631 matches
-
Meteo și-a scos din garderobă un tricou mulat, care i-a pus în valoare pectoralii intens lucrați la sală. El a mers pe aleile parcului în spatele Biancăi, s-a așezat la masă lângă fosta soție și a părut ușor crispat. La un moment dat, prezentatorul tv s-a aplecat să-i șoptească câteva vorbe la ureche Biancăi. Cei doi s-au amuzat, în timp ce roșcata îi arăta ceva în telefonul ei mobil. Au încheiat seara fără să se certe și au
Victor Slav și Bianca, din nou împreună by Sorina Ceugea () [Corola-journal/Journalistic/71216_a_72541]
-
scrisorile începuseră să circule în principiu liber: n-am mai putut scrie niciodată, în România, natural și destins, vreo scrisoare. Cel puțin la acest punct, regimul comunist a repurtat asupra mea victoria totală. Scrisul meu din București rămâne în eternitate crispat. Pe cât de fluent și de liber mă revărs epistolar când stau în străinătate - mai ales în Portugalia -, pe atât de stânjenit mă simt aici, în fața foii albe. Cineva mi se va uita mereu peste umăr - cineva redutabil, fără chip, dar
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
își împărțeau pe un ram apa limpede, apă ce și mai tare ne sporea setea Ea sărutându-mi membrul Și tot ce voi fi fost eu cândva pe vremea când mi se interzicea nu mai avea importanță Decât acea roză crispată, toată numai o flacără, și tija-mi înfierbîntată și gamele de extaz Iar ea la sărutat membrul Din câte sunt era cel mai cast sărut al frumuseții deposedate cum doar lucrurile din inimă date Nu era adorația unei sclave din
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
decât atât, textele strânse în acest volum sunt însă importante din perspectiva evoluției în timp a scriitorului Daniel Vighi. Primele recenzii și articole publicate la începutul anilor '80 pun în evidență un Daniel Vighi în ipostaza de elev silitor, destul de crispat, închis pedant la toți nasturii. Comentariile sale descriu cuviincios ceea ce trebuie, niciun fir de umor sau accent sentimental nu tulbură perfecțiunea încremenită a ansamblului. Totul este corect, dar complet lipsit de viață. Recitite astăzi, după aproape trei decenii, comentariile despre
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
Galați, pe dimia unde cîțiva bonjuriști fuseseră urcați cu forța, aceștia cîntă în cor "Marșul girondinilor"; consulii străini îi adăpostesc în locuințe unde autoritățile nu au acces; funcționarii însărcinați cu reprimarea mișcării se poartă cu fiii marilor boieri mai degrabă crispat și respectuos; conversațiile esențiale au loc, firește, în limba franceză, iar întreaga "revoluție" se desfășoară în pas de cadril. Relatînd amănunțit și exact evenimentele la care a participat direct, memorialistul pare a nu realiza dimensiunile aurei de comic cu care
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
Iată de ce rîndurile din Teologia albinoșilor sînt insidioase: în locul unui carnaval de bagatele hazoase te pomenești într-o bolgie cu detalii infernale. Să detaliem: dacă admitem că grotescul e acea formă de comic care culminează în oroare, sfîșiere și sațietate crispată, atunci în mod paradoxal, în volumul de față nu avem de-a face cu o proză umoristică, ci cu un hohot de irascibilitate în fața inepțiilor vieții. E ca și cum doi intelectuali erudiți și talentați - iar dacă e ceva care sare în
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
Apoi se face seară și peretele de la apus prinde lumina de legendă a amurgului, a Judecății de apoi... * * * Nordul, peretele de la nord, este cel mai vitregit... Sărac de lumină și rece... Bătut de ploi și de crivăț, suprafața lui pustie, crispată, roasă de timp, ale cărei siluete imprimate în memoria zidului par trupurile surprinse pe pereți de „declicul” pârjolitor al unei explozii atomice, ...încearcă să mai spună câte ceva din Faptele Vechiului Testament, din graiul pierdut al tencuielii căzute, nereușind... Sau, reușind
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
tensionată și plină de suspiciune era simțită și de noi, copiii. Pentru mine însă, casa părăsită a părintelui Voicescu era locul de refugiu, biblioteca mea în natură, paradis în destrămare luat în stăpânire de buruienile lacome. În toamna blândă și crispată a lui 1963 - era primul an, cred, când recoltele mergeau în magaziile colectivei - , curtea cu statuete și arboret exotic, cam excentrică pentru vatra unui sat de țărani, a părintelui a fost locul potrivit pentru lectură. Dispăream de la ore cu Amintirile
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
capul”. Civilizată, fină, nepăsătoare. Fără deranj, fără rătăciri. Oare Dridri îi plătește, cu prețul propriei ruine, datoriile celui care-și cheltuise, nesăbuit, averea pentru ea numai dintr-un admirabil, exemplar simț al onoarei? Sau fiindcă rostogolirea poveștii spre patetic și crispat e un risc pe care autorul ei nu poate să-l suporte?
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
oră, comentam zvonurile despre proclamarea Timișoarei ca oraș liber. Eram un copil și crescusem cu emisiunile ceaușiste de la TVR. Am fost șocat, evident, să văd cu dictatorul comunist a fost huiduit la scenă deschisă. Bătrânul din Scornicești avea o față crispată și a fost total șocat să-și vadă contestată autoritatea. Crescusem într-o casă unde „tovarășu și tovarășa” erau luați peste picior, când nu detestați. Țin minte că m-am bucurat", a declarat Mihail Neamțu, pentru DC News. Președintele Noua
21 decembrie 1989: "Priveam pe geam TAB-urile blindate. Tata era în stradă" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54121_a_55446]
-
putînd uneori, cînd depășește măsura, să devină un veritabil chin intelectual. Căci există o tortură prin umor manifestată prin debitarea pe bandă rulantă a unor poante răsuflate după mecanisme pe care le știu și pruncii. Cu timpul, zîmbetul capătă tenta crispată a unui rictus dureros, semn că zeflemeaua a ajuns la limită. Sațietatea începe să domnească, iar uzura morală își intră în drepturi. De aceea, trebuie să ai o imaginație foarte săracă pentru ca, după o vîrstă, să mai guști bancuri de
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
didactic, a unei relicve profesorale croită pe calapod comunist, o arătare pe cît de mediocră, pe atît de grosolană, în fața căreia orice student, înzestrat cu un minim fler apreciator, simțea unul si acelasi lucru: că făptura aceea grobiană, cu facies crispat si înfățisare ciobănească, nu avea ce căuta acolo. Mai mult, precaritatea profesorului sărea în ochi grație contrastului ce-l separa de statura intelectuală a conferențiarului aflat în subordinea sa, acesta din urmă nefiind altcineva decît doctorul Constantin Dimoftache, al cărui
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
că spațiul artei noastre monumentale este stăpînit de sindromul absolutei dezordini, încă n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive utopii, cele mai lacome chimire, cele mai rafinate lingușeli, cele mai deșănțate avînturi propagandistice și cele mai crispate dorințe de putere se întîlnesc - și se consolidează reciproc - aici. Nu există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative sau domeniu al vieții publice, mai mult sau mai puțin militarizat, care să nu se simtă obligate de a negocia cu veșnicia
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
Cucerit ca un credincios ce nu se îndoiește de existența lui Dumnezeu, ci așteaptă să se arate. Apoi își aprinde pipa. Mâna dreaptă, palidă și nemișcată, cea cu care ține pipa, are ceva din grija mânuirii unui obiect de cult. Crispată, parcă ar susține un șarpe.” (p. 157) După o astfel de experiență a acuității, e cumva firesc ca, la întoarcere, Parisul să îi apară fad. Singurele sclipiri ale lui (însușite cu oarecare indiferență, totuși) sunt în chip esențial laice. Geografii
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
toți purtătorii de pancarte din lume. Numai unul, fire-aș al dracului să fiu!" Spectacolul oferit de Zatopek va rămâne același până la sfârșit: fizic neatrăgător, mai tot timpul prost îmbrăcat, nedespărțindu-se de un fes cu ciucure, alergând cu fața „crispată, tetanizată, în permanență schimonosit de un rictus dizgrațios, din când în când cu limba scoasă, cu capul balansându-se de la stânga la dreapta", ca să nu mai vorbim de „morișca brațelor" bălăngănin-du-se tot timpul, de parcă ar alerga cu ele, nu cu
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
Negrici. L-am întâlnit personal, în 1993, am făcut ceea ce se numește un interviu de cercetare pentru cartea mea Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc. Impenetrabil, hieratic, distant, politicos, lipsit de umor, de o solemnitate pe cât de crispată, pe atât de adânc înrădăcinată în însuși modul său de a exista, ontologic descumpănit, depeizat, de fapt fără contact cu lumea reală a României post-totalitare, așa mi-a apărut atunci (eram împreună cu Stelian Tănase care m-a ajutat să ajung
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
meschin, redusă la a-l împiedica pe altul să se amestece în treaba ta, că ce se bagă el? La rândul lor, oamenii schițați în minimele interacțiuni pe care le stabilește Florea în dimineața cu pricina sunt, în același timp, crispați și delăsători. Se plâng, iscodesc problemele altora (probabil că agasarea, nevoia de a tot da explicații, mult mai degrabă decât frica, îl face pe Florea să plece cu noaptea-n cap), fără nici o soluție și fără nici un rost, iar la
Care pe care by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4406_a_5731]
-
la Caragiale, colectivități de copii. La școală, fiecare ține de familia lui, nu de comunitatea spontană a clasei. Nu-i vedem jucându-se împreună, sau vorbind, arătându-se independenț i. Copiii lui nenea Iancu sunt niște juni de epocă victoriană, crispați, ținuți în chingi la poza de grup cu maturi. Și nu cred că arată așa doar din neîndemânarea lui Caragiale în ale psihologiei vârstelor mici. Cred, mai curând, că în societatea de tranziție, între o lume rurală în care îndatoririle
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
N. B.: Am răspuns oarecum la această întrebare, când am amintit de romanul meu încă nepublicat, ce poartă titlul Singura cale și în care am încercat o foarte largă variantă a ceea ce dumneavoastră numiți ficțiune narcisistă. Când eram tinerel și veleitar, crispat și extrem de stângaci în primele mele scrieri, speriat de vremurile brutale staliniste în care clasa mea, cea burgheză, dar și a dumneavoastră, domnule profesor, cea a harnicilor agricultori, erau puse la stâlpul infamiei, dar mai ales speriat de incapacitatea mea
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
Moses Walker, un steward negru înalt (care nu vorbea cu nimeni de pe vas, ci plutea dintr- o umbră în alta). Din când în când, căpitanul lua cina cu secundul, domnul Shaw, un omuleț mărunt ai cărui ochi pătrunzători și chip crispat înspăimântau echipajul, care nu avea simțul umorului și nu agrea băutura la bord, deși nu făcea nimic să-i împiedice pe oameni în această privință. Herman îl vedea stând singur pe punte și citind Biblia în timp ce buzele i se mișcau
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
dezvălui, asemenea unei răni hidoase. În al doilea rînd, aerul decorativ, de „făcătură” stilistică al cruntei posturi confirmă condiția estetică a confesiunii deturnate, coeziunea discursului. O singură compensație își îngăduie acest monolog crîncen revendicativ și anume o muzică a verbului crispat, amară cantilenă ce răsună în răstimpuri (Candela). Citindu-i cartea, nu putem a nu-l considera pe Lucian Scurtu drept un poet absolut remarcabil, cu o creație ce emoționează chiar prin fuga sa de orice emoție explicită. Un ex-orădean confirmă
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
ghimpată din gușa/ privighetorii/ lui Lucian Blaga” (Dimineața Rosei Canina). Izbutește chiar a-și înlocui chipul din oglindă cu „un astru satrapic”. Imaginarul bine strunit ca redempțiune. Dar dincolo de o asemenea cortină multicoloră pe care o agită nu fără o crispată cochetărie, poeta mizerabilului real provincial găsește de cuviință a reveni mereu la ipostazele impactului dur cu acesta. Imaginația nu e decît un alibi al autenticității unei ființe pasionale. Spre a o justifica, Ioana Dinulescu recurge la un autoportret în tușe
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
nestivuite prompt, fluturînd vraiști cotidiene, întortochierile cîlțoase ale întîmplărilor, palpitațiile c-un zvîc lipsă în apocalipsă, zbuciumul sterpi și pirpiriu, sosurile de zădărnicie în vînzoleala fadă, dificilele, calpele ținte mișcătoare, toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize cu fistic. Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut niciodată să mă dau brav stîlp de-nțelepciune, n-am destoinicia de-a cumpăni talgere minuțioase, de-a pipăi exactul la imprecizie. Mereu o iau pe
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
de a căror onestitate n-am nici un motiv să mă îndoiesc - Ovid S. Crohmălniceanu și Andriana Fianu - mi l-au descris ca pe un om plin de forță, cuceritor. Omul pe care l-am cunoscut mi se părea mai degrabă crispat amabil, ascunzînd cu greutate o exasperare veche și un orgoliu avariat. Mi se părea nesigur și poate din cauza pălăriuței pleoștite pe care o purta, cam veche și cam ponosită, nu izbuteam să mi-l imaginez în rolul unui dandy în
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
tămbălăul speciei umane. Ninsori iscând galop în bidivii Și-n flinta mea chemări către pădure, Să mă dedau la iepuri cenușii, împrăștiind halice într-aiure. Ninsoare agresată, nu arar, De câte-un Crivăț dres cu falconide, Ca-ntr-un tărâm crispat și funerar, Când șișca nopții borta și-o deschide. Ninsoare, tu, să nu te sparii, nici Dac-ar mugi Boreu prin iarna-ntreagă! Ci fă-ți de cap în tinda mea, aici, Lângă bătrânul tău, ninsoare dragă!
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]