577 matches
-
mănânc, dacă acestea nu sunt ace, cuie, bucăți de lemn sau otravă. Bolurile și sandvișurile din rafturi erau ambalate, dar frenezia de-a dreptul maniacală și lipsa de delicatețe cu care doamna le mânuia m-au făcut cumva să mă crispez, să îmi imaginez un mascat cu o drujbă intrând într-o grădiniță. Și iar, simțul civic s-a trezit doar pe jumătate și deși am fost de câteva ori pe punctul să anunț pe unul dintre angajați, ceva m-a
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]
-
niște oi în calea lupilor.” - Îi treaba metale cum te-o fi trimes cin te-o trimes, nu-i treaba me. Nu-ț comaaand, nu-mi comaanzi! Să-ț măi esplic o dată pe unie s-o iei? Străinul s-a crispat, a îngițit în sec. A pornit voinicește în direcția indicată de nea Ioniță. De cum a dispărut din ochii noștri, nu m-am putut abține și-am izbucnit într-un râs copios. Dar ciobanului nu-i ardea de râs. S-a
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
găsesc soluții constructive pentru depășirea planului, iar voi, aici, așteptați mila Domnului. Sau cumva vreți să sabotați marea sărbătoare închinată victoriei armatei române alături de cea sovietică împotriva hitlerismului?! s-a avântat în discursul său mobilizator Butușină, a cărui față se crispase sub sprâncenele-i stufoase ce i se lăsaseră peste privirea fără vreo țintă. Bătrânul director Năstăsescu a rămas fără replică. S-a schimbat la față și simțea că nu-l mai țin picioarele. S-a oprit la Călinoiu acasă și
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
Angelique e moale și înăltuță, vine tocmai bine, cam la 2-3 m de fileu. Simona se duce să facă formalitatea drive-voléului de dreapta, cu o tarla de teren liber în față. Am închis ochii, pentru că am simțit cum teama îi crispează tot corpul. Am văzut în reluare „chifla” jalnică pe care a trimis-o în plasă. În loc să fie 3-3, s-a făcut 2-4, 2-5, 2-6 într-un sfert de oră. Îți recomandăm Simona, învingătoare în tangoul erorilor E urât și e
Simonei i-a rămas să strige: „Hai, Monica!” () [Corola-blog/BlogPost/339077_a_340406]
-
umple paharul. Din senin îmi țâșnesc lacrimi din ochi. Prea fericitului i-o iau în jos colțurile buzelor. - Dar ce-am zis?... Te-ai supi? E derutat. Reacția mea e clar disproporționată față de ceea ce s-a întâmplat. Fața lui se crispează. Face un gest de capitulare. Cu mâini mari, crăpate, înnegrite. Sunt sigură că nu mă va mai atinge. Dar nu mă pot opri din plâns. Îmi plâng alte dureri. Un bătrânel îi arată obrazul. Ajung chiar să mă simt vinovată
PREA FERICITUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342017_a_343346]
-
nisipului alb caut contopiri repetabile cu clepsidra învechită de zăbave neadmise lasă-mă egală în drepturi cu tine și nu-mi înregistra opririle fără temei închide ochii și ai milă de vremea mea cea rămasă în pumnul de nisip mă crispează și valul și țărmul și-mi văd vieți succesive în jalnica mea oglindă conspirativă cu tine riguroasă clepsidră Referință Bibliografică: Temeri / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1309, Anul IV, 01 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
TEMERI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342289_a_343618]
-
e la școala lui, cum i se pare Cambridge-ul etc. Bineînțeles că, până la urmă, tot vom ajunge la întrebări dificile legate de disciplina la care aplică fiecare, asta e inevitabil, dar nimeni nu-și dorește ca un candidat să fie crispat sau terorizat. Cât privește examinarea propriu-zisă, niciun profesor nu se așteaptă să turui răspunsuri gata învățate. Foto Guliver Getty Images Dimpotrivă, dacă - și acesta e un caz real - un elev a tocit silitor structura Eneidei și ține neapărat să mă
Un tânăr, oricât de talentat ar fi, nu va ajunge vreodată un specialist de top mondial într-o universitate românească () [Corola-blog/BlogPost/338140_a_339469]
-
produc dezinfectanți diluați. Totul părea greu de crezut pentru că eram convinși că statul controlează și că așa ceva nu e posibil”, povestește jurnalistul. Au urmat cinci luni de investigații și interviuri „De fiecare dată când discutam cu cineva, în birou se crispau, negau, spuneau „Asta ne cere legea, mai mult nu putem”. Apoi insistau să ne conducă pe hol. Acolo ne luau de umeri și ne spuneau: „- Continuați, vă rugăm continuați!”. Păi se referă și la jobul dumneavoastră! „- Nu-i nimic, continuați
După ce establishmentul medical a năvălit la TV, în primul rând la „Sinteza zilei”, să ne calce în picioare, am primit un mesaj () [Corola-blog/BlogPost/337804_a_339133]
-
Apropo de spitale, putem să oferim publicului un insight din cele 5 luni cât a durat de când a început investigația și până la publicare. Ca să înțeleagă mai bine care este atmosfera. De fiecare dată când discutam cu cineva, în birou se crispau, negau, spuneau „Asta ne cere legea, mai mult nu putem”. Apoi insistau să ne conducă pe hol. Acolo ne luau de umeri și ne spuneau: „Continuați, vă rugăm continuați!”. Păi se referă și la jobul dumneavoastră! „Nu-i nimic, continuați
După ce establishmentul medical a năvălit la TV, în primul rând la „Sinteza zilei”, să ne calce în picioare, am primit un mesaj () [Corola-blog/BlogPost/337804_a_339133]
-
niciodată pretențioase. - Despre FITS se spune aici, acasă, că este al treilea ca amploare și importanță din lume, după festivalurile de la Edinburgh și Avignon. De acord? Cum se vede FITS, în comparație cu celelalte festivaluri ale lumii? - De acord! Deși ierarhiile mă crispează, fiindcă impun ceva parcă prea rigid, prea... definitiv. De aceea pot fi riscante, atunci când lucrurile nu sunt tocmai ușor de cuantificat. Mai important decât locul pe care îl ocupă într-o asemenea ierarhie a festivalurilor e faptul că FITS și-
Sibiul, planeta teatrală şi miracolul [Corola-blog/BlogPost/100013_a_101305]
-
în care simți un fior care-ți încrețește pielea la auzul și vederea unei reprezentații de flamenco, ai înțeles ce înseamnă „el duende”. Mărturisesc că pe mine nu doar m-au trecut frisoane, ci chiar și măruntaiele mi s-au crispat. Șocul de cinci minute din Plaza de España s-a ars la mine pe discul dur, cel fundamental. Nu-l voi uita niciodată. Referință Bibliografică: Flamenco, El duende / Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 641, Anul II
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
duios în brațe și învârtindu-mă cu ea în neștire prin încăpătoarea încăpere. - Va fi băiat, nu-i așa ? am forțat eu puțin nota, dorindu-mi din toată inima un urmaș care să-mi poarte numele. Un zâmbet ciudat se crispă pe fața femeii și spuse încet, cu o tentă de îngrijorare: - Bineînțeles, sper să-ți satisfac dorința. Dacă va fi fetiță ... Nu mai continuă, dar am citit în ochii ei ceva care m-a speriat la culme. O răutate sclipitoare
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
farfuriei. O cină tipică în familie, îi trecu prin minte, înainte de a respinge ideea care îl sâcâia că ele ar fi fost o familie, iar el străinul. Mama lui se purta lejer în fața profesoarei, aruncând din când în când priviri crispate spre el. Asta era pentru că nu știa la ce să se aștepte din partea lui, cu siguranță. - Mi-a spus Marius că vrei să-i vinzi casa, îndrăzni Radu. - De ce n-aș face-o? La ce să țin ditamai căsoiul de
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
petrece, Iar lacrimile-mi vor fi seci. Din creștet se vor naște roze albe, Iar mâinile-mi vor fi araci. Doar ploaia îmi va pune salbe Pe sufletul nelecuit de vraci. Eu voi privi când stelele, când luna, Când soarele crispat pe cer, Iar zâmbetu-mi fie-va tot una Cu rostu-mi viu, dar pasager. Vântu-mi va fi suflare, un oftat De dor și dragoste de viață. Când frunzele se vor fi legănat Zburda-voi iarăși cu speranță! Cu pași de lut
PAȘI DE LUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381981_a_383310]
-
neritmat, lung și viu mirositoar. Se miră și spuse: Am zis eu... că ești răcit!... Își luă pantaloni în mână. Îi căută prin buzunare, de unde scoase portofelul. Trase două hârti de 20 de euro, și, în timp ce ținea tempoul, cu fața crispată de la vibrația pătrunzătoare a muzicii, se îndreptă spre baie. Le dădu politicos mâna și le scoase din cadă. Le arătă hainele, apoi, însetat, bău conținutul unei cupe de șampanie lăsată pe capacul de la W.C... Nu le spuse nicio vorbă
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
a rescris, Iubirea Ta nemărginită a-nvins. Am zâmbit senin și clar Când iubirea a venit ca un dar, Te-am privit prin ape tulburi, Preschimbând durerea din adâncuri. Iubirea e un zbor înaripat, În care și moartea s-a crispat. Alungă-mi trupul plin de sete, Și dă-mi aripile prezente. Să ajung spre înaltul Tău mister Vreau să nu mă topesc, Te doresc aici lângă mine, Ființă plină și divină. GLAS AMĂGIT DE MOARTE Te-am căutat iubite printre
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
A ridicat privirea spre Mariana și a roșit. Ochii ei îl sfredeleau încă de cum a intrat. Sobră, cu bărbia ridicată. Era în picioare. El a dat să plece, plecându-și capul cu ochii spre podea și fața i s-a crispat. A pus mâna pe clanță. - Stai puțin, Fănel! s-a auzit vocea tremurândă a Marianei. S-a apropiat de el și i-a șoptit: - Mulțumesc pentru flori! Folosește banii la proces. Ai nevoie. Eu nu mă mărit curând... Nici prietenii
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
firea Și obligă o ființă Ochii tot plecați să-i țină Către nici o năzuință? Ce durere-apleacă omul Și-i înlănțuie puterea? Zale reci închidă-i gura Și în el fie tăcerea... Care forțe îl posedă? Vorba-n piept i se crispează, Neputând să glăsuiască, Trist, el gura-și încleștează. Referință Bibliografică: Trist / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1435, Anul IV, 05 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TRIST de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371915_a_373244]
-
lungi din fâș de culoare bej. În liniștea grea, se auzi clar strigătul fazanului care se înălță într-un zbor zgomotos de pe dealul din spatele grajdurilor. Man nu își putu alunga imediat din minte frază care i se năpustise către buzele crispate fără voie: începe vânătoarea. Îi trimise pe toți la treburile lor, îi mută pe studenți în biroul lui Preda și îi invită pe oaspeți la masa de protocol din biroul lui. Trepădușii se așezară admirând fazanul împăiat. Se legă o
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
arate primele semne de cooperare și înțelegere între mine și doamna Müller. Renunțând la sedativele ce o țintuiau pe patul de suferință cu înlocuirea terapiei adecvate și cu ajutorul Cuvantului lui Dumnezeu, zilnic îi transmiteam gândire pozitivă prin care fața ei crispată de durere se însenina. Bucuria mi-a fost imensă când după multe luni, zile și chiar nopți nedormite începuse să mă înțeleagă și să coopereze motoric cât și psihic. Dintr-o dată în inima ei se născuse dorința de a trăi
O INIMĂ PENTRU CEI CE SUNT CU NOI, DAR TRĂIESC ÎN LUMEA LOR de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346027_a_347356]
-
sunt destule care oftează pe ascuns după tine și-ți trimit bilețele cu propuneri de întâlnire. La auzul acestei relatări, Adrian a scăpat paharul din mână. Ochii lui scrutau un punct fix de undeva de pe covor și chipul i se crispase. S-a aplecat înainte și apoi s-a ridicat brusc în picioare. A început să se agite și să bâiguie întrebări fără sfârșit, plimbându-se haotic prin cameră. - Au un copil?.. De unde până unde?.. Nemaipomenit! Până atunci de ce n-au
UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345299_a_346628]
-
spui o dată ! Zâmbește. - Pentru asta însă trebuie să scăpăm de el ! continuă ridicându-se într-un cot. Trebuie să găsim un mijloc să ne debarasăm de el pașnic, fiindcă nu vreau să-i fac nimic rău ! Simt cum mi se crispează fața. - Asta e mai greu ! Nu renunță el de bunăvoie ! - Încercăm. - Cum? - De mâine, de exemplu, mă separ la propriu ! Și mă mut cu unchiul ! - Nu-i riscant pentru Pierre ? - Nu, e tot timpul supravegheat. Și mă bazez pe Thomson
DRUMUL APELOR, 56 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376334_a_377663]
-
de groază. Ochii măriți ai fetiței priveau în gol, în timp ce trupul se chircea spasmodic, ca al unei marionete trase cu furie de ațele care o conduceau. - Nu mi-o lua, Doamne! Nuuuu! O duse urgent în baie, îi umezi fața crispată cu apă rece, o pălmui ușor: - Trezește-te, puiule, o sperii pe mama! Trezește-te! Unde era salvarea? De ce nu venea nimeni? La un moment dat, fetița se liniști și privirea i se limpezi, dar rămase inertă în brațele Dianei
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
nisipului alb caut contopiri repetabile cu clepsidra învechită de zăbave neadmise lasă-mă egală în drepturi cu tine și nu-mi înregistra opririle fără temei închide ochii și ai milă de vremea mea cea rămasă în pumnul de nisip mă crispează și valul și țărmul și-mi văd vieți succesive în jalnica mea oglindă conspirativă cu tine riguroasă clepsidră Referință Bibliografică: Temeri / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1617, Anul V, 05 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
TEMERI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379745_a_381074]
-
ei și al celor două ființe care îi marcau existența, fiecare în mod diferit. Soneria telefonului îi risipi gândurile ca pe un stol de păsărele, făcând-o să tresară amuzată. Cu mișcări leneșe își recuperă mobilul de pe comodă, dar se crispă toată când recunoscu numărul. Cu ochii măriți de uimire și surpriză, rămase țintuită locului, cu degetele tremurând necontrolat și inima bătând înnebunită. Nu putea fi adevărat! Cum aflase numărul ei de telefon? Doamne, nu era momentul!... Nu era pregătită pentru
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]