785 matches
-
atacul sălbatic al chimicalelor se intensifică și contracțiile viguroase ale intestinelor, ce Înseamnă entuziasmul reînnoit În Încercarea de a mă nimici. Ei bine prietene, solexul meu este solid și sînt hotărît să nu ies prin curulețul tău arătos În zona crepusculară a canalizării din mîndrul oraș Edina. Colacul drag de closet al Scoției00000000000trebuie să Încerc să nu mă mișc000000000000000 00000000000000000000000000000000000 șuierat În 00000000hai fă ochișori Bruce 00 vracii sînt cu toții niște rahați 00000000000poți să mănînci? Nu, nusă surori la orice oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mesajele augurilor, să asmută asupra noastră bolile și spiritele rele, indiferent dacă acestea infectează corpul sau, chiar mai rău, mintea. Dar în momentul în care decizi să renunți la a mai cere ajutor de la un doctor, intri într-o zonă crepusculară, unde anatomia și trupul corupt de boală devin ceva fantastic și fantasmagoric. În următoarele patruzeci și opt de ore, Carol cântărise ideea de a se duce pentru o consultație la Flaherty sau de a o suna pe Beverley pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îndoielii - indiferent cât de legitimă ar fi fost scuza invocată de Alan în numeroase alte contexte - fusese sădit în pieptul delicat al lui Naomi. În cele două ore de pierdere a contactului - de rupere de Nava-Mamă - Alan intrase în zona crepusculară. Naomi plecase înaintea lui. O împinsese pe Cecile în cărucior pe strada curată, cu vile în stil victorian, în drum spre Ten O’Clock Club de la Centrul de Sănătate Grove. Fiecare casă avea propriul abțibild de campanie lipit pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
oasele ascuțite îi aminteau de Juniper. Lipsa capului și poziția înclinată îi aminteau de el însuși. Nu putuse să nu intre ca să ceară permisiunea de a folosi toaleta. Aparatul de aer condiționat Vent-Axia gemea, iar afară, în lumina veche și crepusculară, se răsteau voci cu accent cantonez, ceșcuțele de zinc se ciocneau între ele, ciocanele uriașe pentru frăgezit carnea de rață izbeau: „poc“. Bull studie toaleta ciobită, semnul cu „Apă nepotabilă“ de deasupra chiuvetei ce stătea să cadă, urmele de cocleală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu schimbă nimic. Subliniază În schimb, dacă mai era nevoie, fariseismul și neputința celor În cauză. Agatha roși. Cain exagera cu bună știință puterea de Înțelegere a femeii. Era Însă, În viziunea sa, singura modalitate de a-i elogia frumusețea crepusculară, accesibilă lui numai cu prețul unor mari eforturi retorice. Răsplata era de fiecare dată una morală. Ce altceva mai poate dobândi un bărbat la vârsta lui? Își umezi buzele În Cadarca de Miniș. Un vin sec, aspru ca un postav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
suprafața lucie a cristalului ce se întinde pe toate dimensiunile biroului. Ea îi întoarce chipul. Reflecția vagă și incoloră îi dă o căutătură stranie: găvanele ochilor deosebit de mari, pomeții proeminenți, liniile gurii aproape indescifrabile. Iată o făptură a lui, schimbată, crepusculară, o alură tristă și întunecată ca o umbră. Fiind mereu acoperit de cărți, dosare, notițe, scrisori, nu s-a oglindit niciodată în cristalul biroului până acum. Nu și-a surprins această latură a lui ascunsă, umbroasă, spectrală. Nu a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ai fost. Sau nu mai ești, pur și simplu, pentru o vreme. Boala îți va reveni cel mult ca o simplă amintire metempsihotică. Îți urez succes. Ești pe drumul cel bun. A dispărut la fel de brusc precum a apărut. În lumina crepusculară s-a topit rapid ca o umbră. Am auzit din nou acea zornăială metalică de aripă ca un scut ce se zgâlțâie. Faza 6. Vindecarea. Lumina ce survine Străbunicul spunea că numai din acest loc se poate vedea fereastra, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Din nefericire însă, cărțile lui sunt lipsite de capacitatea de a emoționa. Nu par caraghioase, așa cum par cărțile altor autori, ci nerelevante. După ce le citești, îți vine să exclami: „Vorbe, vorbe, vorbe!“ Un exemplu posibil îl constituie volumul de sonete Crepusculare („Neliniști metafizice“,Constanța, 2008). Subintitulat forțat-jucăuș „sonete best.i@-le“, volumul cuprinde sonete-acrostih, cu numele Dominic Diamant pe verticală. Obligația pe care singur și-a impus o de a compune versuri care să înceapă cu literele numelui său îl determină
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să-mi închipui că nu se va sfârși niciodată. Insula De-aș putea să le arăt unui cunoscător/ Această lună, aceste flori, această noapte ce nu ar trebui irosite. Minamoto Nobuakira Soarele întârzia chiar deasupra coroanei fragile a pinilor, închizând, crepuscular, panorama brațului de ocean care despărțea insula cea mică (denumită, antifrastic și repetitiv, cum e obiceiul japonez, Oshima, Insula Mare) de țărm. Apusurile de aici îmi amintesc mereu de candoarea unei fecioare totodată puternice și șovăitoare, miraculos suspendate între promisiune
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sublime e îndeajuns de meschină: o slugă ("mizerabila de servitoare, o dobitoacă!", nu-i așa?) încurcă răvașele, identificate prin culori pastel. Repetarea scenei o bagatelizează, făcînd din Zoe o biată închipuită, rătăcită într-o nuvelă realistă, în care mai stăruie, crepuscular, un paj meditativ și o nebunie dată, înadins, fantelui disprețuitor. Vestigii romantice. Se vor pierde și ele, în zeflemeaua epilogului la O alergare de cai, "o convorbire atât de prozaică", în refuzul, deghizat într-o deraiere a limbii, de-a-și
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
s-ar fi găsit -, am fi avut unul dintre cele mai interesante seriale de televiziune postdecembriste. Cele patru „legende urbane“, „Legenda activistului în inspecție“, „Legenda fotografului oficial“, „Legenda politrucului zelos“, „Legenda milițianului lacom“ reprezintă un portret caleidoscopic al acelui comunism crepuscular, în care decupajul de cotidian anost se îmbină cu cenușiul murdar al birourilor din Casa Scânteii transformată între timp în Casa Presei Libere (amuzant, nu?) unde era confecționată imaginea grandioasă a secretarului general cu ajutorul foarfecii și lipiciului, unde ședința de
Trăind decenii de împliniri mărețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6850_a_8175]
-
să fiu o intraterestră./ am penetrat, cu toată forța, orice./ poezia postmodernă, poezia ludică, poezia tehnică,/ poezia postcoitum, poezia catifelată și poezia absconsă/ a marilor minți îndopate cu informații abstracte/ venite sub formă de raze toxice și radioactive/ din zona crepusculară,/ mă lasă rece/ pentru că sunt handicapată/ ca tine./ am fost un obstacol/ programat de tine, mamă,/ mi-ai pus la încercare plictiseala și furia./ singurul bărbat pe care l-am acceptat ca bărbat/ a fost Alex,/ pentru că l-am făcut
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
pe cîmpul de luptă efectiv își pierd și virulența romantică a ideologiei, fenomenul Cântarea României se regăsește și evoluează mai curînd în cadrele unor filosofii revanșarde și compensatorii, de tipul corectitudinii politice americane, adică într-un anumit climat disolutiv și crepuscular, iar acest fapt subminează autoritatea culturii înalte, dar nu reprezintă, totuși, o amenințare directă, ca altădată, chiar la viața artiștilor. Pericolul major este acum mai curînd unul de ordin moral, iar conceptul care îl definește perfect este prostituția, și nu
Sculptura, de la materie la sens (I)(Maxim Dumitraș la 50 de ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7941_a_9266]
-
un produs târziu în descendența neorealismului italian, de tipul Rocco și frații săi. Un roman în alb și negru al periferiei bucureștene în deceniul nouă al secolului XX, o lume dură, golită de orice sentimentalism, înecată într-o permanentă lumină crepusculară, care își strigă în gura mare nenorocirile și puținele bucurii. Mahalaua lui Radu Aldulescu este un teritoriu fără secrete și lipsit de orice urmă de intimitate. Aici, totul se discută în gura mare, de la amorurile extraconjugale la șpaga ce trebuie
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
mai interesante eseuri despre homosexualitate, daca nu chiar cel mai bun, se găsește în unul dintre volumele celebrei serii românești a lui Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut. Volumul se intitulează Sodoma și Gomora, si ilustrează bolgiile aristocrației decrepite și crepusculare căreia baronul de Charlus îi este modelul și herbul exemplar și despre care croitorul Jupien afirmă cu un aplomb de connaiseur "baronul are cur nu glumă". Rătăcirile elevului Törless ale lui Robert Musil ofereau o perspectivă crudă asupra unei inițiatice
Queer Milk Shake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7691_a_9016]
-
când, Doamne, până când ai să permiți ca infamii să stăpânească lumea, până când grija a milioane de oameni o să fie, mereu de pe o zi pe alta, cine pe cine a ucis?ť - 2 decembrie 1940) primește o ripostă în oglinda însingurată, crepusculară, a păcii zilelor noastre (crepuscularul agonic evocat de Cornel Ungureanu în prefață). ŤÎndoielile mă pișcă, mă ustură, mă mănâncă, parcă ar fi un roi de țânțari în jurul meu. N-am cu cine să mă sfătuiesc...ť. (21 octombrie 1991, luni
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
permiți ca infamii să stăpânească lumea, până când grija a milioane de oameni o să fie, mereu de pe o zi pe alta, cine pe cine a ucis?ť - 2 decembrie 1940) primește o ripostă în oglinda însingurată, crepusculară, a păcii zilelor noastre (crepuscularul agonic evocat de Cornel Ungureanu în prefață). ŤÎndoielile mă pișcă, mă ustură, mă mănâncă, parcă ar fi un roi de țânțari în jurul meu. N-am cu cine să mă sfătuiesc...ť. (21 octombrie 1991, luni). În această a doua oglindă
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
obosit pe cîmpul de luptă își pierd și virulența romantică a ideologiei, fenomenul Cîntarea României se regăsește și evoluează mai curînd în cadrele unor filosofii revanșarde și compensatorii, de tipul corectitudinii politice americane, adică într-un anumit climat disolutiv și crepuscular, iar acest fapt subminează autoritatea culturii înalte, dar nu reprezintă, totuși, o amenințare directă, ca altădată, chiar la viața artiștilor. Pericolul major este acum mai curînd unul de ordin moral, iar conceptul care îl definește perfect este prostituția, și nu
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
de scumpă lui Hölderlin, că "Sibila printre puteri mă citește". Aceleiași Elade zeești a marelui precursor i se face parte largă în alte caracteristice secvențe, precum această patetică invocație în care funebralul e ținut în cumpănă de o mirabilă energie crepusculară: "Bătaie de aripi funebre, / Și tu, ucigașă coroană de pe fruntea zeilor, / V-aș fi vrut / Cu tot cerul chemat peste carnea / Aceasta, prin care v-am ținut și mă țin, / Zei căzuți în prăpăstii, / De mult acoperiți de nisip și
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
al trecerii prin vămi dureroase, al unui soi de doliu anunțat în absența zeului și a referinței, epilogul fiind codificat prin sintagma "sunt prizonierul surdei mandragore". Nu este doar un act de introspecție, ci și un demers ontologic sub zodia crepuscularului și a pesimismului: "Desigur că Ťmă îndepărtez în mineť,/ în ceața asta blestemată/ care se lasă în creierul meu.// Dâra aceasta - cravata luminii,/ speranța salvării chinului meu,/ este un pas, numai un pas/ în cunoașterea de sine - / o fereastră aflată
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
sunt actori cu har și actori fără... Sunt patetică, dar patetic era și spectacolul. Spectacolul care era plin de Cioran, plin de Afrim, plin de "fantastic în real". Nu Cioran din piesă, ci tu ca spectator erai la vârsta privirii crepusculare, mi-am dat seama de asta la sfârșitul spectacolului când doar ne priveam și nu vorbeam, am revenit greu pe Pământ la vârsta noastră și-n timpul nostru. Constantin Cojocaru l-a jucat pe Cioranul cu Alzheimer ca pe o
Mărturisirea unui actor by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7322_a_8647]
-
care tânărul și foarte productivul Ciprian Vălcan, în calitate de editor, a publicat-o la, de asemenea, tânăra și foarte productiva editură timișoreană Bastion. Interesul celor opt autori reuniți între aceste coperte este focalizat pe Viena, cu predilectă insistență asupra strălucirii ei crepusculare din La Belle Époque. Dar cum Viena devenise la pragul dintre veacuri un topos fascinant, al cărui mod de a fi era râvnit și imitat pe tot întinsul Împărăției și nu numai, portretul care se conturează din asamblarea acestor eseuri
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
pe toate, ci doar câteva dintre ele. Îmi place cea dintâi lumină a Parisului, așa cum o înfățișează Cortázar: de culoarea scrumului și a măslinei; ea se zărește astfel doar peste fluviul Sena și dintr-odată cartea aceasta primește un sens crepuscular, neliniștitor. E limpede că o dragoste nefericită se va potrivi cu aceste culori ale timpului de după ardere și de după coacere. În opoziție cu ele, chipul femeii Maga este transparent și delicat. Și, pornind de la acest chip, Horacio Oliveira caută o
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
că redactorul-șef al revistei "Familia" ar fi un nepriceput în materie de poezie, dar cu siguranță textul său este unul mai vechi, fără nicio legătură cu substanța volumului pe care îl recomandă. Ion Beldeanu din Chiar dacă? este un poet crepuscular, melancolic, al cărui imaginar oscilează între spleen-ul bacovian al târgului de provincie și argheziana goană după certitudini. Pe vremuri, Jean Gabin interpreta cu vocea sa gravă, inimitabilă, un soi de poem/cântec, despre un individ care toată viața (copilărie
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
există un soi de intelectualism care stăvilește puterea vizionară. Sensibilitatea metafizică pare să se înfiripeze, dar trăiește prea mult la gradul invocării lipsite de mister. Sfințenia încă mai adastă între noapte și puterea soarelui, între "două cruci", sub amenințarea ofilirii crepusculare, între viață și moarte, întoarcere și plecare, trecut și viitor fără prezent: "Singură descopăr, / Și fără să mă poată ajuta cineva, / Această enormă mirare / A trupului încă al meu / Dar rămas / Ca pe un țărm părăsit în prăpăd, / În timp ce eu
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]