19,565 matches
-
pe supuși să arate că nu sunt chiar atât de proști, cum zic unii și alții. Și fiindcă nu aveau prea mult timp de studiu, fiind ocupați îndeobște cu muncile câmpului, au cam început să-și arate știința și priceperea criticând ceea ce făceau alții. Așa de pildă, se povestește că odată, bunicul și nepotul au plecat la târg să vândă un măgar. La început, mergeau fiecare pe picioarele lor. Până când, din sens contrar, trecu, pe drumul prăfuit, primul grup de gospodari
Folclor pentru drepcredincioși by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/12504_a_13829]
-
aflam la studii în străinătate, în care să nu-l simt îndreptat asupră-mi". Arendașul acesta luminat a scris versuri și cugetări, a scris în presa vremii, iar odată l-a pus la punct pe un publicist care îndrăznea să critice filosofia lui Motru. A publicat câteva pagini traduse din opera lui Fénelon. Mama lui Motru murind la nașterea sa și lăsându-i moștenire 120 hectare de teren, tatăl copilului îi va administra moșia până la maturitatea acestuia. Îndrumarea de care s-
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
Papahagi calitatea de promotor al culturii/literaturii românești, mai mult decât o răutate. Este un atentat la memoria culturală românească, al cărei martor, inclusiv în calitate de istoric, am fost. Marian, ca orice ființă umană, a fost supus greșelii și poate fi criticat, pentru unele aspecte punctuale ale activității și creației sale, dar nu pentru "neîncrederea" sa în literatura română sau pentru că "nu a făcut nimic pentru literatura română"! Cu atât mai mult cu cât unicul său vehement critic, atentând grav la memoria
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]
-
și de la Cotroceni și din opoziție de un fost responsabil peste apele țării în toată această perioadă. Apropo de asta, dl Ion Iliescu ar face mai bine să nu mai producă panseuri de expert, pentru a da sfaturi și a critica actuala putere pentru ceea ce a făcut și n-a făcut la inundații. Dacă Ion Iliescu își lua în serios funcția de șef al Consiliului Suprem de Apărare a }ării, actualele autorități n-ar fi trebuit să ia măsuri împotriva unor
Cum se vede dracul de la Cotroceni by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11486_a_12811]
-
-l H.-R.Patapievici, confirmă faptul, prezentînd extrase din dosar și nu avem cum să respingem ceva ce ni se probează cu documente. Ne punem totuși întrebarea: cum cineva șantajabil prin dosar, ca Doinaș, nu a putut fi împiedicat să critice politica culturală a regimului și chiar să se alăture unor acțiuni de protest cu miză care depășea culturalul? A fost unul din semnatarii scrisorii de susținere a lui Mircea Dinescu, disidentul arestat la domiciliu. Dar încă mai înainte a comis
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
a lui Mircea Dinescu, disidentul arestat la domiciliu. Dar încă mai înainte a comis Doinaș acte de recalcitranță. Ne amintim că în 1978, la Colocviul Național de Poezie de la Iași, a rostit un discurs care a pus pe jar autoritățile, criticând inflația de lirică așa-zis patriotică și deprofesionalizarea poeților care făceau oficii de propagandă. Fără să le fi numit, Doinaș polemiza străveziu cu Tezele din Iulie ale lui Ceaușescu și cu revoluția culturală a acestuia. Mai târziu, în ședințele de
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
primar al Bacăului. Metamorfoza lui a început cînd în oraș s-a înmulțit numărul celor care îi spuneau "Domnul Sechelariu" deferență tot mai slugoasă, într-un cor care i-a sunat bine tînărului primar. Ziariștii care își permiteau să-l critice au descoperit că popularul Seche nu mai înghițea să i se aplice libertatea presei. Cînd ziarele locale n-au mai îndrăznit să-l atace pe Sechelariu, din motive economice, această victorie avea să-l pună pe butuci pe părintele orașului
Lacrimile lui Seche by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11550_a_12875]
-
se întâlnesc în câmpul mai amplu al experimentului artistic, i-au apropiat într-o solidaritate de idei și atelier ori de câte ori au avut prilejul să-și apere reciproc evaziunile metafizice din realitatea de facto în cea de ficțiune a operei, evaziuni criticate fără menajamente și partizan de ceilalți confrați. De altminteri, controversele adesea au vehemențe denigratoare, câteodată chiar scandalul sui generis, în legătură cu o scriere mai puțin ortodoxă a unuia dintre cei trei ,magi" ai avangardei din Polonia interbelică, nu s-au încheiat
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
abuzurilor și manipulării Demiurgului. Existență inofensivă în cosmos, oricine poate s-o modeleze cum vrea. Cu toate că orice organizare a materiei este efemeră și inconsistentă, lesne de descompus și de redus la forme inițiale. Nu există materie moartă, ci doar necunoscută. Criticând teroarea perfecțiunii descurajante a Demirgului, tatăl clama, chipurile, modest: , Nu avem ambiția să-L concurăm.Vrem să fim creatori în sfera noastră inferioară, vrem creația pentru noi, tindem spre voluptatea creației, vrem, într-un cuvânt, să fim creatori". Nu pretind
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
care bănuiește valoarea și se străduiește s-o înțeleagă ca noutate poetică, atât cât poate. Dar vrea. Ambiția lui e absolut înduioșătoare. încât el îi replică obtuzului agresiv sfătuindu-l să nu-și descopere imprudent ignoranța: , Dar lasă frate, nu critici cele ce nu înțelegi, ca să nu te faci de râs; că așa, judecând ca tine, trebuie să defăimăm pe toți poeticii și să cântăm purure frunză verde". Gâlceava nu e între antici și moderni, încă nestinsă în Franța, ci între
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
în cele din urmă sextine, Corcodel intră în conflict cu Ciuciu. Primul aruncă scânteia propunerii de a-și alege și ei preoți care să-i ajute să se lepede de nebunie. Ciuciu îl acuză că grăiește fleacuri, se aprinde și critică moravurile cinului preoțesc. întrebarea lui, ,Dară dă vlădici și popă cu preuteasă/ Nouă }iganilor ce ne pasă?", stârnește reacția Popei Nătăroi, comentatorul din subsol. Limbajul lui, cum vrea autorul, sancționează laic spusa țiganului. ,Ai, afurisitul! Caută ce grăiește! Adică el
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
muncitoare, nu salută cu anticipație, ca un vizionar, ,zorii roșii". Doar ironizează, doar persiflează, doar satirizează. Se pune însă întrebarea pe cine anume incriminează el cu râsul lui caustic. Răspunsul la această întrebare este soluția problemei ,reconsiderării" sale. Caragiale îi critică pe reprezentanții burghezo-moșierimii, pe dușmanii muncitorilor și țăranilor! El nu se amuză pe seama lui Mitică, ci pe seama stilului de viață burghez, el vede o comedie nu în parada formelor fără fond, ci în imitarea snoabă a Occidentului. Chestiune de accent
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
sursă de citate, broșura 1907 din primăvară până în toamnă. Interpretarea operei lui Caragiale ca o critică ,acerbă" a capitalismului va face carieră. Într-o monografie scrisă de Ion Roman și publicată în 1964, încă va persistă ideea că scriitorul a criticat ,moravurile unei societăți rău alcătuite" și că din cauza aceasta ,a trebuit să suporte grave sancțiuni morale și chiar materiale".
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
constituiau cadrul ideologic, ci pur și simplu stalinismul (aflat într-o proximitate autoritară). Ruptă de literatura română, lipsită de un trecut propriu la care să râvnească în secret, critica basarabeană nici măcar nu putea purta penibilele bătălii pe care le purta critica din România: bătălia cu critica estetică ,burgheză" reprezentată de Maiorescu și Lovinescu. Tentativa de desprindere forțată de un trecut era o formă mascată a dependenței de o tradiție, chiar dacă oficial renegată. Critica basarabeană nu are la ce se raporta în
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
angajament de colaborare cu Securitatea". Raportul prezentat de Eugen Uricaru a fost aprobat de Conferință, nu fără a fi înregistrat și reacțiile critice ale unor participanți (Boris Marian, Mariana Sipoș, V. F. Mihăescu, Grișa Gherghei, Carolina Ilica, Romulus Cojocaru). A fost criticată lipsa de transparență de la Uniune, absența unui birou de presă, inexistența site-ului propriu pe Internet, asocierea cu Polirom pentru a salva Editura Cartea Românească, lipsa de exigență la primirea noilor membri ai Uniunii, modul de constituire și funcționare a
Conferința Națională a Uniunii Scriitorilor by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11575_a_12900]
-
unui birou de presă, inexistența site-ului propriu pe Internet, asocierea cu Polirom pentru a salva Editura Cartea Românească, lipsa de exigență la primirea noilor membri ai Uniunii, modul de constituire și funcționare a juriilor de premiere. Marin Mincu a criticat juriul Premiului ,Ovidius", neîmpiedicându-se de amănuntul că el însuși a făcut parte din acest juriu și i-a contrasemnat procesele-verbale. Raportul fostului președinte a fost aprobat, ca și raportul Comisiei de Cenzori susținut de Andrej Stefanco, cu aceasta încheindu
Conferința Națională a Uniunii Scriitorilor by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11575_a_12900]
-
Frunză, Mihai Gălățanu, Grișa Gherghei, Mircea Ghițulescu, Carolina Ilica, Cezar Ivănescu, Nicolae Manolescu. Unul din candidații înscriși în cursă, George Gibescu, a absentat. Victor Frunză, după ce răspândise înainte în sală pliante cu programul său de ,reformare morală" a Uniunii, a criticat vechea conducere pentru o pretinsă colaborare cu P.S.D. și a promis eventualilor alegători ,transparență absolută", editură, tipografie, post de radio. Mihai Gălățanu a vorbit și el despre necesitatea reformării morale a Uniunii, transparență, autonomia filialelor. La fel Grișa Gherghei. Mircea
Conferința Națională a Uniunii Scriitorilor by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11575_a_12900]
-
publice, sunt prezentate și comentate în reviste și ziare, la radio, în manualele școlare, constituie obiect de schimburi culturale cu alte țări. Necesarul feed-back al relației scriitorului cu publicul lipsește, în perioada 1948-1959, cu desăvârșire. Dacă un cititor îndrăznește să critice o operă literară considerată reprezentativă pentru literatura ,nouă" (adjectiv magic în epocă, dătător de imunitate), riscă să fie sever pedepsit. Studentul Liviu Tudoraș, condamnat la ani grei de închisoare din motive politice, este acuzat, printre altele, că la un seminar
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
are legătură mai puțin cu discursul lui Jdanov din 1934 decât cu alte două intervenții ulterioare ale acestuia, mult mai dogmatice decât ar fi putut prevedea Lunacearski, mentorul său. E vorba de un faimos raport din 1946 în care Jdanov critica publicațiile Zvezda și Leningrad, recomandându-le nici mai mult, nici mai puțin decât promovarea unei Ťliteraturi de partidť și de un discurs din septembrie 1947, când a luat ființă Cominformul și lumea s-a trezit împărțită de ideologul de la Kremlin
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
cuvine, firește, să știi să te porți. Încă mai cuviincios, în orice fel de adunare, este să-ți cunoști căptușeala, să ai habar pe ce fel de material așezi fracul - ,cred că numai dacă ai suficiente motive pentru a-ți critica propriile comportamente și gînduri ești liber și interesant". Să poți face un exercițiu, onest, de împăcare cu cel care ești: Noi nu suntem în măsură să ne făurim destinul, cum zic unii (aș vrea să-mi arate cineva cum se
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
din învățămintele istoriei recente, deoarece abuzul în trâmbițarea mândriei de a fi german a înlesnit comiterea atâtor orori. Și în analiza concretă la obiect nu-și mai găsește aplicație criteriul rasei și al originilor. Reiese firesc din textele de interpretare critică gradul de importanță a lui Schiller ca dramaturg mondial: e situat totuși mai prejos de Shakespeare. Rivalitatea în audiența poeziei cu Hölderlin nu se rezolvă continuu în favoarea lui; un tribut în filozofie se cuvine plătit lui Kant sau Hegel. Oricum
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
care au constituit blazonul cinematografiei de peste ocean. Când era vorba de trasul cu ochiul intercolegial și de furat meserie, îi prefera pe Bergman și pe Antonioni. În plus, spre deosebire de ceilalți, nu i s-au recunoscut niciodată meritele ca scenarist sau critic de film. Acum-octogenarul nu se număra nici printre contribuitorii stabili ai rampei de lansare a curentului, Cahiers du cinéma. Însă, ca și Louis Malle, din comoditatea criticilor, a ajuns să obțină un loc sub termenul-umbrelă La Nouvelle Vague. Conștiincios din
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
nivelul interacțiunii verbale ale personajelor insuficient individualizate. Aici e momentul când Godard își rezervă un personaj: el însuși, ținând o prelegere în fața unor studenți din Sarajevo. Firește, vorbește despre teorie de film. Ceea ce e neașteptat e modul în care îl critică pe Howard Hawks, regizor american reabilitat ca "autor" tocmai de curentul al cărui lider era Godard. De altfel, regizorul îi dă înainte cu experimentele sale privitoare la relația dintre imagine și sunet, dar o face în vechiul stil clasic al
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
înainte de toate, faptului că scriitorul a fost condus în munca sa de mâna diriguitoare a partidului bolșevic". La Conferința unională a tinerilor scriitori, din martie 1954, Babaevski însuși a dat o apreciere celebrului discurs al lui Jdanov, în care acesta critica dur creația Ahmatovei și a lui Zoșcenko: "Cavalerul Stelei de Aur a fost conceput încă înainte de hotărârea luată, erau deja scrise primele capitole. Trebuie însă să spun că au fost nejust concepute. Și tocmai în acel timp, ca și cum ar fi
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
20 februarie 1935) și citit într-una din ședințele Cenaclului Sburătorul (pe care îl frecventa din 1929), N. Steinhardt - recunoscîndu-și strategic o anumită vanitate... literară -, îl va menționa într-un alt articol, intitulat " Nu departe de E. Lovinescu", din vol. Critică la persoana întîi (Ed. Dacia, 1983). Aproape nimic, însă, despre colaborarea la revista Vlăstarul a Liceului "Spiru Haret" (în afara unei aluzii dintr-o convorbire cu N. Băciuț, consemnată în vol. citat). Între 1922 și 1929, N. Steinhardt a fost, după cum
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]