288 matches
-
mare repetiție a goticului pentru darea lui ulterioară la iveală din Evul Mediu european. Cu mâinile încă umede de trupul ei, și șiroind de elanuri de aceeași proveniență, încetul cu încetul Dedal se puse și pe lucrul în folosul obștii cretane ce-l găzduia. Ca mai-mare peste lucrători, democratica lui viziune de organizare umană se încredea pe deplin în priceperea meșterilor locali, recrutați de el pe sprânceană. Faptul convenea de minune spiritului mândru și independent al cretanilor, care altfel cu greu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
că, în om, plenitudinea umple un gol labil, ascuns de o sumedenie de imagini înșelătoare, și că, pentru detectarea lui, înzestrarea cu un instinct de fântânar e absolut indispensabilă. Așa că, ajuns după multe ocolișuri la stâlpii bunăstării erotice a femeilor cretane, îi pofti îndatoritor pe recruți la un chef dansant. Asta constituia proba echilibrului hidraulic, în care afinitatea omului cu vortex-ul devenirii iese la iveală pentru ochiul avizat. Nu-i reținu decât pe cei care-o aveau, ca și el, în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
igrasii nesănătoase. Ca și cum nu cioplitorii ar fi ajuns peste timp, ci viitorul le-ar fi ieșit în întâmpinare incisiv, prematur și bulversant, precedând și Sfinxul de pe drumul către Teba, și alte forme de monstruozitate înrudite cu el. Mult trudiră femeile cretane până să le scoată meșterilor din oase morbul posesiunii private și nefasta tendință a izolării de comunitate. De fapt, câțiva dintre ei nici nu mai apucară să revadă lumina zilei, iar Dedal preferă să treacă sub tăcere urmele clare de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cerea tumultuos descinderea în el. O neliniște plină de frisoane și delicii puse stăpânire pe Pasife, care hotărâ fără înconjur să ia asupră-i povara îndrăznelii lui Dedal (înaripată, la rându-i, de elanurile ei și asumată în numele întregii obști cretane). Înțelesese bine că suveranitatea conjurată sub pielea ei de meșter trebuia plătită într-un fel doveditor, ca de pildă acela al unei acceptări neclintit de demne, complet emancipate de meschinăria negocierilor. Venise timpul ca zborul vulturesc deprins în brațele atenianului
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nisipul ăsta mișcător, mustind de ostilitate abrazivă, ce ne saturează actualmente spațiul social. În el ne afundăm cu atât mai strașnic cu cât ne zbatem mai tare să scăpăm. Îngăduința lui perfidă ne împiedică totodată să sărim zvelt, ca acrobații cretani, peste ceea ce altfel ne-ar viza în galop sub forma unor coarne aprige și distincte. Odată bestia emasculată și resemnată cu băltitul între limite, ni se blegește și nouă saltul. Sfârșim atunci molfăiți de botul ei nici îmblânzit, nici primitor
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
numele unui joc de grup al unei societăți sacre, „collosium” și „collosii”. Concomitent au fost formulate două teorii privind originea Călușarilor din două dansuri rituale antice străvechi. Prima teorie, a originii grecești, derivă Călușarii din dansul ritual al „corenților”, preoți cretani, consacrat cultului orgiastic al marii zeițe Rhea, zeița soție a lui Cronos. A doua teorie, a originii grecești, consideră că jocul Călușarilor provine din dansul magic al preoților călători, dedicat cultului fertilității zeiței Demeter. Dansul lor era pregătit dinainte, consemnat
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
ritualurile și sacrificiul prin care zeii își primeau ofranda. Fiecare oraș grecesc avea festivalurile anuale în care zeii erau onorați 325. Dacă ar fi să ne întoarcem la pelasgi, la protoistoria vechii Dacii, la inițierile acestora până la Zalmoxe, la ritualurile cretane cu influență egipteană, cu două sau trei milenii înaintea lui Cristos, amintite și de Homer sau Hesiod în lucrările lor, trebuie să înțelegem că moștenirea vechilor greci este și ea multidirecțională. Dar dogma misterelor eleusiene, de credință într-o viață
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
armoniei ființei, al cărei simbol, viu și înflorit, era pentru inițiați rosa. Cucerirea acesteia era problema pusă de inițierea științei, în timp ce religia lucra la pregătirea trimfului universal al crucii. La origine, crucea este un simbol protoistoric, esoteric scitic, egiptean, spartan, cretan, al dioscurilor, al zeilor acvini din India, înainte de a fi semnul lui Cristos sau Krishna. A îmbina Rosa și Crucea reprezintă cea mai înaltă inițiere, de care filozofia ocultă trebuie să țină cont în sinteza universală cu fenomenele ființei umane
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
omul a trăit-o dintotdeauna fără să-i descopere îndeajuns tainele. Alunecând spre începuturi, spre locul de la care întreaga înțelepciune plutește integrând Creația, pătrundem adânc înlăuntrul lumii, descoperind Esența, descoperindu-ne pe noi. Loc de inițiere, catacombele labirintului tibetan, egiptean, cretan sau din clopotul nostru plăsmuiesc treptele ieșirii la lumină. Această urcare orpheică cuprinde o înlănțuire de stări arhetipale, oscilând între accesibil și inaccesibil, simbolizând participarea transcendentului la o "realitate absolută". Iată-ne zburând în insula Avallon sau Svetadvâpa numai după ce
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un eliberator de sub stăpânirea întunericului(sau a ignoranței) prin puterea cântecului său, susținătorii ipotezei referindu-se și la celebrarea în timpul nopții a Misterelor Orfice. Unii cercetători între care J. E. Harrison consideră că Orfeu ar fi fost un reformator religios cretan care a introdus doctrina extazului fără intoxicarea cu stupefiante practicată de traci. Cercetătorii pragmatici l-au privit ca erou civilizator, care i-a învățat pe oameni secretele agriculturii, ale vieții sedentare, pașnice și civilizate, ale medicinei, muzicii și poeziei, restructurându
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
MÂNTUIREA PĂCĂTOȘILOR, carte populară. A fost tradusă în limba română după Amartolon Sotiria, alcătuită de Agapie (Atanasie ca mirean) Landos, un călugăr cretan de la Muntele Athos, și tipărită în 1641 la Veneția. Cartea lui Landos se compune din trei părți. Primele două au un caracter didactico-moralizator, iar partea a treia cuprinde antologia de narațiuni Minunile Maicii Domnului. Autorul a folosit pentru antologie atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
Are o desăvârșită devălmășie în ierarhizarea valorilor: Hristos, Budha, Francisc D’Assissi, Nietzsche, Lenin. Kazantzakis poate fi un caz care să ilustreze teza lui Popper că intelectualii sunt cei responsabili pentru antrenarea maselor în idealisme care apoi aduc nenorociri. Scriitorul cretan este inițiat în aderența lui față de o ideologie de câte o prezență feminină. Itka este prezența feminină care îl instigă spre ură. „Te voi învăța ura!” îi promite ea. Tot ea îl desface din ascetismul cu care-l legase idolatria
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
descrie cu răsuflarea oprită, cele de la Snagov, Târgoviște etc. La Târgoviște se încheagă cel mai important centru artistic al epocii, aici ia naștere o veritabilă școală de pictură autohtonă căreia, în circumstanțe artistice postbizantine, nu îi sunt străine inovațiile meșterilor cretani ce împrumutaseră, la rându-le, multe elemente caracteristice picturii italiene. Reprezentanții acelei școli vor picta mai tîrziu, în timpul lui Radu de la Afumați, biserica mănăstirii de la Argeș. Ei zugrăvesc acolo acea remarcabilă „galerie de portrete” ale Basarabilor, tablou genealogic și dinastic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
îi atribuie rivalului său apelativul de "copil al zânei țărănești", făcând aluzie la originea sa umilă, și continuă prin jigniri desigur nedemne de statutul său de mare tragic ("tu care-aduni nimicuri,/ Și-n scenă-aduci milogi și flenduroși?", "Adunător de monodii cretane" etc.). Curios, învingătorul Eschil nu vrea să-și părăsească locul cald din Infern, unde totul e plin de monștri adorabili și unde, vai, neprevăzutul ține loc "luminii" celeste monotone. Referința la odinioară atotputernica lume a Olimpului e implicită; nu există
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
practică, spre diferență de antichitate, când ea a rămas, așa cum a cerut Socrate, teoretică. Evul mediu, reflectând partea aplicabilă și funcțională din utopia lui Platon (să ne amintim și forma ei complet nouă și convențională din Legile, cea a coloniei cretane, cu un număr de cetățeni fixat printr-un calcul matematic riguros la 5040) reconstruiește schema tripartită antică, pe care Dumézil a citit-o în organizarea politică a populațiilor indo-europene (Mythes et épopées) și pe care Duby o va regăsi în
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu unele semne cu care se scria feniciana, precum și asemănările în ordinea caracterelor și în numirile pentru ele au dus la opinia originii feniciene a scrierii grecești, însă există și părerea că ambele alfabete au o origine comună, anume scrierea cretană și, din acest motiv, prezintă situații asemănătoare. Alfabetul grecesc a fost preluat de etrusci, iar de la ei a ajuns la romani, care l-au transformat în alfabetul latin, folosit astăzi în cea mai mare parte a Europei. Mai tîrziu, din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ar fi riscat isteții de greci, dreptu-i pe atunci doar minonieni; căci nimeni nu putea să mă atingă, pe mine, oaspetele de neînlocuit la masa faraonului, fără ca făptașul să nu sfârșească linșat. Iată cum am ajuns să pozez pentru frescele cretane, Încă acum vreo trei milenii și jumătate, făcându-le celebre. De nu credeți, poftiți la Agia Triada, sfânta treime pe limba voastră, deși mai corect ar trebui să fie sfânta pătrime, fiind și eu pe acolo: la pândă, Între tufișuri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vrea să petrec un post al Paștilor acolo, numai ca să asist la această zugrăveală generală. Ce roboteală grozavă trebuie să fie! Dar cîmpurile... Ei, da, cîmpurile sunt acoperite cu cimbru! În locul trifoiului irlandez, circulam printre mii de hectare de cimbru cretan. Cimbrul care, alături de portocali și de măslini, formează bogăția insulei. Odată florile de portocal dispărute, văzduhul nu mai miroase decît a cimbru. Așa cum Provența franceză are văzduhul încărcat de parfumul lanurilor de lavandă, Creta miroase a cimbru, doar că acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de miez de noapte la Sfîntul Mormînt, atunci cînd neguțătorii din Templu lipsesc și nu mai poluează Golgota cu tarabele lor, cînd întreaga lume doarme și e liniște deplină pe pămînt; la slujba modestă a vreunei bisericuțe din creierii munților cretani, albă și albastră, în care slujește un popă bătrîn și știrb; în capela casei Maicii Domnului din Efes, din fața izvorului care-I oferea apa limpede și rece într-o regiune fierbinte a ceea ce avea să devină Imperiul Bizantin, leagăn al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pentru serbări a locuitorilor. Se pare că populația era pașnică și se simțea în siguranță, deoarece palatele și orașele nu erau fortificate și secole de-a rândul soldații nu au purtat armuri. Grecii au păstrat în secolele ulterioare memoria grandorii cretane învăluită în legendă. Conform unei asemenea legende, orașul Atena trimitea regelui cretan Minos în fiecare an, drept tribut, tineri și fecioare, aceștia fiind sacrificați Minotaurului, monstrul jumătate om, jumătate taur, din adâncul labirintului. În cele din urmă, eroul atenian Tezeu
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
monstrul jumătate om, jumătate taur, din adâncul labirintului. În cele din urmă, eroul atenian Tezeu omoară bestia și reușește să scape din labirint. Datorită legendei, adjectivul minoic, derivat de la numele regelui, este folosit în expresia civilizația minoică, sinonim pentru civilizația cretană. Adevăratul spirit al competiției, din care s-au născut principiile Jocurilor Olimpice au fost întâlnite pentru prima dată în civilizația miceniană (care a dezvoltat prima mare civilizație greacă). De la civilizația cretană s-au preluat întrecerile artistice, boxul și luptele, dar s-
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
regelui, este folosit în expresia civilizația minoică, sinonim pentru civilizația cretană. Adevăratul spirit al competiției, din care s-au născut principiile Jocurilor Olimpice au fost întâlnite pentru prima dată în civilizația miceniană (care a dezvoltat prima mare civilizație greacă). De la civilizația cretană s-au preluat întrecerile artistice, boxul și luptele, dar s-au introdus și întreceri noi precum alergarea și cursa de care. Având modelul Cretei, jocurile și întrecerile făceau parte din codul ceremoniilor religioase. De asemenea, jocurile erau întâlnite sub forma
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
buricul pământului, considerat de greci centrul pământului. Două repere se impun: poarta cosmosului și centrul lumii. Iată-ne confruntați cu simboluri definind o altă viziune despre lume și om decât aceea încifrată în labirint (este vorba de labirintul din palatul cretan al lui Minos). „Appolo era un zeu aparținând celei de-a doua generații de Olimpieni, fiul lui Zeus și al muritoarei Leto și fratele zeiței Artemis. Hera, geloasă pe Leto, o urmărise pe tânăra femeie în jurul întregului pământ. Obosită să
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
obține caractere umane, pe cât posibil, asemănătoare cu zeii. 22. Cele patru constituții mai rele și ierarhia lor (Republica, 544c-544d) (Socrate) Nu-ți va fi greu de înțeles, căci acelea la care mă refer, au chiar numele /corespunzătoare/: prima este constituția cretană și spartană, lăudată de mulți; lăudată mai puțin, vine a doua, cea numită oligarhie, o constituție plină de numeroase rele. Urmează apoi, în continuare, diferită de aceasta, democrația; iar al patrulea și ultimul stadiu de boală a unei cetăți este
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
continuă cu „oligarhia”, se accentuează cu „democrația” și atinge maximumul cu putință în cazul „tiraniei”. Or, toate aceste patru forme de degenerare politică sunt forme istorice, bine cunoscute din experiența directă sau indirectă a grecilor. Timocrația este regimul spartan sau cretan, pe care Platon îl prețuia, așa cum îl prețuise și dascălul său, Socrate. Democrația era regimul constituțional atenian puțin simpatizat de filozof, iar celelalte două forme intermediare se întâlneau sau se întâlniseră și ele destul de frecvent într-o cetate sau alta
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]