232 matches
-
solicitată în numele libertății de opinie și al accesului liber la informație. Una dintre noile tactici ale antievoluționiștilor este solicitarea unei tratări egale a celor două concepții în orele de biologie, soluție pe care mulți americani o acceptă considerând-o echitabilă. Creaționismul a beneficiat de o susținere semnificativă din partea politicienilor republicani. În 1980, candidatul la președinția SUA, Ronald Reagan, a solicitat profesorilor de biologie să predea teoria creației în orele lor. Mai recent, în 1995, Ministerul Educației din Alabama, stat condus de
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
chiar în condițiile în care nu sunt general valabile pentru toți oamenii. IV. Psihologie evoluționistă versus religie Relația dintre psihologia evoluționistă și religie este una delicată. Sub anumite aspecte, psihologia evoluționistă este în opoziție cu religia, mai ales pe linia creaționismului promovat de aceasta. Sub altele însă, între aceste două abordări nu există o tensiune insurmontabilă. Astfel, psihologia evoluționistă consideră timpul (momentul t 0) din momentul în care strămoșii noștri au apărut ca specie; care este cauza acestei apariții este o
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
exagerării. Și-n timp ce evoluționismul este ținut inchizitorial sub obroc, la TVR sunt programate emisiuni ("Semne", redactor, Cristi Țepeș) în care Darwin este pus sever la colț, inclusiv de o prof. dr. care s-a declarat partizană a divinului creaționism deoarece, chimistă fiind, a constatat că nu toate argumentele darwinismului pot primi confirmare de laborator. Și cum facerea lumii în șapte zile nu-i cazul să fie verificată în eprubetă (crede și nu cerceta!), rămâne singura teorie de însușit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Ibid., p. 98. 277 Ibid., p. 108. Autorul recomandă o "metodă zero", care presupune trasarea unei linii "ideale" de previziuni în condiții de raționalitate și evaluarea rezultatelor concrete observate în funcție de aceasta. 278 Ibid., pp. 85-97 passim. 279 Ibid., p. 76. Creaționismul este de asemenea un mit care se pretinde științific, dar nici el pentru că ar fi fals (nu aceasta e miza problemei), ci datorită implicării afective a celor care cred în el și care fie exclud ceea ce nu corespunde narațiunii biblice
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
făcut atâtea progrese. Răspunsul este că da, trebuie să cunoaștem până la ultimul detaliu abordarea mistică a istoriei limbii întrucât toate explicațiile tradiționale care se dau acestei istorii, eludând originea naturală a limbajului și evoluția socială a limbilor, se înscriu în creaționism și duc pe căi mai mult sau mai puțin ocolite la originea divină a omului. Pentru acest motiv este necesar să prezentăm și problema limbii unice primare care ar fi fost înlocuită, în mitologia creștină, de „limbile omenești” și a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de standardul monetarului de argint era o farsă. Ca și oratoria lui de modă veche de la Congres. Ca și ospețele la care se ghiftuia, la ferma din Nebraska. Mesele Îmbelșugate erau moartea lui, spunea Mencken. La proces, vederile sale asupra creaționismului special au fost aprig ridiculizate, iar Bryan a parcurs traiectoria pterodactilului - o versiune grosolană a unei idei ce s‑a impus mai târziu - reptilele târâtoare transformate, chipurile, În păsări cu sânge cald, care zburau și cântau. Am umplut un catastif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
McPhee argumentează că viziunea lui Hutton este comparabilă prin efectele sale cu viziunea lui Copernic: și anume, Hutton ne-a smuls treptat din poziția noastră privilegiată în timp (Pămîntului nu i se mai atribuia vîrstă de doar 6000 de ani; creaționismul începea să piardă teren în fața evoluționismului), așa cum Copernic ne-a smuls treptat din poziția noastră privilegiată în spațiu (Pămîntul nu mai era privit drept centrul universului, desi creaționiștii încercaseră să mențină valabilitatea acestei idei, în ciuda dovezilor științifice tot mai numeroase
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un fel de veșnicie care doar aparent dispare 165: în spirit nimic nu poate rămîne ascuns, nimic nu poate fi uitat 166. Los "umblă în sus și în jos", continuu, timp de șase mii de ani (durata vieții Pămîntului conform creaționismului) pentru că "nici măcar o Clipă să nu fie pierdută"167: lanțul cauzalității trebuie să rămînă neatins de haos de la început și pînă la sfîrșit. Concepția creației care durează 6000 de ani apare și la Meister Eckhart 168, pentru care Dumnezeu creează
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vezi supra notă despre acest concept (V, 77). 211 (VII, 391) Toate cîte sînt există unele prin altele: Vezi dialectica Devorator-Prolific, caracteristică sistemelor naturale intercuplate periodic, studiate de Verhulst. 212 (VII, 400) șase mii de Ani (six thousand Years): Ipoteza creaționismului, opusă evoluționismului. Creaționiștii sînt de părere că Dumnezeu a creat lumea ex nihilo, de la inceput așa cum este, acum șase mii de ani. Nu ar exista astfel evoluție nici la nivel macro-, nici la nivel microcosmic (cf. The Hutchinson Dictionary of
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
inițiatorii geneticii bacteriilor. În viziunea „instrucționistă“, organismele vii se modifică sub acțiunea modelatoare a ambianței. Potrivit punctului de vedere „selecționist“, noile specii apar datorită accentuării unor variații întâmplătoare, variații ce avantajează indivizii care le posedă în lupta pentru existență. Atât creaționismul, cât și transformismul lamarckian sunt tributare modelului explicativ numit „instrucționist“. Schimbarea ochelarilor gândirii, care a făcut posibilă revoluția darwiniană, va putea fi caracterizată, prin urmare, drept înlocuirea unui vechi model explicativ cu unul nou. Această schimbare, și numai această schimbare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
izbit întotdeauna acest fel de adaptări și până când au putut fi explicate mi s-a părut aproape inutil să mă silesc a dovedi cu probe indirecte că speciile s-au modificat.“ Darwin a crezut, așadar, că acei cercetători care acceptau creaționismul trebuie să fie luați în serios deoarece organismele arată ca și cum ele ar fi fost proiectate pentru condițiile de viață în care trăiesc. Dacă există multe fapte greu de armonizat cu ideea că ele au fost proiectate de către o inteligență superioară
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
într-o taxonomie, erau atribuite nu descendenței din strămoși comuni, ci unui plan preexistent reprezentat de către un arhetip. Indivizii care aparțin unui asemenea grup vor produce în mod constant urmași care au aceleași caracteristici. Această viziune se armonizează bine cu creaționismul, chiar dacă esențialismul nu implică creaționismul. Reprezentarea Creației lumii drept o activitate a inteligenței supreme care se orientează după arhetipuri, după tipuri ideale, este o reprezentare extrem de familiară. Există bune motive pentru a presupune că esențialismul a constituit una din barierele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu descendenței din strămoși comuni, ci unui plan preexistent reprezentat de către un arhetip. Indivizii care aparțin unui asemenea grup vor produce în mod constant urmași care au aceleași caracteristici. Această viziune se armonizează bine cu creaționismul, chiar dacă esențialismul nu implică creaționismul. Reprezentarea Creației lumii drept o activitate a inteligenței supreme care se orientează după arhetipuri, după tipuri ideale, este o reprezentare extrem de familiară. Există bune motive pentru a presupune că esențialismul a constituit una din barierele cele mai înalte de care
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
după arhetipuri, după tipuri ideale, este o reprezentare extrem de familiară. Există bune motive pentru a presupune că esențialismul a constituit una din barierele cele mai înalte de care s-au izbit încercările naturaliștilor din epoca lui Darwin de a depăși creaționismul și de a adopta punctul de vedere că formele vii au luat naștere unele din altele, prin modificări succesive. În opoziție cu esențialismul, abordarea populațională este centrată pe individualitate. Aceasta este percepută drept realitatea fundamentală. Lumea este constituită din populații
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
modalităților de adaptare a ființelor vii la ambianța în care trăiesc, ca și imperfecțiunea adaptărilor. Atât doctrina creației separate a speciilor, cât și lamarckismul nu puteau explica în mod satisfăcător aceste două categorii de fapte. Din punctul de vedere al creaționismului tradițional, varietatea modalităților de adaptare a organismelor care trăiesc într-o anumită ambianță și imperfecțiunea acestor adaptări apăreau drept imperfecțiuni ale Proiectului și, prin urmare, ale Proiectantului. Iar din punctul de vedere al lamarckismului, aceste fapte puneau în evidență limite
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu operează niciunde în universul natural - trebuie să fie respins. Mai mult, se încearcă să se arate că această reprezentare a primit astăzi o întemeiere științifică. Științei darwiniene îi este opusă așa-numita „știință a creației“. Un cunoscut propagator al „creaționismului științific“, H.M. Morris, exprima foarte bine cele mai categorice luări de poziție de acest fel, scriind: „Ideea că evoluția ar fi un fapt probat al științei este un mit modern. Repetarea lui sonoră și frecventă îl face credibil. Există însă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Plantinga apreciază că teoria evoluției „are implicații religioase fundamentale“. Reprezentări cosmologice pe care le consideră incompatibile cu teoria evoluției speciilor rămân pentru el elemente constitutive esențiale ale credinței creștine. Plantinga afirmă că teoria lui Darwin conține o filozofie incompatibilă cu creaționismul, care este „un mod de a ni se spune de ce suntem aici, de unde provenim și încotro ne ducem“. În timp ce darwiniștii susțin că descendența tuturor viețuitoarele din primele organisme, prin procese naturale, este sprijinită ferm de fapte, pentru creștini este „un
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și resping teoria evoluției deoarece o socotesc incompatibilă cu învățătura creștină despre creație. Atitudinea dominantă în teologia ortodoxă pare să fie însă mai degrabă aceea că teoria descendenței tuturor viețuitoarelor prin procese și mecanisme naturale, ca și diferitele variante ale creaționismului care reprezintă replici date acestei teorii trebuie considerate construcții intelectuale care nu pot pretinde să intre în discuție cu credința revelată. Altfel spus, din punct de vedere teologic, concluziile științei moderne a naturii, ca și acele generalizări filozofice care se
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
realitate autonomă care funcționează prin ea însăși“. Numai pe această temelie, și nu pe cea a creștinismului răsăritean, se poate discuta, de exemplu, dacă există sau nu o prăpastie între om și restul viețuitoarelor. Verdictul autorului este că „ambele teorii [creaționismul și evoluționismul - n.m., M.F.] fac abstracție de prezența lui Dumnezeu în creație și de chipul lui Dumnezeu din om, fiindcă Dumnezeu a fost transformat într-o Ființă nemișcată, care rămâne total exterioară lumii naturale“. Din perspectiva creștinismului ortodox, disputele interminabile
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și îi opun așa-numita „știință a creației“. Reprezentările biblice asupra originii ființelor vii și a omului sunt înfățișate drept adevăruri istorice. Explicația susținerii unor asemenea poziții este simplă. Ca și papalitatea în vremea lui Galilei, cei care promovează astăzi „creaționismul științific“ apreciază că înțelegerea Creației în sensul cosmologiei biblice reprezintă o parte centrală a credinței religioase. Abandonarea acestei cosmologii ar însemna, pentru ei, subminarea bazelor credinței. Există, totuși, o deosebire importantă. Adversarii din secolul al XVII-lea ai astronomiei și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
religioase. Abandonarea acestei cosmologii ar însemna, pentru ei, subminarea bazelor credinței. Există, totuși, o deosebire importantă. Adversarii din secolul al XVII-lea ai astronomiei și fizicii noi le opuneau acestora dogmele bisericii, ca adevăruri revelate. Susținătorii din zilele noastre ai „creaționismului științific“ pretind că teoria darwiniană a evoluției trebuie respinsă deoarece ar fi nesatisfăcătoare din punct de vedere științific. Accentul cade pe delimitarea de explicațiile darwiniste, și nu de concluzii materialiste, antireligioase, pe care unii pretind că le-ar fi derivat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că teismul și teoria evoluției sunt incompatibile este declarată greșită: „Cred că există un Dumnezeu capabil, dacă vrea, să creeze pornind de la nimic, dar că El a putut de asemenea alege să lucreze prin procesul de evoluție naturală. Nu apăr «creaționismul științific»...“ Putem susține concluzia lui Johnson că cercetarea științifică nu poate proba inexistența unui Dumnezeu creator. Și putem, desigur, admite că tocmai evoluția a fost aleasă drept cale a creației. Știința darwiniană nu ne spune nimic în această privință. Cei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
darwiniană. Johnson nu și-ar fi dorit oponenți care argumentează în acest fel, ci evoluționiști ca Richard Dawkins sau William Provine, care susțin că știința darwiniană contrazice ideea Creației și credința teistă în genere. Faptul nu trebuie să ne surprindă. Creaționismul tradițional și materialismul, căruia i se asociază ateismul, sunt, desigur, concepții diametral opuse asupra lumii și a vieții omenești. Modernitatea a fost adesea scena confruntărilor dintre ele. Cu toate acestea, ele împărtășesc o presupoziție esențială, și anume aceea că rezultatele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
adică răspunsurile ce se dau la întrebări privitoare la cauzele ultime. Astăzi, când mentalitatea vestică dominantă conferă rezultatelor cercetării științifice un loc privilegiat în universul cunoașterii, nu doar cei ce susțin materialismul, ci și cei care apără în discuția publică creaționismul sunt tentați într-un mod aproape irezistibil să argumenteze că pozițiile pe care le apără ar fi susținute și sprijinite prin raportare la aceste rezultate. Fiecare dintre părți poate spera că propria argumentare va convinge. Nici uneia nu i se pare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
religiei. Obiecții poate ridica doar caracterizarea religiei drept un „domeniu al cercetării“ care ar răspunde întrebărilor proprii în modul în care o face cercetarea științifică. 4. În ce condiții este posibilă conviețuirea armonioasă dintre știința darwiniană și credința religioasă? Adepții creaționismului științific resping știința darwiniană în numele Bibliei, iar cercetători ai naturii și filozofi atei, ca Richard Dawkins și Daniel Dennett, examinează și critică credințele religioase de pe pozițiile științei darwiniene. Dincolo de ceea ce desparte și opune aceste poziții, ele împărtășesc o presupoziție fundamentală
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]