170 matches
-
țara sa. Tristan nu provine nici de la Wagner, nici de la Tristan Corbiére. Mi-a confirmat-o, de altfel, chiar el, cu un surîs în colțul buzelor”. Problema paternității numelui rămîne totuși în continuare deschisă, căci — se știe — poeții nu trebuie crezuți întotdeauna pe cuvînt. Oricum, „numele de familie” al pseudonimului, găsit de Vinea („moins aventureux, peut-étre et certainement plus attaché au territoire natal”, cf. Claude Sernet), exprimă jumătatea românească și „tristețea provincială” a poetului expatriat și internaționalizat. Numele Tristan Tzara a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apartenenței textului la școala postmodernismului,de către oricare cititor. Participant:Festivalul Internațional de Poezie și Epigramă "Romeo și Julieta la Mizil" </biography> Predestinare candrie a lumii astrale Predestinare candrie a lumii astrale în vuiet de moarte născută din vidul de vremuri crezute uitate blestem ca o învăluială căzut pe arcă în plutire sub bolta cerească culoarea ei sânge soare în doliu suflet cenușă în lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cursul să-l abată... Combinații iluzorii - E apus de Zeitate, ș-asfințire de idei. Nimeni soarele n-oprește să apue-n murgul serei, Nimeni Dumnezeu s-apue de pe cerul cugetării, Nimeni noaptea să se-ntindă pe-a istoriei mormânt; Mulți copii bătrâni crezut-au cum că ei guvernă lume, Nesimțind că-s duși ei singuri de un val fără de nume, Că planetul ce îi poartă cugetă adânc și sfânt. {EminescuOpIV 149} Se-nmulțesc semnele vremei, iară cerul de-nserare Roșu-i de războaie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Bethlen. - adăugase el entuziast. Da, știu - încuviințase ea, imitându-i vocea, ca și cum ar fi vrut să-l provoace pe Gerard la joc. Cu fața senină, ochii ei deveneau ape limpezi. Adevărate luminișuri de pădure, cu amestecuri de culori ne mai crezute. E ca și cum eu, Mihai de Giulești (că eu joc în rolul lui) aș fi îndrăgostit de dumneata, adică de contesa de Bethlen - precizase Gerard. Vedeți, domnule Gerard, că scriu prostii... Nu se așteptase desigur, la o astfel de replică. Mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o lume care îi depășește. Trecutul apropiat, iarna românească a penurii lor și a represaliilor, a fost odios -calificativul fiindu-i atribuit la început lui Ceaușescu. Însă nici prezentul nu este iubit, pentru că puterea care-l reprezintă nu mai este crezută. Popularitatea președintelui Iliescu, la mai mult de patru ani de la alegerile din 1990, care l-au purtat spre președinție, este acum în scădere. Apropiații președintelui sînt neliniștiți. Trecutul său, pe care a dorit să-l prezinte ca fiind al unui
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și eforturile lor de conformare spirituală cu Hristos"9. Fără a separa aceste elemente esențiale care intră în alcătuirea Tradiției, Dumitru Stăniloae le analizează pe fiecare în mod individual, relevând miza lor în construcția Predaniei. Astfel, Tradiția cuprinde: • "o învățătură crezută și mărturisită despre Dumnezeu și despre lucrarea Lui de mântuire în Hristos". Învățătura nu se desparte de credința sau de mărturisirea ei; ea nu este "teoretică", ci "practic-mântuitoare", raportându-se la Hristos ca persoană activă și la actele Lui mântuitoare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
raportându-se la Hristos ca persoană activă și la actele Lui mântuitoare. Învățătura este dogmă, în înțelesul de condiție absolută pentru existența veșnică a credincioșilor sau de convingere neclintită a acestora că nu se pot mântui în afara lui Hristos. • Învățătura crezută și mărturisită e baza unui cult sau a rugăciunilor de cerere, de mulțumire și de laudă a lui Dumnezeu. Dogmele nu rămân nefructificate în cult și în rugăciune. În Ortodoxie se pune un accent particular pe această nedespărțire a dogmelor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mai bine la o versiune cu totul particulară a definiției mitului: "Miturile lui Reagan se aplică nu originii lumii, ci originii Americii; nu destinului umanității, ci destinului americanilor"537. El reprezintă o poveste "simplă și familiară larg difuzată și îndeobște crezută"538. Lewis notează, imediat, că aceste trăsături nu fac din mit o poveste adevărată, în același sens în care este de dorit ca munca descriptivă și explicativă a istoricilor, de pildă, să consemneze "istoria adevărată", și nu alta. Pe de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
se desfac prin gura satului”.) Bună ziua, căciulă, că stăpânul n-are gură. (Când firea ursuză Își spune cuvântul, suferă Însăși politețea elementară a salutului.) Vorbele cele ferite În piață sunt auzite. Pentru că vorba de rău este mai lesne spusă și crezută: „Vorba rea merge din gură În gură, ca fulgerul”.) S-a găsit Păcală cu Tândală. (Adică istețimea glumeață, dar punitivă, cu farsele grosiere, chiar nătângi.) Timpurile: trecut, prezent, viitortc "Timpurile\: trecut, prezent, viitor" Viitorul este continuarea prezentului. (Când, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o patimă gata formată, nu este mai puțin adevărat că am fi putut preveni instalarea ei dacă am fi făcut efortul de a anticipa consecințele negative pe care o patimă le presupune. Μ Când este vorba de laude, ele trebuie crezute, spun uzanțele, numai pe jumătate, deoarece cealaltă jumătate este opera acelei minimale ipocrizii pe care conveniențele sociale au impus-o, considerând-o absolut necesară pentru Întreținerea relațiilor sociale. Μ „Cuvintele ne pot minți, faptele nu.” Adevărul exprimat de acest aforism
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acum să afle, ci să arate că aflase și că nimeni nu se putea feri de privirea pătrunzătoare și vigilentă a ochiului... nu divin, ci politic. Arătând cu degetul, divulgând, marcând pe o hartă focarele de rezistență cuibărite în cotloane crezute sigure sau în adăposturi răzlețe, puterea le dezintegrează inoculând spaima și nesiguranța în conștiințe și ținându-le sub o veșnică amenințare. Supravegherea ostentativă are un rol profilactic, de prevenție. Este o armă a puterii totalitare. O altă practică, încă și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
adică un moment fast al culturii europene, purtând marca vechilor greci: "Noi am ajuns în punctul în care o nouă generație (de sofiști n.a.) a separat nomosul de physis, născocirea, artificialul, de natural și, uneori, falsul (deși în mod obișnuit crezut) de adevăr". (Guthrie, 1999, p. 52) Referindu-se la Antiphon, Michel Onfray este chiar mai tranșant în a sublinia caracterul antagonic al realităților/atitudinilor desemnate de cele două concepte, subliniind astfel eroziunea pe care fiecare o produce asupra celuilalt: "[...] natura
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
decisiv pentru efectele minciunii (ale semnificatului), respectiv pentru îndeplinirea scopului pe care mincinosul îl urmărește de la bun început. Este suficient să rostim șoptit o informație, sau dimpotrivă, cu trîmbițe și surle la intersecția tuturor drumurilor, pentru ca ea să fie automat crezută. Regăsim aici o elementară definiție a zvonului (mincinos), al cărui mesaj pare receptorului mai credibil prin forma lui (prin semnificant, prin felul în care se lansează), decît prin esența lui (semnificat, conținut informațional). Aceasta se întîmplă pentru că "recunoașterea unui zvon
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și deasupra legii. În ceea ce mă privește, protestez din toate puterile în numele științei împotriva acestei interpretări mizerabile conform căreia, deoarece recunoaștem legii o limită, suntem acuzați că negăm tot ceea ce este dincolo de această limită. Ah! Fie că suntem sau nu crezuți, și noi salutăm cu elan acest cuvânt, Fraternitate, căzut acum optsprezece secole din vârful muntelui sfânt și înscris pentru totdeauna pe drapelul nostru republican. Și noi dorim să vedem indivizii, familiile, națiunile asociindu-se, întrajutorându-se, sprijinind-se reciproc în
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
măsură. El este un roman detectivistic, narând complicatele și răbdătoarele metode pe care avocatul Mihai Aspru le folosește spre a smulge taina Donnei Alba și în cele din urmă dragostea ei. Eroul merge până acolo încît își procură niște scrisori crezute compromițătoare pentru eroină, sperând printr-o psihologie a priori, înrudită cu aceea a lui Camil Petrescu, că va câștiga dreptul la recunoștință. Însă Aspru nu cucerește pe Alba prin tactica insinuării, ci printr-o brutală posesiune. Romanul este o monografie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a dușmanilor poetului. Ovidiu continuă: deci nu trebuie să întreprinzi acțiuni sângeroase, "trebuie numai să venerezi divinitatea, nu ca să-mi devină prieten, ci ca să fie mai puțin înfuriat pe mine". Lacrimile trebuie să-i folosească Fabiei pentru a se face crezută, în caz că nu este... Ca să-și facă datoria, Fabia ar trebui să urmeze exemplul atâtor eroine celebre din timpurile legendare, care au demonstrat soților fidelitate până la moarte: Alcesta, soția lui Admet; Penelopa, soția lui Ulise; Laodamia, soția lui Protesilau; Evadne, soția
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
unanim aplaudată. Și-n acest scop clișeul, stereotipia, calchierea, expresia standard au făcut reale servicii și adevărate cariere. Mascaradă era faptul că toată această Înscenare, acest joc infam și cinic prin străveziul culiselor, nu trebuiau nici văzute, nici gândite ci crezute orbește. Desigur, orice dogmă a urmat această cale care, viața a dovedit că, cu cât era mai Îngustă cu atât prolifera ascuns, În subsidiar, pe căi laterale; se-nțelege, În timp. Hazul este că, În cazul mascaradei literare din 1948
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
arătat în văzul tuturor devenind nestricăcios, ca să fie crezut că El e Viața? Și cum ar fi avut ucenicii Lui îndrăzneala cuvântului despre învierea Lui, dacă nu ar fi putut spune că întâi a murit? Sau cum ar fi fost crezuți spunând că întâi a avut loc moartea, apoi învierea, dacă n-ar fi avut printre cei către care aveau îndrăzneala să grăiască, martori ai morții Lui? Căci dacă, săvârșindu-se chiar în văzul tuturor moartea și învierea Lui, fariseii de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la întregul comunității credincioșilor lui Yhwh, conștienți că această semnificație dobândește un sens istoric numai în perioada persană (secolele al V-lea - al IV-lea î.C.) sau succesiv. Obiectul de studiu al acestei cărți va fi, prin urmare, religia crezută, trăită și practicată în regatele lui Israel și Iuda din perioada care pleacă de la apariția așa-ziselor entități teritoriale (în jurul anilor 1200-1000 î.C.) până la dispariția definitivă a regalului lui Iuda și începutul perioadei persane (539 î.C.). Aceste limite
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
faci; atunci în locul micilor emoții pasagere, acestor aplauze reci, acestor lacrimi rare cu care se mulțumește poetul, el ar răscoli spiritele, ar aduce în suflete tulburare și spaimă; ar fi văzute aceste fenomene ale tragediei antice, atât de posibile și crezute atât de puțin, reînnoindu-se printre noi. Ele așteaptă, pentru a se arăta, un om de geniu care să știe să combine pantomima cu discursul, să amestece o scenă vorbită cu o scenă mută și să tragă folos din unirea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]