3,021 matches
-
mai ocupa exclusiv de mine. Cred că observase figura jalnică de vedetă părăsită, totuși mă lăsa să mă chinuiesc cu bastonașele întoarse. Mai trecea din când în când pe lângă banca mea și... ca să mă consoleze, îmi mai punea mâna pe creștet, însoțind-o cu un zâmbet discret, purtat de petale de liliac. Apoi îmi șoptea: - E bine, prietene, faci bastonașe frumoase! Dar pe mine nu mă mai mulțumea. Voiam să stea lângă mine și să-mi mai țină mânuța în mâna
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
mine: - Hei, ia condeiul cu mâna dreaptă, că mă superi! De aceea eram într-o permanentă stare de bosumflare, mai ales că domnișoara Iulia, prietena mea, stătea și pe lângă ceilalți băiețași și fetițe și-i mângâia și pe ei pe creștet. Mă intriga faptul că le spunea și lor „te iubesc”, când eu știam că era doar „prietena” mea, ba, într-o recreație, un coleg mi-a șoptit la ureche: - Hai să-ți spun un secret! Știi că domnișoara Iulia este
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
vei cădea, din el va crește un sens- Un alt început, un conținut- și vei venera, pe pamant zămislind- O altă poveste, de nu mă-uita...O floare cu ghețuri de dor la ferestre; O altă iarnă vei auzi la creștet, cum te asculta, cănd plângi, în Cer! Și lacrima te va chema, fără să o parcurgi, vei scrie, cu ea, un gând efemer... Firmamentul ești tu; vezi, cum largul te vrea, cu tot cu pământ, Să te ridici la fulgerul, care, brăzdând
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
mergi, cu gândul apăsat. Femeie, revin prin oase râuri, Ce-ți scalda bunătatea, zbătându-se de mal, Si de-ai purta o mie și-una brîie, O ie te-ar preface, în înger ideal. Femeie, cununi de flăcări ții pe creștet, Din ele statuezi purpure flori- Pe chipul tău să-și lase nemurirea Albirea zorilor, din care te-mpresori... Ai Universul absorbit de-o mare, Curăță, precum lacrima-i de neînvins bărbat, Femeie, blajina ți-e suflarea, Cănd ochii, cu izvoare
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
tovărășie. Așa m-am pomenit și eu mai mulți ani, cu coșul și clopoțelul pe uliță, la Câțu-Mâțu. După ce strigam de câteva ori ciudatele versuri și scuturam clopoțelul cât mă ținea mânuța, ieșea gospodina la poartă, zâmbind. Mă mângâia pe creștet... pe obraji...îmi spunea vorbe de alintare și îmi punea în coș unul sau două ouă de găină. Apoi, plecam la altă poartă și repetam figura cu clopoțelul și...Câțu-Mâțu. După ce strângeam mai multe ouă, mă duceam victorios la mama
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
face mai dârză, îi dă putere ! Iar din ochi aruncă-n jur îndrăzneală și hotărâre să-nvingă! E acceptată. Întrecerea-ncepută, Makhan urcă pe-un stei. Înainte de toate, eliberează capul acvilei de sub adăpost și netemătoare o țintește cu privirea, îi sărută creștetul, rostind o rugă. Pe loc îi e dat un răspuns, căci Akhnu își împlântă în ochii prietenei sale rubiniul uităturii, apropiindu-și ciocul de fruntea fetei... De pretutindeni se-aude tumult. Călăreții în piei de animale, l-adăpost de viscolul
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
cade blajină împânzindu-se tăcută în odaie într-un auriu molatic Prăbușindu-se mai apoi peste noi Peste mine și foaia de plânset ca o târzie binecuvântare Cu sfiiciune afișez un zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o candelă nestinsă Din ce în ce mai luminoasă, mai vioaie Să-mi vindece rănile cu o altă lumină Lumina dimprejur ! Referință Bibliografică: DIMPREJUR... / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi
DIMPREJUR... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382204_a_383533]
-
-nvăluise-n amurg, Îl vedeam printre paturi alene cum trece, Privind cu tristețe spre vieți ce se scurg... L-am privit fermecată, murmurând rugăciune, Am ținut strâns la piept capul pruncului meu, În genunchi am tăcut cerând o minune, Căci pe creștet aveam mâna lui Dumnezeu. „Tu să crezi în minuni, căci minunea există! Iar în cer vei găsi peste vreme un Rai. Să nu plângi, ci să speri, să nu fii egoistă, Din puținul ce-l ai, orișicui tu să dai
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
de unde, între altele, sanscritul brdo ("movilă", "măgură" ș!ț, "colină", "deal") și brhant ("mare, înalt, proeminent", "măreț, sublim"), vechi-indicul, așijderi, brhant ("puternic, strașnic, aprig, mare, gros", "des, dens, ticsit, puternic, ferm, fortificat", "destoinic, harnic, trainic, iscusit"), armeanul berj ("ridicătură", "înălțime", "creștet", "vârf", - în unele compuse cu substantivul cer), germanicele burg (de unde și Burgundia "cea care se înalță"), baurgs ("turn", "cetate"), brogen ("obraznic, arogant, fudul", "a se umfla în pene", "a face-o pe boierul"), ca și, în greacă, pérgamon ("cetate") și
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
-ți plac/ bulgări de smirnă așezați în vrac" ( Foarte multe săptămâni în balon). Iată-i pe Arghezi și Dimov, îmbrățișați: "pornisem legănat în buestru/ călcând a maestru/ zâmbeam cu ochii mijiți/ cel mai senin dintre cenobiți/ făceam gesturi hieratice/ peste creștetele voastre sălbatice/ până când schimonosit de vedenie/ simții cum calea se preschimbă în tărășenie/ într-o teribilă încurcătură/ pedeapsă pentru inima mea trufașă și imatură// (...) hipnotizați de această momâie/ când imponderabilă când lălâie/ de această brezaie/ cu glas de heruv și
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
acoperiți cu un strat gros de promoroacă. Fiecare fusese prins de îngheț după voia întâmplării. Unii mai erau aplecați asupra pachetelor de mâncare, alții încremeniseră cu țigările în gură. Într-un loc, două bătrâne stătuseră la sporovăială și rămăseseră cu creștetele aproape lipite, un bărbat fusese surprins de îngheț în timp ce se afla ridicat în picioare și cotrobăia prin valiza așezată în plasă. O cucoană mai ținea în mâini o carte de rugăciuni, doi domni fuseseră surprinși în timp ce jucau domino și unul
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
În ceasul oprit - nici o grabă./ Moartea e răbdătoare,/ vorbesc cu ea ca și cu o soră/ ne tocmim asupra prețului.// Cu fiecare pahar sunt mai aproape/ de Dumnezeu./ Chelnerițele sunt îngeri/ chiar și la mesele goale,/ ele aprind lumânări/ lângă creștetul meu./ În timp ce eu, lovind/ cu palma în speteaza scaunului,/ comand încă un substantiv./ Ceva,/ acolo..." Nu este mai puțin adevărat că o adiere de ironie planează postmodern peste spleen-ul poetului. Aceste poeme sunt tipice pentru influența pe care o
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
vesel - și e vesel mai tot timpul -, se dă jos de pe bicicletă și țopăie prin oraș ca un cangur, visând la sâni generoși ori punând mâna pe fundurile bunoacelor întâlnite pe stradă: "țopăi prin oraș ca un cangur/ îmbrăcat, din creștet până-n tălpi/ în lumină.// sunt fericit/ și de fericit ce sunt/ pun mâna pe fundul/ tuturor bunoacelor care-mi ies în cale." (Fericit). Altfel, este destul de sfios și-i plac "tipele pudice", întrucât cu ele se poate construi "un abis
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
copilul soțului ei dintr-o primă căsătorie, inginer militar mort la datorie, copil care ilustrează șansa umanității de a o lua de la capăt și care trezește instincte paternaliste reprezentantului celorlalte civilizații mai avansate. Rasa umană se lasă agreabil mângâiată pe creștet de către mesagerul unei puteri mai mari care îi întinde pentru ultima oară mâna vorbind în engleză, iar faptul că nava spațială sub formă de sferă luminează inspirat și electric la coborțre fațada unei catredrale nu este lipsit de semnificație. Semnificativ
Încă o șansă! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7766_a_9091]
-
atribuite Spintecătorului, pe scaunul electric la Sing Sing, acuzat că și-a omorât proprietăreasa, scrie În analele închisorii Sing Sing, descrierea condamnatului la moarte Carl Feigenbaum suna așa: "Vârtsă: 54 de de ani. Ten: obișnuit. Păr: șaten închis. Rărit în creștet. Gât subțire și mic. Ochii mici și adânciți în orbite. Sprâncene arcuite. Frunte înaltă și puternic bombată. Nas mare, roșu și cu coșuri pe el. Dantură: proastă și aproape inexistentă pe partea stângă. Greutate: 57 de kg. Semne particulare: o
Prima fotografie cu Jack Spintecătorul, criminalul care a îngrozit Londra cu peste un secol în urmă () [Corola-journal/Journalistic/69081_a_70406]
-
etc.). În ultimii ani s-a consacrat poeziei de inspirație mistică. De asemenea, a semnat numeroase culegeri de poezie pentru copii ("Cărticica de doi ani", "Cărticica de patru ani", "Zgomotocicleta"). Jurnalul său din anii 1969-1971 a apărut recent sub titlul "Creștetul Ghețarului", scrie Mediafax. În calitate de redactor la Amfiteatru și apoi la România literară, a încurajat numeroși autori aflați la debut, în special poeți. I s-au decernat trofee literare importante, precum premiul Uniunii Scriitorilor, premiul Academiei Române și Premiul Național Mihai Emiescu
Constanţa Buzea, fosta soție a lui Adrian Păunescu, a murit () [Corola-journal/Journalistic/81257_a_82582]
-
suficient de mare ca cititorul, momit de revoluția teoretică promisă în următoarele capitole, să pornească cu aviditate la lectură, încredințat fiind că va fi martorul unei cruciade a gîndului: îl va vedea pe Iason întorcîndu-se acasă, cu laurii victoriei pe creștet și cu cîlții lînei în pumni, dăruindu-le tuturor, democratic și filantropic, binefacerile adevărului mult căutat. Numai că ceea ce va urma va purta numele dezamăgirii, deoarece tema enunțată la început va fi uitată pe parcurs, iar problema pentru a cărei
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
tâmpla de rațiune, ochii morții au plâns. Covorul capul s-a așezat timid pe covor. covorul era moale, ca o blană de urs care face baie În cocolino. de frunte se legau niște fire de Înaltă tensiune emoțională, care urcau creștetul ca pe un munte himalayan. la un moment dat, a facut scurt-circuit bucata aceea din soare, desprinsă din sacrificiul mitologic. În covor se scurgeau ochii, Într-un plâns al sirenelor Într-un glas șoptit al nopții Într-o pecete sigilată
POEZII. In: Editura Destine Literare by Alina Agafiței () [Corola-journal/Journalistic/99_a_385]
-
să creeze ființe vii, să trezească natura la viață, dar și să provoace cutremure și furtuni. Nicolae Densusianu, în „Dacia preistorică”, afirmă despre Caraiman că era „domn al trăznetului și al fulgerului, judecătorul cel mare și puternic al lumei”. Pe creștetul lui Caraiman, unind parcă cerul cu pământul, se află Crucea Eroilor, construită între anii 1926-1928, care veghează la întinderile de sub ea și oamenii care sunt acolo. Localnicii spun că pe sub crestele Bucegilor se întretaie nenumărate tunele secrete, pline de taină
Agenda2006-06-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284735_a_286064]
-
Paștilor este ținut și în Biserica Romano-Catolică, la care are tot durata de 40 de zile, însă nu începe luni, ca la ortodocși, ci în miercurea numită a Cenușii (Dies Ceneris), pentru că în această zi se practică presărarea cenușii pe creștetul capului (rest din ceremonialul penitenței publice din vechime, moștenit de la evrei). Catolicii dezleagă postul în duminicile Păresimilor, când mănâncă "de dulce".
Ortodocșii intră, de luni, în Postul Paștelui. Vezi AICI cum se postește () [Corola-journal/Journalistic/43375_a_44700]
-
astral universului. Mi-a plăcut să recunosc astfel de intuiții și în demersul lui Ilie Boca, îmi apăreau, cu lumina lor, neprevăzut tivind zarea unei înțelegeri pictorice deloc banale. Cum într-un vers al lui Hölderlin, ruguri ne poposesc pe creștet, enigmatic, auzi aici foșnind șerpește, în unele tablouri, ardențe cromatice, straniu, mîngîietor răcorite. Pictorul le menește, s-ar spune, unui Infern care nu doare, aproape facețios, flăcări de roșu rece, cyclamen, dar și griuri matur decantate, se alungă volubil prin
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
care urgisesc planarea slobodă a duhului. Dacă e contaminație, de la un tablou la altul, ea se produce printr-o permeabilitate favorizînd valorile simbolice. Țărani cu pălărie, fizionomii nemeșteșugit, prompt adevărate, - le sîngeră altfel decît fizic, un roșu fără origine, în jurul creștetului, ca un nimb. Spectre dolente, iată-le deasemeni invocate, cu ceva sacrificial în figură, principi al căror turn a fost desigur abolit, ca acela dintr-un faimos poem sibilin - „prince d’Aquitaine à la tour abolie”; cînd le potrivește ritmat
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
a fulgerat prin creier, apoi a dispărut. Dracul cu tăblița a înșfăcat din căldare o pensulă din păr de porc, a înmuiat-o în sângele gros și lipicios și de un roșu întunecat și mi-a dat cu el pe creștetul capului. Am scos fără să vreau un țipăt ciudat, provocat de această trăire stranie în care se amestecau și suferință, și amorțeală, de parcă m-ar fi înțepat o mie de ace. Am auzit cum pielea și carnea îmi scot un
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
Pe Petrache de ce l-ai lăsat să plece, dacă se înhăitează cu... și îl omoară? Am vrut să te întreb încă de aseară, dar asta îți mai trebuia atunci... Gheorghe, la rândul său, nu-i răspunse, doar o mângâie pe creștet, ca pe un copil. Ieși apoi sprinten, cu toate că nu dormise în ultimele nopți. Femeile îl urmăriră cu priviri descumpănite: Gheorghe parcă nu mai era el, ieșise un bărbat și parcă intrase un altul în casă. Bătrâna își făcu cruce, șoptind
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
trecea prin pâine arsă, dacă nu-l avea gata pregătit și împingea cana de tablă pe tejghea, în fața clientului, cobora capul sau ridica ziarul, aplecându-se-n scaun, până când nu i se mai vedea decât moțul rărit și cenușiu, din creștet, și-ncepea să citească. Încolo era om bun, respectuos și săritor. Bărbat să-i fi fost, și n-ar fi fost mai bun. Nora zicea c-ar fi fost profesor pe undeva prin centrul orașului înainte de a-l duce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]