239 matches
-
bătrână acum, mai ales că stăpânul, când se lansează în cursele lui, nu o menajează, o mână în galop de vânătoare pe drumurile cele mai înguste și abrupte, fără să-i pese de inima ei de iapă bătrână, și cu cravașa. O s-o omoare sub el, spune uneori Lambert, dar se oprește, ca și cum i-ar fi scăpat o vorbă proastă. Apoi, e rândul lui Grégoire să oblojească fata: atâta s-a ostenit, încât vinele de pe piept și de pe grumaz îi sunt
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
capului. Doar din când în când își mai frecau hainele cu zăpadă. În scurta vară, își spălau toată lenjeria de corp pentru un an întreg. Baia dura doar trei minute, cu apă călduță și un rus care-i zorea cu cravașa. Luau păduchii unii de la alții, iar noaptea deveneau insuportabili. Dormeau câte 10 pe un fel de laviță, toți pe-o parte. Se răsuceau, după câteva ore de somn, doar la comandă. Le crescuseră bărbile, iar într-o zi, preotul i-
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
o altă patrie a nuanțelor. Joe se inserează într-un club închis, aproape ezoteric al exercitării violenței, fapt în măsură să producă excitația sexuală unor naturi frigide. Un plan-detaliu cu sexul umectat peste care se abat în ritmul unei acuplări cravașele maestrului de ceremonii este relevantă în acest sens. Joe este cravașată, izbită cu o mănușă în care s-au introdus monede, flagelată cu un bici împletit de mâna ei, cu noduri, după model roman. Magister ludi procedează după tipic, o
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
de acum! Pui mâna pe condei ca pe-o candoare Din inocentul fir de brebenoc, Și deslușești în sine-ți că răsare O tihnă-afectiv-mântuitoare, Și simți cum nervii ți-i aduni la loc. Pui mâna pe condei ca pe-o cravașă, Anume-n cioflingari să o pleznești: în urma lor abjectă și trufașă, Amirosind fetid a bulibașă Care-ți insultă semenii onești. Pui mâna pe condei părându-ți rază Purceasă-n univers, ca un lăstun, Și simți cum împăcarea se așează în
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
îl păstrase a rămas el. Cînd a auzit zgomotul împușcăturilor din oraș, Scipione a sărit în șa, a chiuit ,După mine!" și a pornit spre oraș. Nu-și scosese sabia, ca la atacurile de pe cîmpul de instrucție. Își răsucea furios cravașa deasupra capului. Din vîrful dealului cartierului turcesc, maiorul și-a trimis o parte din trupă la învăluire, iar el a pornit mai încet pe urmele gardiștilor. De-abia cînd i-a strîns în clește pe oamenii lui Stelian, a pornit
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
a pornit și el în galop spre ei. Spera că sînt mai mulți. Dar cînd i-a văzut, vreo cincizeci, și rebegiți de frig, a intrat singur cu calul printre ei. A ajuns lîngă Stelian și l-a atins cu cravașa: , Aruncă megafonul ăla din mînă!" Stelian nu-i văzuse decît pe cei cîțiva soldați călare care îl așteptau din față, cu armele pregătite. Mergea totuși înainte și spera că la comanda lor erau camarazii în uniformă, cu ajutorul cărora să ocupe
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
gării care se dăduse cu țăranul și cu jidanii. Se trezește bătrînul Stelian cu maiorul lîngă el și dă să țipe un ordin pentru camarazii înarmați din spatele lui. N-a apucat să deschidă gura. Scipione l-a trăznit scurt cu cravașa peste față, de i-a scăpat lui Stelian megafonul din mînă, iar el i-l strivește sub copitele calului. Își răsucește calul pe loc Scipione și le spune camarazilor lui Stelică să arunce armele și să ridice mîinile. Din nenorocire
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
Cristian Bădiliță face o surprinzătoare jumătate de pas în spate în raport cu propria sa dispută cu același autor. Scrie Cristian Bădiliță despre atacul lui Gabriel Liiceanu din "Dilema": "Citind textul resimt totuși un soi de tristețe: prostul merita din plin această cravașă peste față; bătrânul însă trebuia menajat. În fond, a făcut ani grei de pușcărie, n-a Ťrezistatť dadaist Ťprin culturăť" (p. 68). Remarcabilă este lipsa de complexe cu care autorul își asumă opțiunile, aflate adesea în răspăr cu opinia generalizată
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
în mână s-o vâre în burta unui cal pe care îl călărea o polițistă cu aer de walchirie; ...când să strig, de oroare, femeia, ca și cum mi-ar fi auzit țipătul din cap, l-a croit brusc pe bețiv cu cravașa, sângele acestuia împroșcând pântecul castaniu al animalului...
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
ar duce de rîpă dugheana băcanului. Și ceea ce este mai grav: jocul de-a șoarecele și pisica se petrece, iată, de cîteva ediții, și pe platourile înalte ale Festivalului "George Enescu". (Dar ce importanță mai are marca fabricii ori soiul cravașei, cînd atinge rana calului, fie el de curse, tracțiune sau circ?) Cu rare excepții, creațiile compozitorilor români (ca să nu mai vorbim de cele aparținînd altor meridiane care, cel puțin în ediția din acest an, au lipsit cu desăvîrșire) s-au
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
Războiul le distruge casa, sărăcesc. Zunaira își petrece zilele în casă, detestând orice ieșire. Nu vrea să vadă nenorocirea orașului în care după atâția ani de război nu mai sunt decât ruine, cerșetori, mizerie și brutalitate. La nevoie, talibanii folosesc cravașa pentru a aduce credincioșii să asculte slujbele la moschee. Burqa, veșmântul impus femeilor de către talibani, e materializarea supunerii femeii. „O tunică a lui Nessus nu mi-ar afecta atât de mult demnitatea precum acest veșmânt funest care mă reifică, suprimându
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
drumului. Soldații de pe mal priveau înmărmuriți. Oare ce se întîmpla? Nu simțeau nici un sentiment pentru camarazii cu părul lipit de frunte, cu fețele descompuse care colcăiau în mocirlă. Totuși voința le paralizase. Timpul parcă se oprise în loc. Mănușile transformate în cravașe ale ofițerilor nu reușeau să-i clintească. Aceștia alergau urlînd de-a lungul rîndurilor încercînd să-i determine să facă stînga-mprejur. Într-un tîrziu se puseră din nou în mișcare ca niște somnambuli, pornind îndărăt în pas alergător. Aflînd că
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
papioane zgîriau o violă și două viori. Unul dintre ei era Ozenfant. îi reduse pe ceilalți la tăcere cu un strigăt răgușit și se îndreptă marțial spre Lanark, cu vioara sub cot și arcușul în mîna dreaptă, ca pe o cravașă. Cînd se apropie la un centimentru de Lanark, șopti: — Știai, desigur, că înregistrez? — Da. Ozenfant începu să vorbească pe un ton liniștit, care se transformă încet într-un țipăt asurzitor: — Doctore Lanark, ți s-au acordat toate privilegiile speciale. Folosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fesele tari, scobite. Fețele le erau inexpresive, pleoapele cu gene artificiale nu clipeau, și totuși amândoi erau vii, cum se-mbrățișau în spațiul acela înțesat cu obiecte obscene: dildouri și capete de femei cu guri căscate ca ale peștilor, și cravașe și lanțuri și zgărzi și lenjerie roșie aprinsă și nelipsita femeie gonflabilă, și vulve cu pompiță, ca ale broaștelor de cauciuc cu care Maarten se jucase când era mic... Femeia-manechin își sprijinea picioru-ndoit, în ciorap negru cu jartieră, pe șoldul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
știe? O nouă vizită de lucru? O altă viață? O altă lume? ILUZIA UNEI LUMI un mic scenariu de film Ca un „Vede-tot” rău, care poate spațializa orice tip de relief și volum, cu mișcarea nervoasă și amplă a unei cravașe vii, venind din alte lumi, lovind când În dreapta când În stânga, când deasupra când dedesubt, loviturile nemiloase ne pun În evidență părțile componente, statice și În mișcare ale unei locomotive ce străbate solitară imensa, nemărginita, necuprinsa câmpie Înfășurată În aburi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fierul care vine. Impactul o spulberă Într-o fracțiune de secundă, Împrăștiind sub roți, printre grelele spițe, peste biele și motor bucăți de carne, piele, oase, viscere și valuri de sânge pe care locomotiva le duce sub bătăile ucigașe ale „cravașei” acum spre un definitiv pierdut orizont. Imensa câmpie e devastată de o liniște absolută. Locomotiva ucigașă a trecut pe aici precum glonțul prin ceață. Departe, aproape insesizabil, ciobanul cu oaia lui, Încremenit În timp și spațiu. Câmpie În față, câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
martori involuntari, fapt cu atât mai penibil pentru ea. Toți cei prezenți, chiar și Marius, se așteptaseră la o explozie de indignare în fața criticilor lui, îndreptățite totuși. Dar fata nu replicase în nici un fel. Ascultase tăcută, lovindu-și alene cu cravașa cizmele de călărie. Doar bărbia ce pornise să tremure subțire îi trădase tulburarea interioară. La vremea respectivă întâmplarea făcuse senzație printre obișnuiții hipodromului și nu numai. Cine nu o cunoștea pe doamna Sofia Hagiaturian, mama Smarandei? Ultima descendentă a influentei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stimă la adresa lui, prețuire concretizată prin acordarea medaliei "Crucea de fier" clasa I. Foarte repede se făcuse remarcat și prin atitudinea lui intransigentă față de comportamentul ofițerilor subalterni. Tot comandamentul armatei știa ce pățise locotenentul care ordonase aplicarea a douăzeci și cinci lovituri de cravașă unui soldat rătăcit în timpul unui atac, dar revenit miraculos în liniile românești. Respectivul ofițer fusese obligat să alerge o oră întreagă pe un teren accidentat, având în spate echipamentul complet de luptă. "Militarul trebuia interogat despre ceea ce văzuse la inamic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
neagră. Tacticos, cu pumnul mâinii stângi bine proptit în șold, cel care provocase îngrijorarea santinelelor pășește cu atenție pe asfaltul curățat lună. Ocolește cele câteva minuscule pete de zăpadă transformate în bălți de soarele după-amiezii. În mâna dreaptă are o cravașă și, din când în când, bate alene cu ea peste carâmbii cizmele lustruite oglindă. Cu mișcări precise, ireproșabile, gărzile îi prezintă onorul. Le răspunde cu o înclinare scurtă a capului, apoi dispare în interior. În holul mare, chiar lângă monumentalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ăsta?" Deși abia îi ajunge cu nasul până la umăr, ofițerul se postează curajos în fața SS-istului oprit lângă o ușă capitonată, groasă ca blindajul unui cuirasat. Pe cine trebuie să anunț domnului maior? Cu o privire disprețuitoare, celălalt sprijină vârful cravașei pe umărul ofițerului, obligându-l să se îndepărteze de lângă ușă. Mă anunț eu singur! Apasă clanța cu un gest brusc și intră în cameră. Pătrunde într-o încăpere nu prea mare, cu pereți albi. În mijloc, o masă dreptunghiulară maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spun. Îți pierzi timpul, inclusiv pe al meu, spunând lucruri pe care nu le crede nimeni. Vreau să aflu locația partizanilor. V-am spus doar că habar nu am despre ce vorbiți, răspunde prizonierul cu voce seacă. Cureaua subțire a cravașei șuieră prin aer, apoi brăzdează pielea de pe fața prizonierului. Pe chipul lui apare o dungă lată, roșiatică. Își încrucișează privirea cu cea a lui von Streinitz care întoarce jenat capul. Vezi că nu e bine să fii încăpățânat? Glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
subsolul, să nu fie montat ceva explozibil acolo. Am înțeles! Mă anunți dacă găsești ceva. Carol și Romulus aduc pe brațe o femeie leșinată. Locotenentul îi luminează fața cu lanterna. Dungi subțiri și lungi, cu margini însângerate, lăsate de o cravașă, sunt perfect vizibile pe față și umeri. Ce-i cu ea? Am găsit-o în biroul de 'colo șa! Cu un gest scurt al capului, Carol arată spre spatele lor. Spotul luminos se oprește pe o ușă capitonată deasupra căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
începerii atacului. Se pare că interoga o partizană. Mai bine zis, o tortura. Singurul cuvânt care-mi vine pe buze este monstruos. Astfel de indivizi mânjesc uniforma oricărei armate din lume. Biata fată a scăpat numai cu câteva lovituri de cravașă. Sanitarul nostru face tot ce poate pentru ea. Spuneți-mi, ați primit ordine speciale în ultimul timp? Doar unul singur, în afară celui privitor la evacuare. NSFO155, Hauptamann Schiell, este singurul care știe ce conține cu exactitate. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
făcea orice fel de manevră, parcă o făcea cu iuțeala unei acțiuni militare, trăgând de volan cu forță În mâini. Intră În parcarea unui magazin universal. ― Mă-ntorc Într-un minut. Ținându-și o țigară la șold ca pe o cravașă de călărie, intră cu pași cadențați În magazin. Cât a fost plecat, eu m-am uitat prin mașină. Era impecabil de curată. Covorașele de pe jos fuseseră aspirate de curând. În bord erau hărți puse În ordine și casete cu Mabel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
te dor dinții, cum? Paștele și dumnezeii, stai întins și te dor dinții, hă?“ Cred că eram calm. „Da, mă dor dinții și nu pot să muncesc!“ Și-a ieșit din minți și s-a aplecat și mai mult, cu cravașa în mână, uitându-se în ochii mei: „Bă, te omor aici și te bag în nămol și dispari de pe fața pământului.“ I am zis s-o facă, că eu tot nu mă mișc până nu mi trece durerea. Calmul meu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]