197 matches
-
bătut cap în cap, o viață întreagă, lovind deopotrivă pe prietenii și neprietenii care voiau să treacă printre cele două stânci emblematice spre sufletul poetului...! Dar poezia, zice-se, se desprinde la un moment dat de poet, ca fluturele de crisalidă și ia lumea la îmblânzit pe cont propriu. Poezia lui Cezar Ivănescu nu face excepție. Dimpotrivă. Am să reiau un fragment din ceea ce am scris, în anul 1996, despre poezia lui Cezar Ivănescu, în momentul în care poetul împlinea 55
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
iritantă. Cincizeci de ani, ca sarcina unei femele de elefant, funcționarul acesta șters se dezvoltase În pântecul copilului, al adolescentului și al tânărului. Iată că cei cincizeci de ani trecuseră, sarcina ajunsese la termen, pântecul se deschisese, iar fluturele născuse crisalida. În această crisalidă Fima se recunoscu pe el Însuși. Înțelese de asemenea că acum rolurile erau inversate, că În adâncul pântecului ca o crisalidă avea să se ascundă de-aici Înainte, pentru totdeauna, copilul cu ochi mari și membre lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ani, ca sarcina unei femele de elefant, funcționarul acesta șters se dezvoltase În pântecul copilului, al adolescentului și al tânărului. Iată că cei cincizeci de ani trecuseră, sarcina ajunsese la termen, pântecul se deschisese, iar fluturele născuse crisalida. În această crisalidă Fima se recunoscu pe el Însuși. Înțelese de asemenea că acum rolurile erau inversate, că În adâncul pântecului ca o crisalidă avea să se ascundă de-aici Înainte, pentru totdeauna, copilul cu ochi mari și membre lungi și delicate. Resemnarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că cei cincizeci de ani trecuseră, sarcina ajunsese la termen, pântecul se deschisese, iar fluturele născuse crisalida. În această crisalidă Fima se recunoscu pe el Însuși. Înțelese de asemenea că acum rolurile erau inversate, că În adâncul pântecului ca o crisalidă avea să se ascundă de-aici Înainte, pentru totdeauna, copilul cu ochi mari și membre lungi și delicate. Resemnarea Însoțită de o ușoară ironie conține uneori propriul său revers: un dor interior nestăpânit după copilul, tânărul și adultul din al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de-aici Înainte, pentru totdeauna, copilul cu ochi mari și membre lungi și delicate. Resemnarea Însoțită de o ușoară ironie conține uneori propriul său revers: un dor interior nestăpânit după copilul, tânărul și adultul din al cărui pântec a apărut crisalida. Așa se făcea că din când În când simțea din nou, pentru o clipă, Întoarcerea lucrurilor pe care le pierduse și care nu mai puteau fi recuperate niciodată, Însă purificate, imune la distrugere, ferite de durere și dor. Ca prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Tata vorbește în Cer cu fratele, Constantin sin Constantin, și trec săptămânile și nu știu ce să așez pe copertă. Poate coroana de spini a lui Cristos, cu un mugure de speranță și o lacrimă de roșu... Vocea mamei mereu singură în crisalida casei pe care nu vrea s-o părăsească, poate și din teama unui alt fel de nou refugiu parcă mă imploră să redau obiectele dragi sub lumina singurului ochi de care se mai folosește și iarăși caut idei de copertă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
încă puțin, încă intimidat că se fâțâie peste tot soiul de interdicții cu diriga lui. Cred că în acele minute mai era un copil, un copil în care parcă se cocea un tânăr. Nu bănuiam nici unul că, în câteva minute, crisalida se va sparge și protectoratul va căpăta, cu o viteză astronomică, dimensiunile parteneriatului și cele comuniunii. Ne-am întors de la magazin. Eu mai păstram ceva din atitudinea sfătos-profesorală, vorbindu-i copilului de lângă mine despre stilul gotic al clădirilor riganeze. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
străbate hiperspațiul și învinge anii-lumină. Extensii ale acestei ființe electronice semi-sensibile testau acum aerul eliberat adineauri și-și spuneau satisfacția întreținerii vieții în organismul lipsit de experiență al oamenilor. Semnalizatoare adiționale sclipiră, altele se stinseră. Fără fanfară, capcanele celor șapte crisalide se deschiseră, iar omizile dinlăuntru ieșeau din nou la lumină. Rupți de visele lor, cei șapte membri ai echipajului lui Nostromo apăreau mai puțin impresionanți ca atunci când erau adânciți în hipersomn. Încă buimăciți de această bruscă schimbare de mediu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o trăiesc efectiv, Oedip e, deocamdată, de partea celor din urmă. E calm, sigur de sine, convins că sfinxul poate fi răpus prin Încrederea cu care va pronunța cuvintele. Dar Încă nu știe că aproape fiecare răspuns se transformă În crisalidă și din ea se va naște o nouă Întrebare. CÎnd Își va reaminti mai tîrziu această Întîlnire, va pricepe că sfinxul e nemuritor; că el nu moare, ci reîncepe continuu; ca marea; sau nu moare o singură dată, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
scutura înfiorat la vederea femeii de al cărui trup se bucurase. Atunci gândurile lui pluteau senine înspre Câmpiile Elizee și simțea față de această femeie oroarea pe care poate că o simte și fluturele frumos colorat învârtindu-se pe deasupra florilor, pentru crisalida scârboasă din care a ieșit în chip triumfător. Presupun că arta este o manifestare a instinctului sexual. E vorba de aceeași emoție e stârnită în sufletul omului de vederea unei femei frumoase, a golfului Neapole sub luna galbenă sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
așa că săgețile-n stea mă aruncă doar sfoara s-o-ncarc nu-i așa că celulele mele fac macar cât e vârful de pix nu-i așa că-ale tale lame le arată prin lupă nefix nu-i așa că nu-s doar crisalidă din tot roiul pe-a morților șa de când car menuete-ți din vidă înghețare-o să zbor nu-i așa Gioconda și Elefantul Surâsul meu e candid, păcat că nu îl veziîți amintești, iubito, când prăpădeam livezi? Când sfârcurile-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de gard, ginseng-ul coreean, rădăcina de angelică, degețelul, scorțișoara și lemnul dulce. Printre ingredientele afrodiziace de origine animală se numără coarnele de cerb, șopârla roșie, căluții-de-mare, organele genitale uscate ale focilor și leilor de mare masculi, carapacea de broască-țestoasă, crisalida viermilor de mătase și placenta umană uscată. Motivul pentru care acestea din urmă sunt afrodiziace atât de puternice pentru bărbați nu este, așa cum presupun, de obicei, scepticii, asocierea superstițioasă a acestor părți și forme cu falusul. Adevăratul motiv este acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
efect afrodiziac. Îl Întărâta precum o minge de cauciuc un câine tembel inaccesibilă dinților săi oricât de ascuțiți. Reușea cel mult să o acopere cu dâre subțiri de salivă, În timp ce ea Îi zâmbea absentă, ghemuită În somn ca Într-o crisalidă transparentă, În așteptarea unor mângâeri divine. La intrarea În bloc ea se opri ca să se scuture de zăpadă. Se pregătea să facă și el același lucru când observă o mână Întinsă, un zâmbet prietenos, de femeie bine educată, dar distantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de mesager al celor duși „dincolo”. Cum altfel să-și explice plecarea ei abruptă, decât prin „reluarea legăturii” cu Klaus, În spațiul auster al garsonierei de pe strada Ciocârliei? Klaus avusese o mică slăbiciune pentru garsoniere. Garsoniera, În general vorbind, fusese crisalida unei Întregi generații, heitmatul ei metafizic, din care, la momentul potrivit, și-au luat zborul toți cei ce au ajuns să facă aripi. Nu doar umbra lui Klaus bântuia acel loc, ci și cea a lui Janis J. și umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sale dovedeau o perfecțiune artistică asociată de obicei cu obiectele făcute de mâna omului. Gândiți-vă la imitarea picăturilor de otravă, prin niște macule ca niște bășici, de pe o aripă (completate cu pseudorefracția) sau prin punctele galbene lucioase de pe o crisalidă („Nu mă mânca - am fost deja stoarsă, selecționată și respinsă“). Gândiți-vă la acrobațiile unei omide (a fluturelui de noapte Lobster) care În prima copilărie arată ca un găinaț de pasăre, dar după năpârlire capătă niște apendice Încolăcite hymenopteroide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de vorbire, complexitate a oricărui început de lume. * Filozofia viitorului va trebui să deschidă orizonturile ființei care se va naște spiritual din om, și pentru care omul nu va fi fost decât o gazdă, un cocon. Ne aflăm în alegoria crisalidei. * Facem astfel încât să nu putem trece de fericire, această infirmitate spirituală. * Toate în gând dispar sau devin altă ființă. În afară eu nu sunt ființă decât pentru că exist. Nici înăuntrul meu nu sunt ființă, dar nu pentru că nu pot fi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
i-am spus cum am ajuns pe tărâmul ei, am rugat-o să îmi prezinte această „fabrică”, unde se produce basmul verii. Ea mi-a arătat totul, până și cum se produce ciri pitul păsărelelor și cum ies fluturii din crisalide și încep să umple pământul de veselie. Totul era frumos și magic, până când, deodată, în "fabrică" a apărut sora cea mare a Zânei, care era vrăji toare și era foarte rea, atât de rea încât a adus ploaia și furtuna
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
i-a recunoscut ca o nouă specie umană, diferită de monstruozitate prin cornițele emițătoare și receptoare de gânduri și le-a dat numele lui, S. Lann (Slan), acestor oameni noi, capabili de telepatie, pe care îi descoperise. În The Chrysalids / Crisalidele (John Wyndham, 1955)125 nimic nu este explicitat, dar trimiterile religioase la Sodoma, precum și la o "tribulație" produsă după un păcat ce ar fi antrenat crearea "Pământurilor Negre" și mutații la oameni lasă să se presupună un război atomic. La
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
radiații. Este cazul romanului Who Knows His Brother? / Frații (G. Door, 1974), unde fiecare dintre monstruozitățile mutante se pretinde singura "umană". Această aserțiune e înțeleasă ca normă și referință, deși fiecare grup sau civilizație o definește după criterii proprii. În Crisalidele, John Wyndham înfățișează o societate care se vrea garanta "normei" și care a instituit un sistem de inspectori. Aceștia acordă certificate de normalitate, procedează la eradicarea nou-născuților neconformi standardelor și impun vânarea devianților. Totul pornind de la o "definiție a omului
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
formă rezonabilă, majoritatea a ceea ce este tipărit după această dată - în regie proprie - se află foarte aproape de patologia literară. Mezareea făcea o serie de mutări naive și stângace în direcția fantasticului și a fabulosului de inspirație „sudică”. Scrierea care urma, Crisalide (1977), roman de șantier sufocat de șabloane, reprezenta un pas înapoi față de debut, tema fiind, în rezumat, cam asta: un bibliotecar cu studii medii pe un șantier, față cu reacțiunea/ birocrația. Elementele de senzațional abundă, coroborate cu o oarecare intenție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
doar ca mostră extinsă de rizibil involuntar. Piesele de teatru (Crucea de argint, 1996, Alergătorul fatal, 1998), scrise, după mărturia autorului, ca antrenament pentru romane, nu fac decât să le prefigureze pe acestea în regimul mediocrului. SCRIERI: Mezareea, București, 1974; Crisalide, București, 1977; Noaptea muzicanților, București, 1978; Coroana Izabelei, București, 1982; Marmură neagră, București, 1989; Vitrina cu păsări împăiate, București, 1994; Rezervația de lux, București, 1995; Crucea de argint, București, 1996; Coroana Izabelei, I-III, București, 1998; Alergătorul fatal, București, 1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
III, București, 1998; Alergătorul fatal, București, 1998; Rătăcirea Domnului, București, 1999; Batalioane invizibile, București, 2001; Vămile depresiunii, București, 2002; Avocatul diavolului. Marian Popa în dialog cu Marius Tupan, București, 2003. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 1975, 205-206; Mihai Ungheanu, „Crisalide”, LCF, 1977, 25; Aureliu Goci, „Crisalide”, RL, 1977, 41; Ardeleanu, Mențiuni, 172-176; Artur Silvestri, Parabola barocă, LCF, 1979, 26; Val Condurache, „Coroana Izabelei”, CL, 1982, 11; Dana Dumitriu, „Coroana Izabelei”, RL, 1982, 52; Cristian Livescu, Un roman alegoric, ST, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
1998; Rătăcirea Domnului, București, 1999; Batalioane invizibile, București, 2001; Vămile depresiunii, București, 2002; Avocatul diavolului. Marian Popa în dialog cu Marius Tupan, București, 2003. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 1975, 205-206; Mihai Ungheanu, „Crisalide”, LCF, 1977, 25; Aureliu Goci, „Crisalide”, RL, 1977, 41; Ardeleanu, Mențiuni, 172-176; Artur Silvestri, Parabola barocă, LCF, 1979, 26; Val Condurache, „Coroana Izabelei”, CL, 1982, 11; Dana Dumitriu, „Coroana Izabelei”, RL, 1982, 52; Cristian Livescu, Un roman alegoric, ST, 1983, 3; Nicolae Mecu, O parabolă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
vers se construiesc parcă de la sine, dând naștere unor mici bijuterii de o mare muzicalitate și delicatețe („Flori, slovele pe-o creangă, din muguri de nesomn”), în timp ce propriul lirism și-l definește ca „un mugur ce dă fluturi, și-o crisalidă floarea”. El poate fi astfel apropiat de Ion Pillat, a cărui artă poetică o va analiza într-un studiu din volumul Poemul într-un vers (2001, în colaborare cu Vasile Moldovan). În acest text de mici dimensiuni, dar bine documentat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
săgeată cu lungi, hieratice lame, de dulce otravă, Adame". Sau o înfiorată Deschidere: "1. La mărul de aur, timp surpat, priponit, în sine însuși încolăcit, încremenită larvă balaur, la mărul de aur. 2. La mărul de aur din Paradis, limpede crisalidă, timp inert, interzis, sacră omidă așteptând sărutul promis, la mărul de aur din Paradis. 3. La mărul de aur, tainic pas, înflorită elitră, fluture curcubeu pe umărul pământului, greu, blestem talisman, pubelă tezaur, la mărul de aur. 4. Expandată secundă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]