15,728 matches
-
noua calitate de fiu al lui Dumnezeu prin har, el intră și se menține în comuniune intimă cu Sfânta Treime, prin Sfintele Taine și prin noul fel de viață în Hristos, altfel spus, prin viața în Hristos. Prin energiile harului, creștinul tinde la „asemănarea cu Dumnezeu” și la comuniunea cu El din ce în ce mai mult, dorind cu ardoare fericirea și bunurile spirituale ale vieții veșnice și ca locaș cerul. 1 Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church: The Modern
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
a sufletului spre nemurire 9. Dar în toate scrisorile Sfântului Ignatie, dimensiunea ecleziastică este de maximă importanță. Împotriva individualismului „falșilor învățători” docetici, el subliniază nevoia de a arăta dragoste pentru văduve și orfani și pentru acei în nenorocire 10. Adevărații creștini nu sunt cei care își urmează propria voință, ci acei care sunt uniți cu semenii lor sub conducerea episcopului 11. Starea lor finală 5 Ideea fundamentală a teologiei Bisericii Răsăritene a subliniat-o mai târziu și Sfântul Grigorie de Nazianz
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
și Norman Russell, The Doctrine of Deification in The Greek Patristic Tradition, Oxford University Press, Oxford, 2006, pp. 1-3, 89-92. 7 William R. Schoedel, Ignatius of Antioch ..., p. 10. 8 Foarte probabil, pentru că auzise că ostilitatea dintre facțiunile rivale ale creștinilor din Antiohia încetaseră. Christine Trevett sugerează că este posibil ca Sfântul Ignatie să se fi oferit voluntar autorităților pentru a pune bazele unei astfel de păci („A Study of Ignatius of Antioch in Syria and Asia”, în: Studies in the
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
Biserică se concretizează harul dumnezeiesc și puterea lui Iisus Hristos. Biserica este concepută ca instituție, care dintru început se află în legătură cu persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Marele Părinte apostolic subliniază și rolul cel mai de seamă al Bisericii în viața creștinilor, și anume acela de a mijloci comuniunea spirituală a credincioșilor cu Iisus Hristos prin Sfintele Taine, care se sfințesc și se găsesc exclusiv în Biserică 13. Nota dominantă a tot ceea ce scrie Sfântul Ignatie este constituită de unitate. Unitatea Bisericii
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
cu preoții așezați după modelul sinodului apostolilor 16. Într-o altă imagine, preoții sunt percepuți ca acordați la episcop, precum corzile unei chitare (cu douăsprezece corzi), cu credincioșii, toți cântând într-o singură voce, formând corul 17. Și atunci, adevăratul creștin este în perfectă concordanță și armonie cu Biserica adunată în jurul episcopului. O astfel de unitate conduce la participarea la Dumnezeu: „Fiecare din voi deci să fiți un cor; și în armonia înțelegerii dintre voi, luând în unire melodia lui Dumnezeu
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
și noi suntem teofori sau hristofori. El însuși se numește „teofor”, la începutul epistolei sale către romani, adică purtător de Dumnezeu, purtător de chip al lui Dumnezeu și de har și putere pe care o poate folosi ca să devină asem Creștinii sunt „purtători de Dumnezeu”, „purtători de Hristos și de cele sfinte”21 și „alergători ai lui Dumnezeu” (în sensul că merg pe calea lui Dumnezeu)22. Ei „participă la Dumnezeu” 23, „sunt întregi (în sensul de necorupți de nici o erezie
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
la Dumnezeu” 23, „sunt întregi (în sensul de necorupți de nici o erezie, genuini - n.n.) cu Dumnezeu”24, „sunt plini de Dumnezeu”25 și „îl au pe Dumnezeu în ei”26. Totuși, aceste expresii nu implică decât că subiecții lor sunt creștini autentici, supuși voinței lui Dumnezeu, exprimată prin episcop. Ele poartă adevăratul sens al relației calde cu Dumnezeu. Însă, posibilitățile lor mistice, după cum spune Schoedel 27, nu sunt exploatate de S Putem regăsi căldura și fervoarea personală în pasajele exprimând urmarea
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
către filadelfieni, 7.2, p. 216. 6 care mă apasă”33. Acest aspect nu indică o preocupare individualistă legată de propria mântuire. El tânjește să exemplifice prin propria viață supunerea față de Hristos și acceptarea suferințelor pe care o recomandă celorlalți creștini. Într-adevăr, în modestia și smerenia sa, el îi concepe pe ceilalți ca fiind deja „următori ai lui Dumnezeu”34, în timp ce el însuși va deveni imitator numai prin martiriu 35. Aceeași modestie poate fi observată și în legătură cu atingerea lui Dumnezeu
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
ceilalți ca fiind deja „următori ai lui Dumnezeu”34, în timp ce el însuși va deveni imitator numai prin martiriu 35. Aceeași modestie poate fi observată și în legătură cu atingerea lui Dumnezeu. Această realizare spirituală supremă nu este neapărat o realitate prezentă pentru creștin, cât mai ales o posibilitate viitoare, o comuniune cu Dumnezeu care se realizează în momentul morții. Sfântul Ignatie nu-și consideră mântuirea de la sine înțeleasă. Ca să-l poată atinge pe Dumnezeu, el solicită rugăciunile magnezienilor 36. Astfel de realizare este
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
țintă a vieții creștine 1”. Uniunea reclamă o participare bipartită: Dumnezeu și omul, cooperarea dintre harul divin și efortul omului. Esența acestei învățături despre îndumnezeire constă în renașterea spirituală, sacramentală și morală, adică în înfierea, sfințirea și desăvârșirea religios-morală-socială a creștinului. Împăcat cu Dumnezeu prin opera de răscumpărare a lui Hristos, omul creștin este readus din starea de robit păcatului și morții și de despărțire de Dumnezeu, la starea de slobozenie și la cea de nemurire. Dobândind noua calitate de fiu
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
noua calitate de fiu al lui Dumnezeu prin har, el intră și se menține în comuniune intimă cu Sfânta Treime, prin Sfintele Taine și prin noul fel de viață în Hristos, altfel spus, prin viața în Hristos. Prin energiile harului, creștinul tinde la „asemănarea cu Dumnezeu” și la comuniunea cu El din ce în ce mai mult, dorind cu ardoare fericirea și bunurile spirituale ale vieții veșnice și ca locaș cerul. 1 Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church: The Modern
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
a sufletului spre nemurire 9. Dar în toate scrisorile Sfântului Ignatie, dimensiunea ecleziastică este de maximă importanță. Împotriva individualismului „falșilor învățători” docetici, el subliniază nevoia de a arăta dragoste pentru văduve și orfani și pentru acei în nenorocire 10. Adevărații creștini nu sunt cei care își urmează propria voință, ci acei care sunt uniți cu semenii lor sub conducerea episcopului 11. Starea lor finală 5 Ideea fundamentală a teologiei Bisericii Răsăritene a subliniat-o mai târziu și Sfântul Grigorie de Nazianz
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
și Norman Russell, The Doctrine of Deification in The Greek Patristic Tradition, Oxford University Press, Oxford, 2006, pp. 1-3, 89-92. 7 William R. Schoedel, Ignatius of Antioch ..., p. 10. 8 Foarte probabil, pentru că auzise că ostilitatea dintre facțiunile rivale ale creștinilor din Antiohia încetaseră. Christine Trevett sugerează că este posibil ca Sfântul Ignatie să se fi oferit voluntar autorităților pentru a pune bazele unei astfel de păci („A Study of Ignatius of Antioch in Syria and Asia”, în: Studies in the
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
Biserică se concretizează harul dumnezeiesc și puterea lui Iisus Hristos. Biserica este concepută ca instituție, care dintru început se află în legătură cu persoana Domnului nostru Iisus Hristos. Marele Părinte apostolic subliniază și rolul cel mai de seamă al Bisericii în viața creștinilor, și anume acela de a mijloci comuniunea spirituală a credincioșilor cu Iisus Hristos prin Sfintele Taine, care se sfințesc și se găsesc exclusiv în Biserică 13. Nota dominantă a tot ceea ce scrie Sfântul Ignatie este constituită de unitate. Unitatea Bisericii
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
cu preoții așezați după modelul sinodului apostolilor 16. Într-o altă imagine, preoții sunt percepuți ca acordați la episcop, precum corzile unei chitare (cu douăsprezece corzi), cu credincioșii, toți cântând într-o singură voce, formând corul 17. Și atunci, adevăratul creștin este în perfectă concordanță și armonie cu Biserica adunată în jurul episcopului. O astfel de unitate conduce la participarea la Dumnezeu: „Fiecare din voi deci să fiți un cor; și în armonia înțelegerii dintre voi, luând în unire melodia lui Dumnezeu
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
și noi suntem teofori sau hristofori. El însuși se numește „teofor”, la începutul epistolei sale către romani, adică purtător de Dumnezeu, purtător de chip al lui Dumnezeu și de har și putere pe care o poate folosi ca să devină asem Creștinii sunt „purtători de Dumnezeu”, „purtători de Hristos și de cele sfinte”21 și „alergători ai lui Dumnezeu” (în sensul că merg pe calea lui Dumnezeu)22. Ei „participă la Dumnezeu” 23, „sunt întregi (în sensul de necorupți de nici o erezie
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
la Dumnezeu” 23, „sunt întregi (în sensul de necorupți de nici o erezie, genuini - n.n.) cu Dumnezeu”24, „sunt plini de Dumnezeu”25 și „îl au pe Dumnezeu în ei”26. Totuși, aceste expresii nu implică decât că subiecții lor sunt creștini autentici, supuși voinței lui Dumnezeu, exprimată prin episcop. Ele poartă adevăratul sens al relației calde cu Dumnezeu. Însă, posibilitățile lor mistice, după cum spune Schoedel 27, nu sunt exploatate de S Putem regăsi căldura și fervoarea personală în pasajele exprimând urmarea
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
către filadelfieni, 7.2, p. 216. 6 care mă apasă”33. Acest aspect nu indică o preocupare individualistă legată de propria mântuire. El tânjește să exemplifice prin propria viață supunerea față de Hristos și acceptarea suferințelor pe care o recomandă celorlalți creștini. Într-adevăr, în modestia și smerenia sa, el îi concepe pe ceilalți ca fiind deja „următori ai lui Dumnezeu”34, în timp ce el însuși va deveni imitator numai prin martiriu 35. Aceeași modestie poate fi observată și în legătură cu atingerea lui Dumnezeu
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
ceilalți ca fiind deja „următori ai lui Dumnezeu”34, în timp ce el însuși va deveni imitator numai prin martiriu 35. Aceeași modestie poate fi observată și în legătură cu atingerea lui Dumnezeu. Această realizare spirituală supremă nu este neapărat o realitate prezentă pentru creștin, cât mai ales o posibilitate viitoare, o comuniune cu Dumnezeu care se realizează în momentul morții. Sfântul Ignatie nu-și consideră mântuirea de la sine înțeleasă. Ca să-l poată atinge pe Dumnezeu, el solicită rugăciunile magnezienilor 36. Astfel de realizare este
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
conservat în cazul traducerii într-o limbă străină). Irozii/The Herods nu este un roman ușor de citit. Pe lîngă permanentul melanj mistic-istoric-literar, autorul nu ezită să apeleze la teorii matematice din care profanii nu vor înțelege mare lucru: "Mulțimea creștinilor declarați, cîți or fi, este definită și ea de o funcție, numită caracteristică, care atașează tuturor oamenilor existenți o etichetă: nu sau da, fals sau adevărat, păgîn sau creștin, rău sau bun, zero sau unu, premodern sau modern. Corespondența dintre
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
cîți or fi, este definită și ea de o funcție, numită caracteristică, care atașează tuturor oamenilor existenți o etichetă: nu sau da, fals sau adevărat, păgîn sau creștin, rău sau bun, zero sau unu, premodern sau modern. Corespondența dintre submulțimea creștinilor și funcția ei caracteristică poate fi descrisă perfect de diagrama numită Ťpullbackť" (p. 34). Permanenta gimnastică temporalo-spațială a autorului nu este nici ea în măsură să facă cititorului viața ușoară. Șansa acestuia este aceea de citi fiecare fragment în parte
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
literare ale limbii române, apropiind-o surprinzător de etapa ei modernă. În locul oricăror argumente izolate am ales două fragmente, foarte instructive pentru cititorul obișnuit, facilitându-i aprecierea stadiului istoric al limbii din Biblia de la 1688. Fragmentele sunt foarte cunoscute oricărui creștin cu o minimă educație, citate în biserică sau la alte ceremonii, astfel încât e mai ușor de făcut o comparație din memorie cu versiunea lor actuală. Primul fragment pe care-l citez: FERICIRILE, cum îl desemnează teologii, e din De la Mathei
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
josnice, pot provoca o mare catastrofă 33 Michel Philippe Laroche, Un singur trup. Aventura mistică a cuplului, traducere și adaptare de Constantin Jinga, Edit. Amarcord, Timișoara, 1995, pp.105-106. 34 Jean-Claude Larchet, op. cit., p 482. 35 Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, III, trad., note și indici de Pr.Prof.Dr. Teodor Bodogae, în colecția Părinți și scriitori bisericești, vol. 2, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997, p. 494. 36 Preot Ioan C. Teșu, op. cit., p. 114. 37
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
neluminați, iar simțurile sufletului, fiindu-le tocite, nu pot căuta spre frumusețile cunoscute cu mintea, ale lui Dumnezeu, și nu pot vedea lumina adevărată a vieții și nu se pot ridica deasupra minciunii celor văzute 198. Alt motiv pentru care creștinul trebuie să se ferească de această patimă este aceea că prin săvârșirea ei, desfrânatul necinstește pe Hristos, calcă legământul cu Acesta pe care a făcut-o în momentul Sfântului Botez, prefăcând mădularele lui Hristos în mădulare ale curviei (I Cor
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
înjositoare patimă că întoarcerea la normalitate este posibilă doar în sânul comunității ecleziale. De aceea, fiecare credincios are o mare responsabilitate față de comportamentul semenului său, ajutându-l să se îndrepte pe calea pocăinței și a virtuților creștine. 213 Ierodiacon Cleopa, Creștinul ortodox în lumea televizorului și internetului, Edit. Panaghia, Sfânta Mănăstire Rarău, p. 105.
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]