544 matches
-
preconiza studierea istoriei limbii române, a ortografiei, gramaticii și lexicologiei. De asemenea, științele înrudite cu filologia, mai ales istoria și geografia, constituiau un obiectiv al preocupărilor științifice ale lui Cipariu. Literatură nu se tipărește, cu unele excepții, precum poezia Imnul creațiunii de I. Heliade-Rădulescu, apoi o adaptare în limba română a celebrei Stabat Mater, făcută de Samuil Micu, și, ca un omagiu adus amintirii istoricului ardelean, Elegia a XXV-a de Gh. Șincai, în limba latină. Sunt publicate articole privitoare la
ARCHIV PENTRU FILOLOGIE SI ISTORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
pentru țeluri nedrepte. Însăși inocența Îl irită pe Rebel, În măsura În care ea presupune o orbire de nătâng. Acest „Întunecat spirit al răului pe care Îl irită inocența” va provoca astfel o nedreptate umană alături de nedreptatea divină. Pentru că violența stă la rădăcina creațiunii, o violență deliberată Îi va da replica. Violența din disperare se adaugă cauzelor disperării pentru a conduce până la urmă revolta la această stare de atonie plină de resentiment, care apare după Îndelungata Îndurare a nedreptății și În care dispare În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
scaunul cel nou romanic din sudul Dunării, binecuvântat de papa Vigiliu, împăcat cu Constantinopolul, și funcționând ca un mijloc de apropiere, de simbioză cu Apusul. Este îndreptățită întrebarea: care este sensul acestei "fundațiuni" religioase a lui Justinian? Este o nouă creațiune organică, țâșnind din substratul popular al regiunilor din sudul Dunării, a latinității din sud-estul Europei și ea cuprinde, prin solidaritatea și interferența malurilor dunărene, și influența, conștiința de drept și așteptarea de viitor asupra vechii Dacii. Noua lume romană care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
venetic", față de "această pacoste" (Iorga). Care era realitatea social-politică în sudul Dunării, după 679-681 ? Triburile slave sub dominație bulgară, obotriții sau predenesensii și-au păstrat autonomia față de năvălitorii turanici. "Statul" bulgar, ca și cel hun și avar, ca și orice creațiune turcească, folosea pe lângă comandanți de cetăți, colectori de tribut, de daruri și delegați (trimiși). Dar unele triburi slave se revoltă, iar altele trăiesc pașnic cu bulgarii dominatori. Treptat, elemente de frunte ale slavilor sunt atrase în conducerea statului bulgar. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
caracterul românesc al apărării se impunea. Apariția în Transilvania a voievodului, în golul peceneg din provincie, este paralelă cu apariția, în celălalt gol din Dobrogea, a lui Tatul și a vecinilor săi. De o parte și de alta a Carpaților, creațiunea politică românească se razimă pe simbioza cu pecenegii, apoi, în secolele XII-XIII, cu ceilalți turci, cumanii. Chiar și după Lebunion (1091), bătălia ce a marcat "sfârșitul pecenegilor", rămășițe ale pecenegilor atacă Transilvania, în 1092, în frunte cu o căpetenie "Kopolchor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu în comunități de familie, ci în gospodării proprii. Începând de-acum, adică de la 1330 înainte, un șir de documente și mențiuni de cronică privesc domnia românească. Dar aici, la sud de Carpați, "n-avem de-a face cu o creațiune de stat, ci cu putința de a ieși la iveală, liber, în condițiile create de Angevini, a unor teritorii a căror viață politică fusese până atunci acoperită de intențiile dominatoare ale Arpadienilor", spune marele istoric. În condițiile în care Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
istoric se află pe linia logică a unei dezvoltări ce include atât procesul intern cât și contextul extern regatul ungar și relațiile cu mongolii (Hoarda de Aur). 3. Tradiția istorică a întemeierii (descălecatului) aduce, în ceea ce privește Moldova, o mărturie certă a creațiunii politice românești, pe care o reprezintă existența acestei țări. Aici sunt originile acelei "ordini constituționale", ce n-a fost concretizată în nici o "chartă" de privilegii sau libertăți, dar constituie o latură esențială a obiceiului pământului (cutumei) și un aspect specific
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
totuși; erau scriptele lui Jung-Stilling. - Domnule conte, zic, dumneavoastră citiți istorii de viziuni și spirite. Mă-ndoiesc să crezi în așa ceva. - Și de ce nu, părinte? Oare e ceva nepotrivit în aceasta, sau crezi că omul ar forma terminul estrem a creațiunii și ar fi îndată după Dumnezeu? Nu crezi să se poată ca să îmbrace sufletul omenesc, liberat de materia brută, care o are aici, un corp mai fin, eteric, care să se potrivească cu starea sa nouă? Eu cred în aceasta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu domni în persoană, ci numai prin fiii săi Dan II și Mircea I. Constituția Valachiei. Valachia era așadar întemeiată ca corp politic, iar noua comunitate de stat se introduse în șirul statelor neatârnate, băgată oarecum ca o mai mică creațiune de mijloc între marile puteri de pe atunci, Ungaria, Polonia și Turcia. Întemeietorul statului, Radu-Negru, nu dete însă țării sale din nou create o nouă bază constituțională, ci păstră, neschimbată în liniile ei fundamentale, constituția binecunoscută poporului său prin tradiție și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Anschauungen) (prin) cu care el își împopulează lumea lui cu (figuri) tipuri nouă. O astfel de reflecțiune ar fi mai de neașteptată față cu faptele științei care ar fi deschis misterul cel mai intim a conștiinței (Bewusstsein) religioase și a creațiunei artistice. Un op care întreprinde să (conceapă) pri[ceapă] o activitate artistică în arhitectonica sa nu poate să-și tragă tăria sa decât din știința din prezinte. Pre cât e {EminescuOpXIV 217} de îngrijit opul de-a discompune greul nutriment
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
printr-asta si artă [și] artiști. Căci actori și public stau [într-o] influențare așa de reciprocă, în[cît] se poartă și ridică reciproc. [Un] public înstrămat de entuziasmul [artis]tic, răsfățat d-a nu se abandona cu totul în creațiunile cele mari a spiritelor puternice, care nu (urmărește) caută decât pierdere de vreme și o neactivitate dul[ce] trebuie neapărat să-l înșele pe artist în el însuși și să usuce izvorul puterei sale creatoare. Dacă s-a ivit o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
amintește aparința frumoasă și ține departe cerința unei amăgiri sensuale. Arborele depins, floarea, espresiunea (plină de simț) însuflețită a omului într-o situațiune oarecare nu ne încîntă pentru că privim în el o copie fidelă a naturei, pentru că astfel vedem numai creațiunea anterioară în duplicatul ei; ci pentru că înainte[a] ochilor noștri se deschide o esistință smulsă din legea pieirei ce-l mulțumește pe omul ideal. O altă lege însă pare-a trebui să domnească întru reprezintarea dramatică. Ea aduce formele fantaziei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acelea ale lui Kotzehue, cărora nu li se poate disputa o naturalitate (Naturwahrheit) oarecare, o viață proprie, stătătoare de sine, cari însă prin puținul lor conținut nu s-au ridicat asupra valului vieței de toate zilele. În dreptul acestora au ieșit creațiunile cele ideale ale lui Schiller și ale lui Goethe, în toată energia inspirațiunei lor poetice, prin cari s-au edificat față cu acea(stă) copie a realităței în care se reflecta numai viața în aparițiunea ei finită (endlich), o regiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
privire care singur e demn de arte. Poporul cel mai artistic al lumei, grecii, nu s-a arătat poate prin nimica mai matur pentru gustarea artei decât printr-aceea că a esilat mai cu rigurozitate măsura (Massstab) iluziunei sensibile din creațiunile sale de arte și că pretutindene în arte și anume în teatru se simțea vis-a-vis de un op izvorât din idee, pe care voia a-l lua în sine și a-l gusta în adâncimea lui spirituală și în adevărul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
abia cursul timpului le face avere comună. Și de câte ori n-a trebuit să confirme posteritatea dreptul unui artist pe cari i-l amărâse contimporanii prin pretențiunile lor mărginite și prin Massstab lor meschin. Orce artist a cărui operă supratrăiește actul creațiunei sale se poate mângâia, poate să se refere la alți timpi, și poate privi pe posteritate cu siguranța nemărginită a geniului, care e atestatul spiritului asupra spiritului. Nu așa artistul reprezintator, a cărui operă supratrăiește actul creării sale numai în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
abandonat celor morți. Cum însă abia poeții și cugetătorii cei mari o aduc pe o națiune la cunoștința treptei superioare ce-o ocupă aceștia, tocmai așa va putea să dea și actorul cel mare prin lucrările sale o măsură pentru creațiunile sale, pentru că și el asemenea stă mai sus decât publicul căruia-i aduce ofertul (donurilor) [d]arurilor (dotei) sale. Actorul ce face epocă stabilește oarecum el singur pretențiunile cele mai nalte față cu artea dramatică, căci realiză lucruri până acuma
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru siguranța dureroasă că nu poate să testeze nimica posterității decât numai numele unui actor mare. Zace însă în natura acestei arte de-a grămădi efectele cele mai gigantice într-un singur moment. Purtat de (valoarea) contenanța spirituală a unei creațiuni bogate el aduce înaintea intuițiunei atât sensuale cât și spirituale viața deplină a omului în espresiunea sa cea mai naltă, în împregiurările cele mai pătrunzătoare, fluxînd și refluxînd în albia gigantică ce i-a dat-o Weltanschauung poetică și pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
talazuri ce-l inundă a unei simțiri foarte agitate (gesteigert) el soarbe energia pentru artea sa și puterea espansivă pentru activitatea sa. Asemenea campo-ducelui sau oratorului, cari amândoi grămădesc întreg greumîntul (Schwerkraft) spiritului lor (în) pe scurta durată a actului creațiunei lor și cari nu mai pot să oprească-n loc ceea ce au negles odată, momentul ce li s-a răpit deja, are și el asemenea lor dreptul de-a căpăta răsplata imediat cu fapta. Și mulțimile dispuse după voința sa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o reciprocă impresiune nemijlocită cu cei ce primesc de la el, neci unul nu produce activitatea sa așa cu totul numai prin mijlocul acestei impresiuni reciproce (Wechselwirkung). Ea se manifestă într-acele mișcări involuntarii și accente elocinte cu cari acompaniază privitorii creațiunea artistului reprezintator prin toate fazele ei; abia prin ele el se încumetă în puterea [sa] (inne werden) și din ele îi (curge) izvorăște lui acea esaltațiune care-l poartă înainte în imperiul fantaziei. Acea suflare nevăzută pe care însă artistul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care însă artistul o simte așa de bine, acea suflare care face ca mulțimea cu capetele ei multe să ni se pară o singură ființă vie, care simte afectele de-ntotdeuna ale reprezintatorului, afecte ce tremură încet încă în mulțime (după ce creațiunea lor a încetat), acesta e acel safragiu singur adevărat, nefalsificat și nefalsificabile, în care artistul reprezintator poate să-și așeze mândria sa cea mai naltă, pentru că e productul geniului său. În el are stânca sa salvatoare în mijlocul elementului nesigur al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
după manifestațiuni de recunoaștere auzită după un sufragiu atât de pătat în originea sa, asta-și are fundamentul său absolut în conștiința dezvoltată de noi a profesiunei; că adică prezentul e singur, e zeul său, și pentru că în astă arte creațiunele și sentința irevocabilă asupra lor cad în același moment. Însă tocmai acest pericol născut din situațiunea proprie trebuie să dea și artistului puterea de-a se Gunstbuhlerei (? ) insolentă, care îmblă cu sacrificiul artei după aprobarea mulțimei inculte a fost înfierată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Cele ce se produsese în regiunea poeziei, mai mult dintr-un instinct creator și dintr-o intuițiune poetică înrădăcinată în spiritul poporului, le supuse abia Aristotele criticei de arte și contrase în simplitatea cugetărei legea ce se manifestase în aceste creațiuni superbe. În timpul nostru, în care nu se mai dă în neci un ram de activitate artistică o acțiune (Schaffen) cum am zice naivă, pentru că antiteza gigantică dintre a cugeta și a fi, dintre simțamînt și reflecțiune a irupt în toate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
calea sa până la viață organică pe când se smulge, cum am zice, din temelia ei (și învinge) și supune sieși materia, tot așa puțin i se pierde unui geniu de artist puterea originală când se ridică prin laboare dasupra fondamentului unei creațiuni de care nu-și poate da seama (nepremeditate, involuntarii, fără cunoștință de, conștiință). E treaba științei de-a pricepe (de-a coprinde) procesul de dezvoltare al artistului dramatic în momentele sale necesarii, la care se-nțelege că e tot ecuivalent
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arborul binelui și-a răului e totodată și momentul când inocența moare, tot asemenea momentul trecerei din acest stadiu de entuziasmare artistică naivă și nemijlocită e acela în care reprezintatorul se desface, cum am zice, de afectul său și, așezând creațiunea poetică afară din sine însuși, o privește ca pe-o viață obiectivă. Cu acest moment a călcat și pragul stadiului al doilea. Acest moment nu va apărea în conștiința fiecăruia ca un act în timp ce se (desparte) secretează cu preciziune, nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
răpesc în lumea cea poetă a Germaniei pe cititori și auditori în vârtejul acestor pasiuni, pentru că întreagă starea lumei s-a schimbat și a lăsat în urmă-i aceste puteri conjurate (acolo) în ele. De aceea tocmai așa cum gustarea acelor creațiuni mari în felul lor nu e, neci în cei asupra cărora influințează pentru prima oară, decât deja mijlocită prin mediul schimbatei stări a lumei, tocmai așa nu e neci un reprezintator în puterea neslăbită și neabătută a simțiciunei nemijlocite, simtă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]