454 matches
-
pe o beznă-a unui vechi mister,Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă,Mai scîrțîind prin viscol și prin ger.Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare,Ce se hrănește chiar cu carnea mea...Atunci mă dărui ție în crispare,Îmbogățind cu mine seva ta.... XXVIII. CHEF ÎN SECȚIA DE NUIELE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. V-am spus de mult, nu ciocăniți în trunchiuri goale de copaci, în vremurile astea se poate
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Întreaga istorisire Într-o singură repriză, fără pauze și, mai ales, fără posibilitatea de a părăsi terenul de joc până ce arbitrul nu fluieră sfârșitul partidei. Nu te mai osteni să Întrebi: arbitrul sunt eu. Am Încercat să risipesc starea de crispare ce se instalase În camera devenită subit rece și neprietenoasă, dând totul pe glumă: - Mi se pare mie sau e vorba de o sechestrare? - Voluntară, deci fără implicații de natură penală. În plus, cât Încă n-am Început, ai dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu sunt decât niște extrapolări ale unor tendințe deja manifeste. Puțini oameni riscă să facă pronosticuri cu bătaie lungă, să anunțe bifurcații, răsturnări, schimbări de paradigmă, îndeosebi în materie de moravuri, cultură sau ideologie. Și mai puțini riscă să anticipeze crispările ideologice care ar putea încetini sau chiar stăvili aceste falii de mare adâncime. Și totuși, în următoarea jumătate de secol, totul se va schimba în multiple direcții, deloc greu de anticipat. După ce le-am evocat în câteva rânduri la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ieftină, pentru a putea utiliza aceste noi aparate. Această a opta reorganizare a formei comerciale, de data asta în cadrul mai intim al familiei, este deosebit de bine adaptată la logica socială americană; ea ajunge însă și în Europa, unde coincide cu crispările dictatoriale din Italia, Spania și Germania, unde familia se află și în centrul proiectului fascist și nazist. în 1935, producția industrială a Germaniei este net superioară celei din Franța, Marea Britanie și Statele Unite. Din 1933 până în 1938, producția de oțel, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
din turn bătuse ora trei și jumătate după-amiază când soția secretarului intră ca să voteze. Soț și soție, își zâmbiră unul altuia cu discreție, dar și cu nota subtilă a unor complicități nedefinite, un zâmbet care-i provocă președintelui prezidiului o crispare interioară incomodă, poate durerea invidiei știind că niciodată nu avea să fie părtaș la un zâmbet ca acela. Continua încă să-l doară într-un pliu al cărnii, într-o tainiță a sufletului, când, treizeci de minute mai târziu, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
poate tot, iată aici, ca să nu mergem mai departe, un exemplu care îl neagă flagrant, căci această uimitoare voință a ta, oricât te-ai încrede în ea, oricât de tenace s-a dovedit până astăzi, nu va putea să controleze crispările mușchilor tăi, să oprească transpirația deloc convenabilă, să împiedice tresărirea pleoapelor, să disciplineze respirația. La sfârșit îți vor spune că ai mințit, tu vei nega, vei jura că ai spus adevărul, tot adevărul și numai adevărul și poate că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Pentru un moment, Dante fu tentat să ordone să fie din nou smucit. Dar ceva din omul acela Îi sugera că spunea adevărul. - Dar despre construcția de pe pământurile familiei Cavalcanti? E lucrarea dumitale, nu-i așa? aruncă la Întâmplare. O crispare În trupul omului Îi dezvălui că prima sa intuiție era cea bună. - Nu... marele cerc... vorbeau ei... zise sărmanul În grabă. Părea fericit că avea, În sfârșit, ceva de mărturisit. - Ei sunt, repetă el. - De ce construcția aceea... și În locul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înțelegeți ce vreau să spun prin faptul că eram amândoi Într-o perioadă de apogeu? — Am impresia că vă referiți la ceva ce diferă de la bărbat la femeie, am răspuns eu, smulgându-i un zâmbet. Nu era decât o ușoară crispare a buzelor, dar acel surâs provocă din nou un mic cutremur În dulapul meu de cuvinte uitate, căzute În desuetudine, care dădeau să iasă la iveală ca niște zombi. Ceea ce a adăugat ea Însă le-a oprit ascensiunea. — Aveți darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tu că ai vrea să Încerci orice droguri, numai să te facă să te simți bine? Ei bine, am adus cu mine ceva de la Londra, săptămâna trecută. Vrei să Încerci? Auzindu-l, Noriko se crispă puțin. Tocmai starea aceasta de crispare nu trebuia să o lase să dispară. — Poftiiiiim? Ce spuuuui? răspunse Noriko, prelungind finalul cuvintelor și mai mult decât până acum. Motivul pentru care venise În seara aceasta era că avea poftă să facă sex, după atâta vreme În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Kataoka, camera de hotel și vagabondul pe care-l Întâlnea după un an, și mai ales nu Înțelegea care era rolul ei În toată povestea. Prin felul Împiedicat de a vorbi al unei studente prostuțe Încerca să ascundă tocmai această crispare, precum și buna creștere și propria-i forță. Era suficient de puternică pentru a-și dori să afle ce efect aveau drogurile și În ce fel urmau să modifice relațiile dintre ei trei. — Ce fel de droguri? Întrebă Noriko după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de la care au rămas câteva poeme încântătoare ... ” În urma lui s-au editat volumele de care știu: Primele iubiri (1956) în care trăirea lirică este intensă, cuprinsă toată „între prospețimea candorii infantile în receptarea lumii și conservarea acestei ingenuități până la o crispare tragică”; Lupta cu inerția (1958) în care recunoaște existența compromisului, a duplicității ori a indolenței, detestând aceste atitudini ale oamenilor. În poezia Primele iubiri, de exemplu, lirismul confesiv te subjugă: „Azi sunt îndrăgostit. E un curcubeu/ Deasupra lumii sufletului meu
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Desire vorbea cu patos și lacrimile îi împăienjeneau din belșug ochii învinețiți și plini de suferință. Părea că nu putea opri deloc suspinele dureroase ce îi scuturau făptura și îi provocau iar acele spasme dureroase în locul de sub sân, judecând după crispările de durere, când suspina. Anca se apropie de ea îngrijorată și-i spuse: -Te rog, liniștește-te Desire! Văd că nu-i în regulă cu lovitura aceea ce ai căpătat sub coaste. Permite-mi să te ajut cumva! - Mă doare
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
totdeauna simțirea, blândețea, sinceritatea, cinstea și alte flori de cristal de pe întinderile dumnezeiești ... Ele ne aduc de la Dumnezeu, din tăria înălțimilor, pe aripi, smerenia și ne învață zborul, să ne potrivim pașii zilelor noastre împrejurărilor, să căutăm fără osteneală și crispare dreptatea și frumusețea faptelor ... Și, continuă, cu răsuflarea întretăiată, ca pentru o binecuvântare mult așteptată: „Ne dăruiește puterea duhului pentru a zămisli și a crește la rândul nostru sămânță de rod sub tălpi, a înțelepți cu iertare și milostenie scurta
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]
-
mâna dreaptă cumpănă adună iluzii de sub licheni aș vrea să iert cu ochii reci luna caută pământ reavăn cerne grâu așteaptă chinul încolțirii tremura ceață e spaimă . . . Pact cu "singur" . . închei un pact cu "singur" privirea pieptăna sentimente peste gard crisparea coboară un nor încărunțind fruntea geamul e închis dacă "tu"existi învață-mă să urc scară să văd cum arată un pod unde cerul stă la taclale cu tine nu pot trece prin viață doar s-atârn trupul de cer
ILUZIE RESEMNATĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364663_a_365992]
-
asupra propriului conținut sufletesc, atrăgându-ne atenția, cu tact, într-o demonstrație elegantă și convingătoare, că atributul „feminin“ nu e un stigmat de care ar trebui să ne temem. Compoziția sa este autentică, uniliniară, fără alunecări de prisos și fără crispări morale, oferind răgazul trăirilor lăuntrice lucide și pertinente, neabătîndu-se, totuși, de la obiectivul inițial - să fii sincer la modul absolut. Meritul poeziei sale este acela că apare fără ocoliri, spontan și simplu, având rostiri elementare și vii. Dincolo de cuvinte, se află
POEZIA ÎN RUTINA NELIMITĂRII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364674_a_366003]
-
întâmplă, ori de câte ori vorbește Gabriela Firea, un cuvânt decent, inteligent, onest, curat, clar, vedem când o privim pe Gabriela Firea un om frumos, atrăgător, înveselitor, căci nu provoacă o singură cută a feței când o întâlnești, o singură strângere de inimă, crispare, înghețare a sângelui în vene, congestionare a obrajilor, tulburare a limpezimii ochilor... Nu...! Luminează și transferă lumina ei sufletească celor din jur, înveselindu-i, iar prin aspectul ei corporal îi binedispune, le conferă o plăcere, o admirație. Ceea ce este poate
UN CALCUL AL SUCCESULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364753_a_366082]
-
pe cel care nu puteai să fii? Cel inocent, curat, cu sufletul apropiat de îngeri. Cel care deschide porți către Cer, cel care simbolizează absolutul. Cel care nu ar putea muri niciodată. Pe acela ai vrut să-l ucizi, Dannot?”. Crisparea de pe fața sa mi-a dat certitudinea că aveam dreptate. M-am îndepărtat grăbit de fostul meu confesor, gândindu-mă, în goana taxiului, la dragostea micuței cu suflet de prințesă, la sentimentul sacru care mă cuprindea în timpul rugăciunilor către Fecioara
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
Oare cine se ascundea în spatele acestui nume? Și ce căutase sau ce lăsase în dressing, cel ce pătrunsese în casă? În clipa următoare, am intrat în dressing. Primul meu gând a fost să văd dacă sandalele ce stârniseră toate aceste crispări în viața mea, se aflau la locul lor. Da, erau acolo unde le pusesem eu, doar că... alături de ele apăruseră și sandalele mele cele pierdute. Preocupată, am început să le studiez. Cineva îmi adusese înapoi sandalele, fără să le ia
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
uitate gesturi reconturează ramuri... în liniștea drumului orbilor, doar păsările tresar și pene lungi de timp aduc vămile mai aproape. departe strigă vulturul, când o creastă singuratică îi agață picioarele. aripile le închide și ochii lui surprind reînceputurile... ...șuvoaiele de crispări între a fi și a pleca rece, străin dintre ghețarele iernii. ea, singură, sinceră, în singurătatea unei rostogoliri a ninsorilor, pe obrajii de piatră ai statuilor din parcul privirilor amânate... și primăvara banalului, cu brațele verzi cuprinde ramurile reinventate în
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
fiecare sorbitură fiecare fiind copleșit de gândul că la scurtă vreme poate simți fiorul morții. Simțind tăria și gustul licorii, sclipirile din ochi au fost scăpate de sub control. Fiecare stătea cu ochii pe expresia feței celorlalți, așteptăndu-se la semne de crispare, la contorsiuni, la încercări disperate de a lega sunetele... Destinderea fiecăruia a avut același efect asupra fiecărora. Băutura nu era otrăvită. Alarma s-a vădit a fi falsă! - Acum ce facem ?! - Ne vedem de treabă ! - Și sticla ? - Care dintre ele
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
ceea ce vede și ceea ce aude, întorcând totuși privirea asupra propriului conținut sufletesc. Ea știe să ne atragă atenția, cu tact, într-o demonstrație elegantă și convingătoare, asupra atributului „feminin“. Compoziția sa este autentică, uniliniară, fără alunecări de prisos și fără crispări morale, oferind răgazul trăirilor lăuntrice lucide și pertinente. Fără să se abată de la obiectivul inițial - să fii sincer la modul absolut, aceasta ne convinge că dincolo de cuvinte, se află un om viu, în permanentă mișcare. Iar opțiunea sa rămâne orientarea
ATUNCI CÂND AUTENTICITATEA ŞI PROSPEŢIMEA DEVIN O EMBLEMA ÎN RIME. DESPRE POEZIA CORINEI LUPU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351517_a_352846]
-
-l sträpuns De-a fanteziei minte de patimä. mistuitoare! M-ai invätat cä dorul, alt dor în el crește O Viatä-n altä Viatä, încet se împlinește.. Și ce dacä clipă în zborul ei dispare? Iubirea ce ne leagä uitä de crispare.. Unindu-ne în pătimi, zburäm peste noi doi! Mä doare clipă räzleatä în care te särut Știind cä secundă și ea va dispare.. Lacrima-mi fierbinte o simți pe buze. C-o mângâiere dulce, alungi..griji difuze! Simt inima cum
ATUNCI CÂND MÄ PRIVESTI de DOINA THEISS în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345561_a_346890]
-
tuturor aparențelor cu care ezit să vorbesc despre orgoliu, niciodată nimic mai emoționant si mai tainic decît această durere senină ce-ntîrzie mereu cu același sentiment grandios și absurd exact ca atunci cînd îmi spuneai că sacrificiul e un soi de crispare, o defensă în imensitatea cerului albastru și liber făra îndoială aș sublinia doar că începe cu frica și continuă cu dragostea unei mirese ce-și păstrează inima la distanță de sezonul trandafirilor pe nisipul alb și neted mă apropii cu
UN ALTFEL DE-A CURGE SPRE IMENSITATE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356900_a_358229]
-
estetizant.Fapt ce-mi aduce aminte de romanele lui Gib I.Mihăescu “Rusoaica “și ”Zilele și nopțile unui student întârziat “, cu acea culoare rurală de “haut en couleurs “.Autorul creează efecte noi prin schimbarea perspectivei narative și să sugereze, fără crispări și eforturi hilare, o atmosferă onirică, uneori plonjând în haloul halucinației:”Ațipi! Focul! Doar flăcările jucăușe se ridicau spre înălțimi, căutând scăpare ... De cine?...De ce?...dansul nebunatic în ritmul tobelor începu frenetic.Nu le vedea chipurile ascunse după mantia grea
PROIECŢII ALCHIMICE ŞI EXPERIENŢE MAGICE ÎN ROMANUL DE DINCOLO DE NEGURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355665_a_356994]
-
recepție. În dimineața Ajunului, după ce ne-am liniștit, așteptând plecarea spre atelier, Viorica, mai hotărâtă decât mine, m-a luat la colind... „Bună dimineața la Moș Ajun! Am venit și noi odată, la mulți ani cu sănătate...” Cu teama și crisparea care domnea, un început de destindere începuse să apară pe fețele ascultătorilor. Se trezeau amintiri dragi dintr-o viață îngropată dar nu uitată. Titi („mama Titi”), care meșterea ceva în umbra patului, ne zice deodată „dar la mine nu veniți
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]