168 matches
-
Cretacicul este cea mai lungă perioada din Mezozoic și are doar două perioade: Cretacicului timpuriu și Cretacicul târziu. Cretacicul timpuriu a durat 45 de milioane de ani (între acum 145 de milioane de ani până acum 100 milioane de ani). Cretacicul timpuriu a văzut extinderea căilor maritime, și, ca urmare, declinul și extincția sauropozilor (cu excepția Americii de Sud). S-au creat multe adâncituri de coastă care au provocat extincția ichthiozaurilor. Apare un nou prădător, Mozazaurul, care se dezvoltă și poate atinge 14 metri
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
-și facă efectele și polii au devenit reci, dar dinozaurii ca "Leaellynasaura" au continuat să locuiască în această zonă, ei populând tot timpul anului pădurile polare. Apar și primele păsări care au evoluat și au declanșat o concurență cu pterozaurii. Cretacicul târziu a durat 35 de milioane de ani (între acum 100 de milioane de ani până acum 65 de milioane de ani). S-a caracterizat print-o tendință de răcire care va continua și în perioada cenozoică. În cele din
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
zbor. Ultimul pterozaur care a dispărut a fost "Quetzalcoatlus". Marsupialele s-au dezvoltat în pădurile de conifere mari ca necrofagi. În oceane pe lângă Mozazauri se dezvoltă și pleziozauri uriași cum ar fi "Elasmosaurus". Apar primele plante cu flori. La sfârșitul Cretacicului, regiunea vulcanică denumită Capcanele Deccan, și alte erupții vulcanice au otrăvit atmosfera. Cretacicul se sfârșeșt cu o altă extincție în masă, cunoscută sub numele de extincția Cretacic-Paleogen, a cincea și cea mai recentă extincție, în care 75% din viața de pe
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
în pădurile de conifere mari ca necrofagi. În oceane pe lângă Mozazauri se dezvoltă și pleziozauri uriași cum ar fi "Elasmosaurus". Apar primele plante cu flori. La sfârșitul Cretacicului, regiunea vulcanică denumită Capcanele Deccan, și alte erupții vulcanice au otrăvit atmosfera. Cretacicul se sfârșeșt cu o altă extincție în masă, cunoscută sub numele de extincția Cretacic-Paleogen, a cincea și cea mai recentă extincție, în care 75% din viața de pe Pământ a dispărut, inclusiv toți dinozaurii non-zburători. Tot ce avea peste 10 kilograme
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
și coadă lungă și subțire, terminată cu o formațiune în formă de romb. Mulți dintre ei se hrăneau cu pește, pescuind probabil din zbor. Ceilalți erau insectivori. Pterodactiloizii erau o grupa de pterozauri foarte răspândită în Jurasicul Superior. Până la începutul Cretacicului, pterozaurii cu coada lungă dispăruseră, pterodactiloizii rămânând singurele reptile zburătoare. Aceștia aveau coadă scurtă, iar unii erau împodobiți cu crește osoase. Unele specii nu erau mai mari decât un pinguin, dar altele erau cele mai mari animale zburătoare care au
Sanco prerus () [Corola-website/Science/327372_a_328701]
-
6 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (ce adăpostește specii vegetale de origine mediteraneană) din Podișul Dobrogean, în perimetrul căreia se află un afloriment (abrupt descoperit) constituit din conglomerate calcaroase, cu un conținut important de faună fosiliferă marină, atribuită cretacicului.
Locul fosilifer Credința () [Corola-website/Science/329062_a_330391]
-
răpitoare hrănindu-se cu alte specii de pești. Importanța lor economică este foarte mare. Salmonidele au o carne roșcată fără oase, foarte gustoasă și de aceea sunt foarte mult pescuite și crescute în mod artificial. Forme fosile sunt cunoscute din cretacicul superior (acum aproximativ 100 de milioane de ani). Familia salmonidelor cuprinde 3 subfamilii cu 11 genuri și aproximativ 222 de specii. Ordenul Salmoniformes
Salmonide () [Corola-website/Science/332013_a_333342]
-
Carpaților Maramureșului și Bucovinei până la izvoarele Văii Dâmboviței și prezintă un areal montan cu o mare variație reliefală, distribuit pe trei niveluri; astfel: Nivelul superior, dezvoltat pe conglomerate alcătuite din șisturi cristaline, calcare, gresii, gnaise, pietrișuri (atribuite erei geologice a cretacicului mediu); Nivelul mijlociu (dezvoltat pe roci sedimentare constituite din gresii și marne aparținând acleeași ere geologice), reprezentat de bazinul superior al râului Buzău, "Pasul Bratocea", "Dealul Cucului", "Culmea Buzăianu" și de vârfurile Tesla (1.613 m) și Dungu (1.502
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
ere geologice), reprezentat de bazinul superior al râului Buzău, "Pasul Bratocea", "Dealul Cucului", "Culmea Buzăianu" și de vârfurile Tesla (1.613 m) și Dungu (1.502 m); Nivelul inferior (dezvoltat pe roci alcătuite din șisturi argiloase și marneoase din perioada cretacicului superior), reprezentat de bazinul hidrografic al râului Teleajen (cu afluenții Telejenel și Pridvara) și depresiunile Cheia și Poiana Stânii. Apele de suprafață ale sitului aparțin a trei mari bazine hidrografice; astfel: bazinul hidrografic al râului Buzău: Pârâul Feței, Strâmbu, Drăgoiu
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
numite și broaște fără limbă, este o familie de broaște acvatice lipsite de limbă răspândite în Africa la sud de Sahara și America de Sud tropicală la est de Anzi. Se cunosc 5 genuri și 30-41 de specii. Au lăsat fosile din cretacic (145,5 milioane - 65,5 milioane de ani în urmă) până în prezent. Lungimea adulților este de 2-20 cm. Corpul este turtit dorso-ventral. Au 6-8 vertebre presacrale; coastele prezente și libere la larve (mormoloci), dar contopite cu diapofizele vertebrelor la adulți
Pipide () [Corola-website/Science/336962_a_338291]
-
1727 de specii (cu excepția celor din familia "Ariidae" care sunt strict marine) sunt răspândite în America, mai ales în America de Sud. Multe specii mici sunt specii obișnuite de acvariu; speciile mari sunt folosite în alimentație. Acești pești sunt cunoscuți începând din cretacic. În clasificările mai vechi siluriformele erau incluse în ordinul cipriniforme, ca un subordin numit Siluroidei. În România sunt răspândite 4 specii de siluriforme:
Siluriforme () [Corola-website/Science/330498_a_331827]
-
cu specii de "Carex acutiformis, Carex paniculata, Carex pendula" sau " Carex diandra". Aflat în arealul sitului, Geoparcul Dinozaurilor „Țară Hațegului” cuprinde elemente de diversitate geologică, geomorfologica, ecologică, arheologică, istorică și culturală; reprezentate de siturile cu resturi de dinozauri de varsta Cretacic Superior. Unicitatea, importanța științifică și atractivitatea acestor dinozaurii pitici din Depresiunea Hațeg a fost considerabil sporită odată cu descoperirile de cuiburi cu ouă și embrioni de dinozauri, ale unor mamifere contemporane acestora și a unei reptile zburătoare ("Hatzegopteryx"), din grupul pterozaurilor
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
și dulci din zona temperată a emisferei nordice. Fauna României conține 2 specii actuale, ghidrinul ("Gasterosteus aculeatus") și pălămida de baltă sau osarul ("Pungitius platygaster"), și o specie dispărută recent, ghidrinul de Techirghiol ("Gasterosteus crenobiontus"). Gasterosteiformele fosile se cunosc din cretacicul superior. Gasterosteiformele sunt pești cu o talie mijlocie și au o lungime de 3-18 cm. Corpul este fusiform mai mult sau mai puțin alungit. Înaintea înotătoarei dorsale, care este formată din radii articulate ramificate, se găsesc 2 până la 17 țepi
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
marini și de apă dulce. Sunt în mare parte specii marine care domină apele de lângă țărm, inclusiv recifele de corali, dar care sunt, de asemenea, bine reprezentați în alte habitate acvatice. 23% sunt exclusiv pești dulcicoli. Acantopterigienii se cunosc din cretacicul inferior și triasic și au împreună cu scopeliformele, din care probabil deriva, caractere asemănătoare. Aproximativ jumătate din peștii vii aparțin acestui supraordin. Acantopterigienii includ aproximativ 14.800 de specii repartizate în 3 serii, 13 ordine, 267 de familii și peste 2300
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
piscivori, care trăiesc în apele dulci din America de Nord și America Centrală. Lepisosteiformele includ o singură familie existentă - lepisosteide ("Lepisosteidae") cu șapte specii existente cuprinse în două genuri: "Lepisosteus" (peștii caiman) și "Atractosteus" (peștii aligator). Lepisosteiformele fosile sunt cunoscute încă din perioada cretacicului inferior. Peștele caiman ("Lepisosteus osseus") atinge o lungime de 1,8 m. și are o greutate de circa 22,7 kg, iar peștele aligator ("Atractosteus spatula") atinge o lungime de 3 m și are o greutate maximă de 137 kg
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
Peștele aligator ("Atractosteus spatula") este un pește actinopterigian eurihalin din infraclasa holosteilor ("Holostei") înrudit cu amia ("Amia calva"). Fosilele peștelui aligator datează din cretacicul inferior (cu peste un 100 milioane ani în urmă). Este cel mai mari peste din familia lepisosteidelor ("Lepisosteidae") și printre cei mai mari pești dulcicoli din America de Nord. Peștii aligator sunt adesea menționați că "pești primitivi" sau "fosile vii", deoarece ei
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
Holostei) (din greaca "holos" = întreg, tot + "osteon" = os, o referință la scheletul lor osos), numiți și osteoganoizi sau ganoizi osoși sunt un grup de pești osoși care apar ca fosile în permian, ating maximum de înflorire în jurasic, iar în cretacic încep să decadă, persistând până astăzi numai două genuri "Lepisosteus" (pește caiman) și "Amia" (peștele de nămol) din apele dulci ale Americii de Nord, care, după caracterele lor diferite, sunt grupate în două ordine diferite: "Lepisosteiformes" și "Amiiformes". i împreună cu teleosteenii reprezintă
Holosteeni () [Corola-website/Science/332400_a_333729]
-
al treilea ochi nu mai există: din complexul pineal a mai rămas doar glanda pineală. Păsările străvechi vor fi avut acest organ fotoreceptor, după cum sugerează cercetătorii care au studiat fosilele „păsării de la Melovatka”, un specimen de pasăre străveche, datând din Cretacic (acum cca. 90 de milioane de ani). Este una dintre puținele fosile în care s-au păstrat foarte bine impresiunile unor părți moi ale corpului (creierul, în cazul de față), iar analiza lor arată că această creatură ar fi avut
Misterele corpului uman: Secretul celui de-al treilea ochi () [Corola-website/Journalistic/105179_a_106471]