249 matches
-
îndepărtase un cvartal, începu să strige „Crenvurști! Crenvurști din Paradis!“. — Treci pe carosabil, omule, strigă bătrânul de undeva din spatele său. Ignatius o luă pe după un colț de stradă și opri căruciorul lângă o clădire. Deschizând diversele capace, își pregăti un crenvurșt și îl înfulecă lacom. Mama lui fusese prost dispusă toată săptămâna, refuzând să-i cumpere bere, bătându-i în ușă când încerca să scrie, amenințându-l că vinde casa și se duce într-un azil de bătrâni. Îi vorbise lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doamna Reilly. Asta-i drăguț din partea ta, Ignatius. Sărmanul Angelo va fi bucuros s-o primească. Timp de cel puțin o zi, darul făcut agentului Mancuso adusese o pace vremelnică în viața celor doi din Constantinopole Street. După ce termină primul crenvurșt, Ignatius prepară și consumă încă unul, reflectând la alte amabilități care ar fi avut drept rezultat să mai amâne mersul lui la muncă. După cincisprezece minute, observând că rezerva de crenvurști din micul rezervor se micșora vizibil, hotărî că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
viața celor doi din Constantinopole Street. După ce termină primul crenvurșt, Ignatius prepară și consumă încă unul, reflectând la alte amabilități care ar fi avut drept rezultat să mai amâne mersul lui la muncă. După cincisprezece minute, observând că rezerva de crenvurști din micul rezervor se micșora vizibil, hotărî că pentru moment era de preferat abstinența. Începu să înainteze încet pe stradă, împingând căruciorul și strigând din nou „Crenvurști!“ George, care mergea pe Carondelet Street purtând mai multe pachete învelite în hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai amâne mersul lui la muncă. După cincisprezece minute, observând că rezerva de crenvurști din micul rezervor se micșora vizibil, hotărî că pentru moment era de preferat abstinența. Începu să înainteze încet pe stradă, împingând căruciorul și strigând din nou „Crenvurști!“ George, care mergea pe Carondelet Street purtând mai multe pachete învelite în hârtie simplă, cafenie, auzi strigătul și se duse la vânzătorul gargantuesc. — Hei, stai puțin! Dă-mi unu’ d-ăia. Ignatius privi aspru la tânărul care se postase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unsuros, a țigării de după ureche, a jachetei de culoare acvamarină, a cizmelor fine, a pantalonilor foarte strâmți care se bombau indecent între picioare, violând toate regulile teologiei și geometriei. Îmi pare rău, mârâi Ignatius, mi-au mai rămas numai câțiva crenvurști și trebuie să-i păstrez. Pleacă, te rog, din calea mea. — Să-i păstrezi? Pen’ cine? Asta nu te privește, derbedeule. De ce nu ești la școală? Te rog, lasă-mă în pace. Și, oricum, nu am mărunțiș. — Am eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pen’ cine? Asta nu te privește, derbedeule. De ce nu ești la școală? Te rog, lasă-mă în pace. Și, oricum, nu am mărunțiș. — Am eu un sfert de dolar. Buzele subțiri și palide rânjiră. — Nu pot să-ți vând nici un crenvurșt, domnule. E limpede? Ce ți s-a năzărit, nene? — Ce mi s-a năzărit mie? Ție ce ți s-a năzărit? Ești chiar așa de sucit încât să vrei să mănânci crenvurști la ora asta? E abia începutul după-amiezei. Conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
palide rânjiră. — Nu pot să-ți vând nici un crenvurșt, domnule. E limpede? Ce ți s-a năzărit, nene? — Ce mi s-a năzărit mie? Ție ce ți s-a năzărit? Ești chiar așa de sucit încât să vrei să mănânci crenvurști la ora asta? E abia începutul după-amiezei. Conștiința nu-mi îngăduie să-ți vând nici unul. Ia privește ce ten groaznic ai! Ești un băiat în creștere, al cărui organism are nevoie de o supraalimentație cu legume și suc de portocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu atâta furie încât trecătorii priviră lung. Și acum dă-te la o parte până nu te calc cu căruciorul ăsta. George ridică capacul compartimentului unde erau chiflele și spuse: — Hei! Văd că ai tot ce trebe. Pregătește-mi un crenvurșt. — Ajutor, țipă Ignatius, amintindu-și brusc că bătrânul îl prevenise împotriva hoților. Vrea să-mi fure chiflele! Chemați poliția! Ignatius împinse căruciorul îndărăt și-l lovi pe George drept între picioare. — Aoleu! Vezi ce faci, țicnitule. — Ajutor! Hoțul! — Taci dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe delincventul ăsta minor? Ce gură spurcată! Nu știe ce-i respectul. Lepădătura asta mică ar merita să fie biciuită până la leșin. O femeie din grupul format în jurul crenvurștiului mobil exclamă: — Groaznic! De unde-i scot oare pe vânzătorii ăștia de crenvurști? — Golani! Toți sunt niște golani, îi răspunse cineva. — Vinu-i de vină. Se dau în vânt după vin, dacă vreți să știți. Nici n-ar trebui să-l lase pe unu’ ca el să iasă pe stradă. — Îmi pierd oare mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Lasă-l în pace, spuse cineva. Nu vezi ce ochi are? Ce nu-i în regulă cu ochii mei? întrebă Ignatius amenințător. — Hai să plecăm de aici. Chiar vă rog, spuse Ignatius, cu buzele tremurând și își mai prepară un crenvurșt ca să-și liniștească sistemul nervos. Cu o mână nesigură duse la gură cârnatul învelit în plastic roșu și băgat în chiflă și-l dădu gata din două înghițituri. Mestecatul era ca un masaj pentru capul care-i zvâcnea. După ce îmbucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mâner căruciorul, își croi drum pe Carondelet Street, mergând legănat. Coti din nou la următorul colț de stradă ca să înconjoare cvartalul așa cum își propusese, se opri lângă zidurile ponosite de granit ale Sălii Gallier, ca să mai înfulece încă doi dintre crenvurștii Paradisului, înainte de a străbate ultima etapă a călătoriei. După ce mai făcu o cotitură și văzu firma pe care scria Paradisul Vânzătorilor atârnând deasupra trotuarului într-un colț al străzii Poydras, începu să pășească ceva mai vioi și ajunse gâfâind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În timp ce zăceam grămadă pe trotuar mi-a jefuit căruciorul. Câți bani ți-a luat? — Bani? Nu mi-a furat nici un ban. De altfel nici nu avea ce bani să-mi ia, deoarece nu vândusem nici una dintre bunătățile astea. A furat crenvurștii. Da. Totuși s-ar părea că nu i-a luat pe toți. Când mi-am revenit, am controlat căruciorul. Mai rămăseseră unul sau doi, cred. — N-am auzit în viața mea așa ceva! — Poate îi era foame. Poate vreo carență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era foame. Poate vreo carență de vitamine a trupului său în creștere cerea să fie rezolvată. Nevoia omului de hrană și dorința sexuală sunt aproximativ egale. Dacă se folosesc arme pentru violuri, de ce nu s-ar folosi și pentru furtul crenvurștilor? Nu văd nimic surprinzător în cele întâmplate. Îndrugi numai prostii. — Eu? Incidentul este motivat din punct de vedere sociologic. Vina o poartă societatea. Tânărul, înnebunit de programele excitante de la televizor și de revistele porno, probabil a conviețuit cu vreo adolescentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din nefericire, am căzut victimă acestor chestii. Să mulțumim lui Dumnezeu că băiatul acesta a căutat o soluție în hrană. De nu, riscam să fiu violat acolo, pe loc. — Nu a lăsat decât patru, spuse bătrânul privind în recipientul cu crenvurști. Porcul naibii, mă-ntreb cum a putut să-i care cu el pe toți. — N-aș putea să-ți spun, zise Ignatius. Apoi adăugă cu indignare: Când m-am trezit, am găsit capacul dat la o parte. Firește că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a venit acasă cam acu’ o oră, îmbrăcat ca un măcelar. — Ei și? Se cheamă că golanu’ ăla gras a găsit altă slujbă. — Da’ nu-ntr-o măcelărie, dragă, continuă doamna Reilly cu vocea îngroșată de durere. Ca vânzător de crenvurști! Dă-o naibii! croncăni Santa. Cum adică vânzător de crenvurști? Vrei să zici, afară pe stradă? — Afară, pe stradă, dragă, ca o haimana. — Chiar haimana, fetițo. Ba și mai rău! Am citit uneori prin jurnal note de la poliție. Toți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
măcelar. — Ei și? Se cheamă că golanu’ ăla gras a găsit altă slujbă. — Da’ nu-ntr-o măcelărie, dragă, continuă doamna Reilly cu vocea îngroșată de durere. Ca vânzător de crenvurști! Dă-o naibii! croncăni Santa. Cum adică vânzător de crenvurști? Vrei să zici, afară pe stradă? — Afară, pe stradă, dragă, ca o haimana. — Chiar haimana, fetițo. Ba și mai rău! Am citit uneori prin jurnal note de la poliție. Toți sunt o șleahtă de vagabonzi! — Nu-i groaznic? — Cineva ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aproape.“ Ș-așa am tot ghicit vreo cinci minute până nu mi-a mai venit în cap nici o slujbă unde să porți uniforma aia albă. La urmă mi-a spus: „N-ai nimerit deloc. M-am angajat ca vânzător de crenvurști.“ Mi-a venit să leșin, Santa, să cad jos, acolo, pe dușumeaua bucătăriei. Asta mai trebuia, să zac cu capu’ spart acolo jos, pe linoleum. — Nici nu i-ar păsa, ăstuia nu-i pasă. — Nici un pic! — Nici într-un milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un picior drept în boașe! — Ghemi boliția? tatonă terenul Mancuso. — Nu, răspunse George. Cară-te și gata. Nu fac scandal. Ți-e frigă de boliție? George se întreba cine poate fi nebunul acela. Era la fel de scrântit ca și vânzătorul de crenvurști. — Ascultă, zurliule, cară-te d-aici. Nu vreau bucluc cu stigleții. Nu vrei? întrebă fericit Mancuso. — Nu, și nici un țăcănit ca tine nu vrea, spuse George, privind ochiul care lăcrima în spatele monoclului și umezeala de pe gură și barbă. — Ești arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pus rochia asta de tafta verde, ca să mă duc la o novenă. Acu’ stă la el în cameră și scrie niște aiureli. I-am zis: „Ce scrii acolo, băiete?“ Și mi-a răspuns: „Scriu cum e să fii vânzător de crenvurști.“ Ce idee tâmpită! Cine vra să citească despre un vânzător de cârnați? Știi câți bani a adus azi acasă? Patru dolari! Cum naiba am să-l pot plăti pe omu’ ăla? — Ia te uită! Angelo ne-a pregătit ceva bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
referință. A fost groaznic. Am crezut c-o să mă dea afară din biserică. Nu știu de unde scoate băiatu’ ăsta ideile. Mai bine că bietu’ taică-su-i mort. I s-ar rupe inima să-l vadă cu cărucioru’ ăla de crenvurști. Ce cărucior de crenvurști? — Afară-n stradă, împinge peste tot un cărucior de crenvurști. — A! Și-a găsit acum o slujbă? — Slujbă! suspină doamna Reilly. Știe tot cartieru’. Doamna din casa de-alături mi-a pus un milion de-ntrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Am crezut c-o să mă dea afară din biserică. Nu știu de unde scoate băiatu’ ăsta ideile. Mai bine că bietu’ taică-su-i mort. I s-ar rupe inima să-l vadă cu cărucioru’ ăla de crenvurști. Ce cărucior de crenvurști? — Afară-n stradă, împinge peste tot un cărucior de crenvurști. — A! Și-a găsit acum o slujbă? — Slujbă! suspină doamna Reilly. Știe tot cartieru’. Doamna din casa de-alături mi-a pus un milion de-ntrebări. Toată Constantinopole Street vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
știu de unde scoate băiatu’ ăsta ideile. Mai bine că bietu’ taică-su-i mort. I s-ar rupe inima să-l vadă cu cărucioru’ ăla de crenvurști. Ce cărucior de crenvurști? — Afară-n stradă, împinge peste tot un cărucior de crenvurști. — A! Și-a găsit acum o slujbă? — Slujbă! suspină doamna Reilly. Știe tot cartieru’. Doamna din casa de-alături mi-a pus un milion de-ntrebări. Toată Constantinopole Street vorbește despre el. Când mă gândesc la toți banii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de plângere ar fi putut să fie și de unde a pornit. Te asigur că sunt cum nu se poate mai curat. Obiceiurile mele intime nu lasă nimic de dorit. Nefiind purtătorul nici unei boli sociale, nu văd ce-aș putea transmite crenvurștilor tăi, mai mult decât au ei și fără mine. Privește unghiile astea. Nu m-ameți cu aiurelile tale, grăsanule. Domnul Clyde ignoră labele pe care Ignatius i le întindea la inspecție. Te-am angajat doar de câteva zile. Cu alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am lucrat ani întregi și n-am ajuns să am neplăceri cu Departamentu’. — Ceilalți erau, fără îndoială, mai șmecheri decât mine. — Au pus un om să te urmărească. — A, da? Liniștit, Ignatius făcu o pauză, cât să mestece capătul unui crenvurșt care îi ieșea din gură, ca un chiștoc de trabuc. Deci așa se explică apendicele acela al oficialității. Arată în mod clar ca un vlăstar al birocrației. Pe funcționarii guvernamentali îi poți recunoaște după golul desăvârșit care ocupă locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o pisică dintr-un canal. Nici măcar nu-i pe ruta noastră. — N-au fost în stare să scornească ceva mai bun? E o minciună sfruntată, spuse Ignatius și, cu o mișcare a limbii, trase în gură ultima bucățică vizibilă din crenvurșt. — Ce făceai pe St. Joseph Street? Acolo nu sunt decât depozite și docuri. Nu-i țipenie de trecător. — Da? N-am știut. M-am târât și eu până acolo ca să mă odihnesc. Din când în când mai trecea câte cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]