rotund” . Facem precizarea că ungurii au vorba karacsony de la români, pe care o explică ori prin rom. crăciun ori prin sl. korociun. În Italia sărbătoarea nașterii Domnului se numește natale adică nașterea. Unii spun că se cheamă și ceppo
ETIMOLOGIA CUVANTULUI CRACIUN de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359976_a_361305]
-
la hjul (discul solar), alții la jehwla, incert. Noi propunem comparația cu jale, soare în nganasan, (Pen. Taimyr, Rusia) ce ar explica și engl. Yule și scand. jol, jul, joulu la finezi. Dacă vorba Crăciun e în relație cu craca, craci care ard, aici se compară cu jel “brad” în rusă, ucr. jel, jal “brad”. Cf. și yukaghir jeloze “soare”. Bradul de Crăciun! Și cuvântul german pentru brad e Tanne și îl compar cu Tane, zeul soarelui în Polinezia. Să adăugăm
ETIMOLOGIA CUVANTULUI CRACIUN de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359976_a_361305]
-
în skr. “de culoarea soarelui”, sens 5 “soare”. În neneba, limba papuașa, hari are sensul “soare”. Ca atare Hari Natal înseamnă nașterea soarelui. Bulgarii numesc Crăciunul koleda Crăciun era sărbătoarea nașterii soarelui la daci. În afară de comparația cu scitic khursun și craci mai adăugăm gr. kratos “forță, putere” cu derivatul pankration “atotputernic” care iarăși trebuie să se derive dintr un nume de soare cum ar fi actualul Akerta în limba yupik din Ciukotka și Alaska (Extremul Orient rus, respectiv SUA), strămoșii populației
ETIMOLOGIA CUVANTULUI CRACIUN de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359976_a_361305]
-
cum am tăiat-o, nu-mi amintesc. Știu că, pe urmă, Unchiu m-a dat deoparte și i-a frânt, cu o lovitură de topor sec, oasele din rana care scuipa sânge. Au urmat despicatul pieii, agățatul oii într-un crac gros de prun și explicațiile cum se dă pielea jos. - Așe, văd că pricepuși fuga. Mă duc oțâr pân-acas, să-mni aduc șî ieu on cuțât. Povești. Când Unchiu s-a întors, după vreo două ore, oaia era belită, mațele scoase
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
bateriilor proaste, lanterna înghiți instantaneu bezna perimetrului infracțional. Stăpânul ei o mângâie recunoscător și așteptă înțepenit urmarea zgomotului intervenit pe care el nu-l avea în plan. Nimic. Simțurile i se ascuțiră la maximum. Doar mirosul de varză putrezită de pe cracul stâng îi pătrunse prin nări. Ca să nu vomite încercă o manevră de control a situației tușind intenționat. Musca moartă zbură în zig-zag pentru a scăpa de virușii împrăștiați de tuse. Fatalitate! Nimeri în plin vitrina cu bibelouri și căzu răpusă
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
de lumină Între sâni o trecătoare râde vai numai la soare Iar buricul parcă-i luna dac-o face pe-a nebuna Firmamentul plin de stele te furnică vai pe sub piele Îngerii roiesc ca dracii ca să-ți vadă și ei cracii Și mă tem că Dumnezeu te iubește-n locul meu Și-s gelos dragă pe mine când îți înfloresc suspine Costel Zăgan, ODE GINGAȘE Referință Bibliografică: PRIMĂVERI NOCTURNE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1506, Anul V, 14
PRIMĂVERI NOCTURNE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341627_a_342956]
-
publicate la 1 octombrie 1931 într-o revistă cu un tiraj de doar 13 exemplare, fondată, printre alții, de Aurel Baranga, al cărei nume nu poate fi redat aici, fiind acoperit de prosop: „Hei cazaci, hei cazaci, trageți clopotele dintre craci”... Când vecinul a început să facă opturi, m-am ridicat și am luat distanță. Pentru că e un fel de baie comună, e și un loc de socializare, un fel de poiana lui Iocan, sau mai bine copaia lui Iocan. Trebuie
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
ea. Clickbait-ul făcut cu răspundere are menirea lui. Duce la amplificarea unui conținut către o categorie mare de oameni. Responsabilitatea stă pe umerii celui care distribuie, atunci când alege ce pune în spatele unui titlu catchy. Îl trimiți pe om să vadă cracii Adelinei Pestrițu sau îi iei click-ul, dar îl trimiți să vadă o anchetă? Nucleul oamenilor din Piață Victoriei a fost omogen și constant. Ne-am întâlnit acolo seară de seară cam aceiași. A fost nevoie însă să vină și alții
O să fii surprins să afli de ce clickbait-ul nu poate să dispară () [Corola-blog/BlogPost/337831_a_339160]
-
nu pare ciudat dacă ne uităm la literele separate. Ele primesc valoare și forță doar atunci când sunt adunate. Și totuși, a folosi această adunare de litere în fața fețelor simandicoase - pare de prost gust. Elenelor de tip Udrea, care-și arată cracii pe internet atât românilor, cât și Comunității Europene, nu le place să le pomenești cuvântul care le place de fapt cel mai mult. A fi ministru într-o țară săracă implică, automat, o reținere (abținere) de la gesturi deplasate. Blondele noastre
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ DIN ROMÂNIA (2) de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343456_a_344785]
-
toate femeile calcă pe învenția lui epocală! Aș saluta o femeie-pădurar, dar de unde atâta belșug! Acum, că nu mai sunt păduri, aș fi dat vina tot pe ea, că nu a fost în stare să aibă grijă de cei doi craci, darmite de o pădure întreagă!... Deci, pe cine să salut eu mai întâi... pe învățătoarea mea, dar nu mai este, și dacă ar fi aș trimite-o direct la sorginte, că eu n-am uitat câte bețe mi-a tras
EU PE CINE MAI ÎNJUR?... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343555_a_344884]
-
BALADĂ CÂNTATĂ LÂNGĂ MÂNĂSTIREA TISMANA Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului Baladă cântată langă mănăstirea Tismana Azi în sat e nuntă mare Se mărită orecare Fată a popii lungă în craci C, a mâncat numai colaci o ia unul dintre cei mai avuți dintre flăcăi ce -i striga mereu la poartă hai măi fată hai măi fată vino tu la mine o dată să te duc pană la nori privindu - te în
BALADĂ CÂNTATĂ LÂNGĂ MÂNĂSTIREA TISMANA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378866_a_380195]
-
cum cântă mierla cucul pe crenguță noi să le privim cu drag stând pe margine de prag hai măi fată hai măi fată hotărăște -te o dată timpul dragostei ne trece dorul meu nu vrea să plece fata popii lungă în craci ce a mâncat numai colaci se mărită la Tismana cu iubitul din Pleșana culeasă de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: baladă cântată lângă Mânăstirea Tismana / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1964, Anul VI, 17 mai
BALADĂ CÂNTATĂ LÂNGĂ MÂNĂSTIREA TISMANA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378866_a_380195]
-
de cap. Cineva a fost trimis pentru a anunța maistrul. Dar Matei nu a stat pe gânduri și l-a întins culcat pe cel accidentat pe niște scânduri. Cu briceagul care îl avea în geanta de serviciu i-a tăiat cracul pantalonului și a văzut că avea o fractura închisă la nivelul tibiei, iar celălalt os peroneul nu era afectat. Așa că a spus colegilor din echipă să spargă din bandajele de brad câteva atele și să caute niște fire de fitil
16 ZMEURICA; UN ACCIDENT DIN SUBTERAN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373044_a_374373]
-
de asistentă, că de, are nevoie de domnul doctor la serviciu, sau câte vreo pacientă, așa mai pe placul vostru... - Ce dracu’, Miroane, tu crezi că noi asta facem în spitale? Stăm să vedem care femeie vrea să stea cu cracii pe sus și să ne facă poftele? Departe de noi asemenea apucături. Or mai fi și cazuri când se mai hârjonesc câte unii cu mâncărici, dar nu toți fac așa, Miroane, că doar spitalul nu-i bordel. În timp ce doctorul mai
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
tuciurii...Abia dispărea din raza vizuală unul, strecurându-se abil printre bagaje și călători, că și apărea altul fluturând agasant prin fața ochilor tuturor alte reviste, sau oferta de cola, ciocolată, bere rece, apă. Șchiopătând și ridicând din timp în timp cracul pantalonului soios, ca să arate oamenilor urmele unei operații presupuse recente, un bărbat trecut de cincizeci de ani înainta pe culoarul îngust cerând ajutor, pentru că, spunea el, tocmai ieșise din spital. Fără izbândă însă. Din spatele lui, o voce atenționa călătorii că
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
-i convenea ce-i spunea Eleonora și nu l-a lăsat niciodată pe Bibicu s-o pupe, cu toate că țigănușul tot încerca. Doar nu o dată, le auzise pe țigăncile mai mari spunându-i lui Bibicu: „Mă, prostule, pune-o, mă, cu cracii în sus. Ce mai aștepți? Vrei să o pună alții înaintea ta?” Nu înțelegea ea despre ce este vorba, dar era sigură că nu-i plăcea să fie pupată de Bibicu sau de către alt copil. După ce rudarii au părăsit satul
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
una din vilele răsărite peste noapte pe malul Dunării. Am avut tot ce-și poate dori un tânăr ca mine, proaspăt licențiat în științe juridice, absolvent al unei facultăți particulare, cu mașină 4x4 ultramodernă, cu șofer, o gagică trăsnet cu craci din gât și păr blond lung - uite că nu știu dacă avea extensie sau nu, aveam trei femei care mișunau prin casă de dimineață până seara făcând care mâncare, care curățenie, care spălat și călcat, aveam un grădinar, doi paznici
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
franjuri sau găuri, frecat să dea tentă de uzură pe anumite zone, pe talie sau sub talie. pentru a permite buricului să vadă și să fie văzut de lume, strâns pe coapse sau larg, cu manșetă falsă, răsucită în funcție de lungimea cracului, sau drept, până la gleznă ori să se târâie pe caldarâm, lung sau scurt, după preferințe și sezon... Se poarta de toate sexele si vârstele. La fete se poarta ca pantalon sau ca fustă. Ambele modele sunt avantajoase. Permit reliefarea, după
VĂ RECOMAND MATERIALUL REZISTENT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375129_a_376458]
-
se zgudui acoperișul. - Ce faci femeie? Îmi dăduși o palmă așa de tare că era să mă trezesc drept în fundul iadului! - Ce ai, ucigă-te toaca! Eu nici nu te-am atins! În acel moment un suflu îl trântește cu cracii în sus în mijlocul curții. - Femeie, dacă mai continui loviturile cu palmele și pumnii, plec acasă și trimit unul furios, care nu se lasă biciuit de cuvintele tale, cu Nuiaua Cerească! - Poftim? - tresării femeia. Acum pricep! - zâmbi destinsă. Cuvântul Domnului pentru
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
-și exagerează ținuta corectă, și-o hipercorectează, pentru a face impresie, a epata. Are aerul unui manechin desuet, uitat între celelalte manechine, modernele, de ultimă oră. E, tot, numai costum. Uscat, mîinile și picioarele par să nu atingă mînecile hainei, cracii pantalonilor: de altfel, mersul personajului e atît de strict calculat, încît nici n-ar avea cum să le atingă. Cap de Giacometti, privire de Mondrian, mapa se arată mereu nou-nouță, umbrela (nou-nouță): domină griul (poate doar cravata coajă de lămîie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cazuri, „bradul [funerar] trebuia să aibă înălțimea aproximativă și «făloșenia celui mort». În vârful bradului se punea căciulă cu prim (cu manșetă de blană). Două ramuri se băgau pe mânecile unei cămăși țesute cu flori. Trunchiul bradului era petrecut pe cracul unui ițar. Era încins cu un brâu roșu. Astfel înveșmântat, era așezat în sicriu” (3, p. 73). Obiceiuri funerare similare sunt atestate și în Transilvania (39, p. 355). Revenind la prezența/frecvența paltinului în episodul funerar al Mioriței, să amintesc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu o populație obișnuită să trăiască pe lângă ape și să le folosească divers. În această categorie intră cuvintele gârlă (grulo); baltă (blato); răstoacă de la rastokŭ = un curs de apă derivat, abătut; iaz (iazu); râmnic, un lac de pește, de la rubnikŭ; crac, de la krakŭ, braț de râu. Cuvântul viroagă ar putea veni de la slavul virŭ, dar și mai plauzibil de la latinescul vorago = prăpastie, precum burugă, un loc mlăștinos, o turbărie instabilă, de la latinescul vorax = lacom, gata să înghită. De la sârbi, cu folosință
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în hidronimia minoră; de exemplu Repedea, afluent pe Bistrița năsăudeană, Limpedea pe cea nemțeană. În sudul țării, prin contact direct cu sârbi, bulgari și turci, Dunărea nedespărțindu-ne, dimpotrivă, înlesnindu-ne legăturile, am preluat cuvinte legate de ape, precum gârlă, crac (braț), șipot (izvor), de la bulgari; iar bunar (fîntînă) și ierugă (iazul morii) de la sârbi. Afluentul Vedei, Teleormanul, își are numele (ca și județul) de la denumirea turcă Deliorman = Pădure Nebună, dat pe vremuri imensului codru al Vlăsiei, ce cobora pe Argeș
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pe cîmpul de bătălie. întinzînd pe puntea teugii obiectul, se apucă să-l jupoaie, scoțîndu-i ca pe-o mănușă pielea negricioasă, așa cum un vînător african belește un șarpe boa. După ce a scos-o, o întoarce pe dos, ca pe-un crac de pantalon, o întinde bine - așa fel încît aproape că-i dublează diametru - și în cele din urmă o atîrnă la uscat, în greement; nu după multă vreme o dă jos și, după ce taie o bucată lungă de vreo trei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și voi și ei, sîntem cu toții niște lilieci, eu sînt un corb, mai ales cînd mă cațăr pe bradul ăla, pînă-n vîrf. Cra, cra, cra! Nu-s oare un corb? Dar unde-i sperietoarea? Uite-o! Două ciolane înfipte în cracii unui pantalon vechi și alte două vîrîte în mînecile unei haine ponosite. „Mă întreb dacă nu cumva despre mine vorbește?! Frumos compliment! Bietul băiat! îmi vine să mă spînzur! Pînă una-alta, mă duc de-aici, îl părăsesc pe Pip
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]