187 matches
-
neamestecarea naturilor este astfel fără încetare amintită și pare înscrisă în chiar în litera textului. [...] Fără polemică și fără patimă, ci cu o aplicare metodică, Theodoret se dovedește încă o dată, prin comentariile sale exegetice, apărătorul tezelor antiohiene în materie de cristologie”. Dacă este adevărat că în spatele acestui mare proiect se ascunde ca motiv principal justificarea cristologiei antiohiene, nu este mai puțin adevărat că acesta nu este singurul. De cele mai multe ori, Theodoret își expune intențiile, mai bine zis „ideologia”, în prefețele care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Fără polemică și fără patimă, ci cu o aplicare metodică, Theodoret se dovedește încă o dată, prin comentariile sale exegetice, apărătorul tezelor antiohiene în materie de cristologie”. Dacă este adevărat că în spatele acestui mare proiect se ascunde ca motiv principal justificarea cristologiei antiohiene, nu este mai puțin adevărat că acesta nu este singurul. De cele mai multe ori, Theodoret își expune intențiile, mai bine zis „ideologia”, în prefețele care însoțesc întotdeauna operele sale. Dar mai întâi, să prezentăm pe scurt motivele pentru care am
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de dogmatică, cuprinde cinci părți, din care primele patru prezintă un inventar cvasicomplet al doctrinelor eretice, în timp ce ultima, cea mai dezvoltată dintre toate, prezintă o expunere sistematică a doctrinei ortodoxe: Treimea (1‑3); creație, angelologie, antropologie (4, 9); providență (10); cristologie (11‑15); bunătatea și dreptatea lui Dumnezeu (16); unitatea celor două Testamente (17); botez (18); eshatologie (19‑23); etică (24‑29). Este vorba, așadar, de un veritabil „manual de dogmatică”, menit să ofere o idee cât se poate de clară
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cea de‑a patra fiară din Cartea lui Daniel, capitolul 7. Trăsăturile de caracter - aroganța, megalomania, violența - sunt transformate în trăsături fizice, care subliniază monstruozitatea personajului. În fine, un ultim lucru de precizat este că nu poate exista anticristologie fără cristologie, așa cum nu poate exista Anticrist fără Cristos. Mitul pe care l‑am studiat, așa cum se reflectă în scrierile Sfinților Părinți, face parte dintr‑un ansamblu, mai bogat și complex, care este mitul eshatologic creștin, construit în jurul celei de‑a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
antiochenus Syrorum, Maguntiae, 1899. Il Testamento siriaco di Nostro Signore, in Apocalissi apocrife, A. M. Di Nola (éd.), Milan, 1993, pp. 137-144. Studii, eseuri, lucrări diverse Abel, F.-M., Les Livres des Maccabées, Paris, 1946. Acerbi, A., L’Ascensione di Isaia. Cristologia e profetismo in Siria nei primi decenni del II secolo, Milan, 1989. Alexander, P. J., Byzantine Apocalyptic Tradition, Berkeley, 1985. Alexandre, M., Philon d’Alexandrie, De congressu eruditionis gratia, Paris, 1967. Alexandre, M., Le Commencement du Livre. Genèse, I-V
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
crocevia dei cristianesimi, Bologna, 1994. Ne‑au fost de mare folos lucrările autorilor: M. Pesce (ed.), Isaia, il Diletto e la chiesa. Vizione ed esegesi profetica cristiano‑primitiva nell’Ascensione di Isaia, Brescia, 1983, A. Acerbi, L’ Ascensione di Isaia. Cristologia e profetismo in Siria nei primi deceni del II secolo, Milano, 1989 și P.C. Bori, L’estasi del profeta ed altri saggi tra ebraismo e cristianesimo, Bologna, 1989. Cf. de asemenea L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 194‑210. . Écrits apocryphes chrétiens
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
câștig de cauză. Nestorie este condamnat, iar împăratul Theodosie al II‑lea cere depunerea sa. Doi ani mai târziu (433), Theodoret redactează un „Act de conciliere”, dar nu îl semnează, pentru a nu subscrie implicit la condamnarea prietenului său, Nestorie. Cristologia lui poartă numele de diofizism, întrucât separă cele două firi, umană si divină, în Cristos. Adversarii săi l‑au acuzat sistematic, dar pe nedrept, de a fi distins două „persoane” în Cristos (altfel spus, de a fi propovăduit credința în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a III-a Cinci balauri între noi și tehnică 76 Dualismul 77 Spiritualismul 81 Umanismul 84 Individualismul 90 Modernismul 93 Lecția a IV-a Misterul întrupării 100 Problema teoretică 100 Efectele istorice 106 Revoluție în Revelație 113 Mizele practice 122 Cristologie crucială 129 Lecția a V-a Experimentarea creștină 133 Superioritatea celui slab: o strategie mediatică 135 Mijloacele universalității 139 Sfaturi publicitare 146 A transmite, înseamnă a organiza: utilitatea interfețelor 151 O instituție exemplară 155 Biserica îl creează pe Dumnezeu 158
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mustrărilor lui de Gaulle. A rămas aceeași, fidelă ei înseși. Aceasta este natura sa. Nu putem cere plopului să facă pere", spune un proverb spaniol. Lecția a IV-a MISTERUL ÎNTRUPĂRII Problema teoretică • Efectele istorice • Revoluție în Revelație • Mizele practice • Cristologie crucială PROBLEMA TEORETICĂ Vă reamintesc chestiunile care fac obiectul mediologiei: Care sînt medierile prin care ideea devine o forță? Cum poate cuvîntul să declanșeze evenimentul? Cum se poate întrupa spiritul? Nu sîntem primii care ne punem aceste întrebări, iar răspunsul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de trib nu este McLuhan, ci Sf. Ioan. Îl respectăm pe cel dintîi, dar ne înclinăm în fața celui din urmă. Alain vedea în teologie o "filosofie fără întoarcere" lucru ce poate fi interpretat cam așa: mediologia nu e decît o cristologie întîrziată, reflectată în sfera profană. Nerăbdătorii care ocolesc propileele teologice ca să ajungă în actualitate pe scurtătură, fără să țină seama de consistentele cheltuieli intelectuale făcute între secolele al II-lea și al V-lea de către toți Părinții Bisericii care au
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și imperiilor. Apostol al străinilor, mediator crucial, om-punte, el a făcut acel go-between între Antiohia la sud și Cezareea la nordul Capadociei. El ne reamintește printre altele că Anatolia, cu mult înainte de Andaluzia, a determinat întîlnirea dintre Orient și Occident. CRISTOLOGIE CRUCIALĂ În șirul de transformări suferite de mesajul mesianic, persoana lui Iisus rămîne un punct nevralgic, iar cristologia cea mai periculoasă dintre specializările teologice. Și asta deoarece un sistem deraiază în punctul de cuplaj, care leagă cele două capete ale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Cezareea la nordul Capadociei. El ne reamintește printre altele că Anatolia, cu mult înainte de Andaluzia, a determinat întîlnirea dintre Orient și Occident. CRISTOLOGIE CRUCIALĂ În șirul de transformări suferite de mesajul mesianic, persoana lui Iisus rămîne un punct nevralgic, iar cristologia cea mai periculoasă dintre specializările teologice. Și asta deoarece un sistem deraiază în punctul de cuplaj, care leagă cele două capete ale șirului în cazul nostru, Dumnezeu-Tatăl și Sfîntul Părinte. Urmează ca acea curea de transmisie să se degradeze inevitabil
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
să se degradeze inevitabil prin frecare. Veriga slabă a creștinismului este însăși veriga sa forte, statutul personal al lui Iisus, elementul intermediar al silogismelor puterii imperiale și apoi papale: teoretic cea mai vulnerabilă, istoric cea mai atacată. În dispozitivul apologetic, cristologia este inima inimii. Fatalitate mediologică: orice putere își are punctul de îmbinare la mijloc, iar veriga mediană este întotdeauna cea mai slabă. În aparatul de comunicație Cer/Pămînt, Omul-Verb pune în relație cele două rețele eterogene ale temporalului și spiritualului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ecleziastică și infailibilitatea papală. Pohier (Cînd spun Dumnezeu), acuzat de a fi pus la îndoială realitatea obiectivă a învierii lui Hristos, a fost sancționat prin interdicția de a preda și de a prezida adunări liturgice. Schillebeeck (Iisus, o tentativă de cristologie), achitat pe bună dreptate prima dată, a fost ulterior acuzat din nou și rechemat la Roma. Cît despre Hans Kung (autor în special al Ființei creștine), după mai multe avertismente, i s-a retras missio canonica, adică permisiunea de a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
combativ intenționa să refacă unitatea creștinătății. Forța lui stătea în protejarea verigii slabe. Aceste decizii papale au fost acuzate de o "inflexibilitate fără precedent". Metodele folosite de Ioan Paul II în lupta sa împotriva "neo-moderniștilor" și a adepților drumurilor lăturalnice cristologiei oficiale au fost catalogate drept "învechite". Nu trebuie totuși să uităm că, dacă politica evoluează, politicul nu are vîrstă. Nici un ansamblu de relații nu este auto-referențial, fiindcă în acest caz nu mai e un ansamblu: structura logică a incompletudinii care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
are obîrșia în sociologie: ca o comunitate a vremurilor din urmă, ea se trage din teologie. Dacă încetează de a fi umană, încetează de a fi divină: aporiile ecleziologiei, care sînt cele ale dublei naturi, le redublează pe cele ale cristologiei aici aproape că nu-l mai avem pe Hristos sub ochii noștri (nu ne ciocnim de el la restaurant, nu-l vedem la volanul mașinii, la ieșirea de la slujbă). Fericirea postumă a lui Iisus îi este nefericire: vedem asta la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
redactor după moartea „ucenicului iubit”: trei autori În căutarea unui text. Conform tezei lui Brown, În comunitatea ioaneică s-ar fi produs, foarte devreme, o schismă radicală având drept mobil chestiunea cristologică. Majoritatea membrilor, numiți de Bown „secesioniști”, susțineau o „cristologie Înaltă” (high christology), identificabilă cu cristologia Logosului, În vreme ce minoritarii au adoptat cristologia apostolică, propovăduită de ierarhia În curs de constituire. Curentul majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat, după schismă, În curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
autori În căutarea unui text. Conform tezei lui Brown, În comunitatea ioaneică s-ar fi produs, foarte devreme, o schismă radicală având drept mobil chestiunea cristologică. Majoritatea membrilor, numiți de Bown „secesioniști”, susțineau o „cristologie Înaltă” (high christology), identificabilă cu cristologia Logosului, În vreme ce minoritarii au adoptat cristologia apostolică, propovăduită de ierarhia În curs de constituire. Curentul majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat, după schismă, În curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
tezei lui Brown, În comunitatea ioaneică s-ar fi produs, foarte devreme, o schismă radicală având drept mobil chestiunea cristologică. Majoritatea membrilor, numiți de Bown „secesioniști”, susțineau o „cristologie Înaltă” (high christology), identificabilă cu cristologia Logosului, În vreme ce minoritarii au adoptat cristologia apostolică, propovăduită de ierarhia În curs de constituire. Curentul majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat, după schismă, În curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe că Evanghelia lui Ioan a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Ioan Hrisostom; pentru definiția teologiei ca „explicație vie a Tradiției” sunt scoși În arenă Evagrie Ponticul, Grigore de Nyssa și, iar, Grigore din Nazianz; Maxim Mărturisitorul, aproape omniprezent, revine și În capitolul despre participarea omului la atributele lui Dumnezeu; pentru cristologie ne sunt oferite Învățăturile lui Chiril al Alexandriei, Leonțiu al Bizanțului și Nicolae Cabasila; semnificația Cincizecimii, ca episod al Întemeierii Bisericii, este explicată prin invocarea unui fragment din Ioan Hrisostom; pentru eshatologie sunt citate mai multe nume, printre care Maxim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de catehism învățam o lungă serie de formule dogmatice, fără a le înțelege: Isus Cristos este "a doua persoană a Sfintei Treimi", "o persoană divină în două naturi", umană și divină. La Roma urmasem pentru un întreg semestru cursuri de "cristologie", dar studiasem și toate ereziile împotriva cărora se pronunțaseră conciliile și toate răspunsurile la dificultățile care, atunci ca și acum, caracterizează această temă. Este adevărat că, din fericire, trecusem fără probleme examenul de latină, deloc ușor, dar spiritualitatea mea? Un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Aquino sau Leibniz, în altă parte. Fusesem entuziasmat, încă de când studiam la Roma, de filozofia lui Hegel și, imediat după ce am terminat teza de doctorat în teologie despre Karl Barth, am început la Sorbona teza de doctorat în filozofie despre cristologia lui Hegel ce culminează cu "Vinerea sfântă speculativă". Hegel descoperise dialectica, progresul prin intermediul perspectivelor contrarii afirmație (thesis), negație (antithesis) și reconciliere (sinthesis) -, ritm valabil nu doar pentru gândire, ci aplicabil întregului proces natural, istoric al Absolutului, dar chiar și al
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
am publicat în 1970, în anul bicentenarului nașterii lui Hegel, cu titlul Menschwerdung Gottes. Eine Einführung in Hegels theologisches Denken als Prolegomena zu einer künftigen Christologie (Întruparea lui Dumnezeu. Introducere în gândirea teologică a lui Hegel, prolegomene pentru o posibilă cristologie). Când reparcurg această carte, mă simt încă iritat văzând câtă muncă am depus pentru studierea istoriei dogmelor cristologice în Biserica antică și în teologia medievală și cât de puțin s-au ocupat de această chestiune cei cărora le place să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
venise în minte altceva. Studiul noii literaturi exegetice, în special al cercetării figurii lui Isus istoric, mi-a edificat faptul că nu se poate identifica destinul lui Isus cu al lui Dumnezeu, cum spunea Hegel. Trebuia să recunosc că această cristologie de sus, ce îi avea ca reprezentanți pe Karl Barth și Karl Rahner, rămânea nefondată fără o cristologie de jos, care începe cu Isus istoric. Douăzeci de ani mai târziu, în 1990, Karl-Josef Kuschel a evidențiat în mod perfect această
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
edificat faptul că nu se poate identifica destinul lui Isus cu al lui Dumnezeu, cum spunea Hegel. Trebuia să recunosc că această cristologie de sus, ce îi avea ca reprezentanți pe Karl Barth și Karl Rahner, rămânea nefondată fără o cristologie de jos, care începe cu Isus istoric. Douăzeci de ani mai târziu, în 1990, Karl-Josef Kuschel a evidențiat în mod perfect această schimbare a gândirii mele cristologice în monumentala sa cercetare intitulată Geboren vor aller Zeit? Der Streit um den
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]