1,223 matches
-
un pont: „du-te acum și stai la coadă la magazin și când deschide, te lipești de un aragaz!”. Cum intrai în bucătărie, era chiuvetă, lângă chiuvetă aveam un dulăpior în care țineam vasele. I-am zis mamei: „dragă, toate cratițele vechi le aruncăm! Toate cratițele mele trebuie să fie roșii cu buline albe!”. Și așa le-am și cumpărat. Balconul era foarte mare: avea trei</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA SOCIALISTĂ : ANII 1950-1980 () [Corola-website/Science/296143_a_297472]
-
și stai la coadă la magazin și când deschide, te lipești de un aragaz!”. Cum intrai în bucătărie, era chiuvetă, lângă chiuvetă aveam un dulăpior în care țineam vasele. I-am zis mamei: „dragă, toate cratițele vechi le aruncăm! Toate cratițele mele trebuie să fie roșii cu buline albe!”. Și așa le-am și cumpărat. Balconul era foarte mare: avea trei</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> metri lungime și </spân
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA SOCIALISTĂ : ANII 1950-1980 () [Corola-website/Science/296143_a_297472]
-
fetiței în familie era o pâine tradiționala yemenită, lipie crocantă în cuptor tradițional, și o miere de albine bună vestită numită „aurul Yemenului”. Seara se lua masa pe o pânză așternută direct pe pământ, pe care doar uneori, era o cratiță mare și fierbinte, umplută cu salta, o tocană de vită sau oaie cu sos de schinduf, sau perișoare din orez cu carne. Nu exista furculiță sau cuțit. Toți bărbații yemenți poartă cu mândrie la cingătoare, JAMBIE, acel pumnal tradițional din
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
În vremurile de demult, începuse revolta obiectelor. După cum știu maiașii, la începutul începuturilor s-au răzvrătit vechiturile din bucătărie, cratițele arse, mojarele uzate, cuțitele tocite, tigăile rupte; și zeii au însoțit această răzmeriță a obiectelor. Multă vreme mai târziu, pe plantațiile din Yucatán, sclavii maiași, tratați ca niște obiecte, s-au răsculat împotriva stăpânilor, care le dădeau ordine cu biciul
31 IULIE. VREMURI ANUNȚATE (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295955_a_297284]
-
mai rău... La Atachi cât timp ați stat? Cred că vreo trei sau patru zile... Unde ați fost cazați? Într-un templu părăsit, pe jos, se dormea pe saci... Știu că eu ajunsesem pe un sac unde erau vreo două-trei cratițe și nu puteam sta pe spate, că tot intra fierul ăla În spinarea mea. Dar ce era să fac, că nu puteam să mă schimb nici cu mama, nici cu tata, că ei, totuși, erau la o vârstă mai Înaintată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și o bucățică, jumătate din bricheta asta, de un fel de... se numea Speisefett, deci grăsime de mâncare. Era sub nivelul margarinei, mai moale, un fel de untură sintetică. Și În alea În care ni se dădea, un fel de cratițe, era ceai... Ceai de flori de tei, nici nu știu de care, dar era un ceai cald. Nu avea zahăr. Dar era ceai. La prânz erau două feluri de mâncăruri: Perlkartoffeln și Schalenkartoffeln. Schalenkartoffel Însemnau cartofi curățați. La Început era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
genurilor. 3. Stilistica feminității contemporane nu se vede doar pe stradă, în sălile de spectacole și petrecere sau la locul de muncă. Pentru a-i observa extinderea, să începem cu locul tradițional al bucătăriei, pentru că aici era plasată „femeia de la cratiță”. În perioadele mai vechi, de exercitare exclusivă a treburilor casnice, femeile asociau, în absența bărbaților plecați la munci exterioare familiei, activitatea casnică și singurătatea într-o așa măsură, încât bucătăria era locul „existenței rutiniere” și al „viselor ascunse”. Bucătăria era
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
clătinându-mă la bucătărie, mă opream preț de-o clipă cu mâna pe clanță și-mi imaginam cu căldură că, atunci când aveam să deschid ușa, bucătăria avea să sclipească datorită soarelui reflectat de suprafețele lustruite, că toate cănile, farfuriile, castroanele, cratițele și tigăile fuseseră spălate și puse la loc. (În dulapurile corecte. Voiam ca zânele să fie nu numai muncitoare, ci și deștepte.) În loc de asta, în timp ce-mi croiam cu grijă drum printre resturile petrecerii, găseam cu greutate un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
baie, trebuiau să treacă prin dormitor, iar ca să ajungă în sufragerie, trebuiau să treacă prin baie. Dormitoare separate printr-un covor colorat atârnat de tavan, care trebuia să dea senzația de intimitate. Șifoniere pe hol. Comode cu sertare în bucătărie. Cratițe și găleți în baie. Frigiderul pe scară. Măsuța de cafea din sufragerie construită din patru cutii albastre de lapte și o bucată de placaj. Înțelegeți! Chestii de genul ăsta. O bucătărie ca atinsă de fulger sau în care procesul evoluționist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu gust de roșii organice și mozzarella. Ei, asta era ceva mai potrivit, nu? Dacă ar fi combinat piureul respectiv cu niște penne, Alice nu putea să-și dea seama ce mânca. Bărbatul a mai scotocit în căutarea a două cratițe. Într-una a deșertat mâncarea pentru copii, în cealaltă a pus la fiert apa pentru penne, după care a pornit să găsească niște farfurii. Pentru prima dată în seara aia, a început să fluiere. —Cina! a strigat el la puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plâns. Alice s-a decis să se facă utilă până la întoarcerea lui Hugo. A adunat mormanul de farfurii de pe covor și le-a dus în bucătărie, unde, pe masa de lângă aragaz, a văzut borcanul gol de mâncare pentru copii și cratița pătată cu roșu. Femeia s-a holbat nevenindu-i să creadă. Oare era posibil ca Hugo să fi amestecat... Tocmai atunci, undeva, deasupra ei, a explodat o serie de lătrături care-ți spărgeau timpanele. Theo a început să urle îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de el. Alice s-a uitat la câine. Urechile îi atârnau în părți, iar pe față avea o expresie comică de tristețe. Arăta de parcă el fusese cel cotonogit. Apoi, Alice s-a uitat la Hugo. Și-a adus aminte de cratița revelatoare și de borcanul gol din bucătărie. Alice a simțit cum încep să i se ridice colțurile gurii. Din ce în ce mai tare. După care a început să chicotească și să se cutremure. Mai întâi, Hugo a privit-o surprins, apoi a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Exact asta i-am spus și redactorului de la revista asta ieri, la masă la Gary Rhodes. Apropo, e un loc grozav. Da? Hugo s-a gândit supărat la prânzurile luate de el în picioare, mâncând Weetabix sau spaghete direct din cratiță, ascultând, fără să vrea, The Archers. —Mmm. Au o listă fabuloasă de șampanii și o perspectivă splendidă asupra Gherkin-ului. În orice caz, ne-am decis că un articol care să mă prezinte pe mine, în calitate de mamă care și lucrează, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sub control. Apa abia dacă-mi acoperea corpul; capul rămânea la înălțime, ca un periscop pe gâtul telescopic. Mă jucam la robineți, echilibrând curenții reci și calzi fără prea mare succes. Parcă o vedeam pe maică-mea balansându-se cu cratițele și oalele pline cu apă fiartă, aduse de pe aragaz. Le deșerta în cadă, se-auzea un plescăit lipicios și căldura se ridica umedă până în tavan: te înecai de-atâta abur. Pe urmă dădea drumul la robinetul de apă caldă: curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce reprezintă o mahala bucureșteană a anilor '30 (Lucian Grigorescu?). Plin de farmec și culoare tabloul acela. Mă întreb cum de s-a rătăcit acolo. Iar ca să fiu răutăcios până la capăt, mă gândesc la Talleyrand care scria că, în ambasade, cratițele sunt mai utile decât secretarii. Tare îmi este teamă că în multe dintre ambasadele țării mele, atât secretarii cât și cratițele nu servesc la mare lucru mă gândesc la meniul fără fantezie servit cu ocazia vizitei importantului oaspete. Echipa Senegalului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
s-a rătăcit acolo. Iar ca să fiu răutăcios până la capăt, mă gândesc la Talleyrand care scria că, în ambasade, cratițele sunt mai utile decât secretarii. Tare îmi este teamă că în multe dintre ambasadele țării mele, atât secretarii cât și cratițele nu servesc la mare lucru mă gândesc la meniul fără fantezie servit cu ocazia vizitei importantului oaspete. Echipa Senegalului câștigă cu 2-1 meciul contra blonzilor suedezi în optimile Campionatului Mondial de fotbal din Coreea de Sud. Imposibil să nu remarci bucuria sălbatică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
plină cu hîrtii, un calculator împrumutat de la uzină..., cred că la o întrebare de-a ei ori la vreo opinie despre cutare colegă, oi fi dat un răspuns așa..., n-are nici simțul umorului; numai ce-o văd venind cu cratița plină cu fasole și-o răstoarnă uite-așa, pe toată masa... Mihai, enervat de-a binelea, ridică ochii brusc, privindu-l fix pe Muraru, care soarbe din vin. A stat mult în spital? îngînă Mihai involuntar. Cum adică? rămîne Muraru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brusc tăcerea Muraru. Cum ți-ai putut închipui că aș fi în stare să dau într-o femeie?! Cu forța, tinere, poți supune doar trupul, poți viola dar nu iubi! " Iar numai cu vorba bună ajungi să ți se toarne cratița cu fasole în cap" surîde Mihai fără să se poată abține. De ce rîzi?! se înfurie Muraru. Vrei să spui că nu sînt bărbat pentru că n-am bătut-o? Cu ce eram mai bărbat dacă-i rupeam două-trei coaste?! Insinuezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un cunoscut, era beat, evident, că nevastă-sa îl trimite la scuturat covoarele tocmai cînd îi crapă lui capul de-o idee și vrea să lucreze mai cu sîrg. Ba o dată culmea disprețului pentru munca lui! a venit madama cu cratița cu fasole și i-a răstumat-o peste lucrările lui de Chimie; ptiu!, Dumnezeule! se ia Mihai cu mîinile de păr cred c-o făceam bucăți... Ăsta însă e vorba de inginerul Muraru de la noi, doctor în Chimie o face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de fasole cu pâine prăjită, și am stabilit să trec pe la el mai târziu, ca să ne uităm la niște filme și să mâncăm pizza. Efectul drogului se disipa rapid, dar a durat suficient cât să apuc să spăl farfuria și cratița. Apoi, m-am Îmbrăcat și-am ieșit. Voiam să vorbesc cu cineva. Îi luasem adresa de la Lou, cu o zi În urmă. Nu știam prea bine de ce voiam să discut cu ea. Probabil că din conștiinciozitate. Nu, era mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bine întrebați-l pe el, răspunse Gabriel, înălțându-și și ea glasul și deschizând ușa. — Brian! Părintele Bernard ar vrea să știe ce părere ai despre profesorul Rozanov. Brian intră în bucătărie, se duse direct la plită, înălță capacul unei cratițe, se uită la conținut, apoi trânti din nou capacul cu zgomot. După care își îndreptă privirea spre preot, care nu mai repetă întrebarea sub forma inițială, ci îi spuse: — De ce ne vizitează profesorul Rozanov? — Nu mă vizitează pe mine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și la aventura ei cu peștele, despre care nu vorbise nimănui. Aceasta se lega în mintea ei cu ceva foarte bizar, care se petrecuse cu o săptămână în urmă. Într-o după-amiază, când era singură în casă și spăla niște cratițe la chiuveta din bucătărie, îi auzise pe Zet lătrând în grădină. Uitându-se printre ghivecele cu plante de pe pervaz, avusese uluitoarea priveliște a unui bărbat gol care alerga de-a curmezișul peluzei. Nu-și putea da seama dincotro venise. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ordonat, și chiar psihologul i-a spus să-i țină, că le e tată. — Nu poate să dispară când vrea și să vină când are chef, Îi zăpăcește În felul acesta, nu e drept, spuse Emma. În bucătărie căzu o cratiță. Emma apăsă receptorul pe ureche. Preț de un minut interminabil ascultă vocea operatoarei de la Omnitel care-i spunea că abonatul nu poate fi contactat. — Antonio și-a Închis celularul, Îi spuse lui Sasha, ca și cum el ar fi putut rezolva problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și se hrăneau, prin gurile noastre, cei duși În veci? Praf s-au făcut cocenii cu care aprindeam focul În plita ce ne Încălzea, deopotrivă, ființele de lut și cele de duh. Din plită n-a rămas nimic, tigaia, oalele, cratițele s-au turtit, iar tuciul cel mare - turnat În urmă cu generații Întregi de Însuși bulibașa unei șatre de țigani nomazi și dăruit unor strămoși de-ai mei În chip de mulțumire că, În mărinimia lor, Îngăduiseră Înălțarea cortului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alt bărbat de către soțul legitim, i s-a aplicat tratamentul tradițional: a fost dezbrăcată la piele, unsă cu păcură, tăvălită prin fulgi, urcată În căruță dimpreună cu zestrea ei - două preșuri Împletite din cârpe, un rățoi, trei găini și o cratiță smălțuită -, plimbată prin tot satul și depusă, În cele din urmă, În bătătura rușinaților ei părinți, care i-au aplicat, la rându-le, o corecție corporală binemeritată și soră cu moartea; un nepot al omului de film Ghiță Bulgaru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]