280 matches
-
ridică o șoaptă ca un geamăt. Toate căpățânile, cu găvanele ochi lor golite, par să arate spre dumbrăvile învecinate unde se ridică al tarele barbarilor, cu sângele victimelor încă neînchegat pe ele. Un corb flutură din aripi deasupra lui și croncăne batjocoritor: „Nu te grăbi așa, că nu mai e mult până la pădurea Teu toburgică.“ Pe neașteptate, un cal își rupe hățul și aleargă în calea lui, gata-gata să-l trântească la pământ. Este înghițit într-o clipă de mlaștina mocirloasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca de un țesător, care m-ar rupe din țesătura lui. Pînă diseară îmi vei pune capăt. 13. Am strigat pînă dimineața; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele. Pînă deseară îmi vei pune capăt. 14. Ciripeam ca o rîndunea, croncăneam ca un cocor și gemeam ca o porumbiță. Ochii îmi priveau topiți spre cer: "Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!" 15. Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat. Acum voi umbla smerit pînă la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
lui Divicone, ronțăiră niște galete, ciupind și câteva îmbucături de carne uscată. în jurul lor liniștea era totală, dar câmpul palpita de viață. Prezența lor acolo făcuse să tacă păsările din copaci, însă tăunii zumzăiau îndârjiți în jurul cailor, corbii se roteau croncănind deasupra unui lan de grâu din apropiere, iar cohorte de furnici mari și înfometate apăruseră de nicăieri printre pietre, de îndată ce Maliban pusese pe pământ traista cu merinde. Deasupra lor, într-un cer de un azuriu intens, cum lui Sebastianus îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și mizeriile pe care mi le turnasem în neștire pe gât ieri noapte. Tocmai mă lăsasem pe spate, slăbindu-mi nodul cravatei și descheindu-mi cămașa, când a sunat telefonul. — John? Lorne Guyland. — Lorne! am exclamat eu. Doamne, cum mai croncăneam. Ce mai faci? — Bine, mi-a răspuns. Mă simt foarte bine. Dar tu? — Exclelent, excelent! — Asta-i bine, John. John? — Lorne? — Sunt câteva lucruri care nu-mi plac, John. — Spune-mi despre ce e vorba, Lorne. — Din întâmplare, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru mine. Știu ce să fac atunci când sunt amenințat. — Cum te cheamă? l-am întrebat eu odată. — Voi fi Frank 1, a spus el și a râs mult timp, fără nici o plăcere. Știa de partida de tenis și și-a croncănit pe îndelete bucuria pentru umilința pe care o înghițisem. Bănuiam că mă privise din holul de sticlă, după ce mă urmărise până la teren. — Ciorapi negri, a spus el. Arătai ca dracu’. Era tema lui preferată. Laitmotivul discursului era că îi distrusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
turci, țâcniți, marțieni. Sunt tot felul de străini pe aici. Știu că nu vorbesc englezește - okay, dar, oare, or fi vorbind vreo limbă pământeană? Vorbesc stereo, cu paraziți radio și interferențe de posturi. Au sonorități de sonar, scârțâit de lilieci, croncănit de pterodactili, tors de pește. Poftim? făcu el. — Ai vândut un milion? S-a destins. Nu se putea citi nimic în spatele zâmbetelui său strâmb. — Fii serios, făcu el. — Păi, cât ai vândut? — Ei, un număr rezonabil. Am râgâit și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trepte de lemn. Ușa s-a deschis. L-am văzut pe Ossie în vestă și cu o îmbrăcăminte neprotocolară. Am văzut-o pe Martina la capătul coridorului, cu un șorț pe ea, și cu niște farfurii în mână. — Salutare, am croncănit. Ce e, mă, ai făcut ochi? A făcut un pas înainte. — E târziu, a spus Ossie. Din spatele umărului său se ivi fața curioasă a Martinei. — Du-te acasă, John, spuse Ossie. Du-te acasă. Ușa se închise cu un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o bază în viață. Cel puțin, lasă-mă să mă mut aici în adevăratul sens al cuvântului. — Bine. Da, OK, făcui eu. Poți să te muți aici de-a binelea. Așa că a doua zi dimineața, când ciorile din parc își croncăneau încă foamea, am închiriat o furgonetă de la garajul din fostele grajduri și am pornit-o pufăind spre Earls Court, să adunăm lucrurile Selinei. Colegele ei de apartament Mandy și Debby se mișcau dezinvolte, semiîmbrăcate, servindu-mi cafea cu respectul datorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și-ar fi prăpădit acele sinucigașe pe mine. Dedesubt se aflau dalele pătrate ale grădinilor semipavate - ochiuri de apă și mici fântâni, mobilă sculptată, o femeie în salopetă care își mânuia foarfeca țăcănitoare. Păsările New York-ului își băteau aripile și croncăneau printre crengile îndoite. Se poate spune despre păsările din New York că au cam murit, și cine le poate condamna pentru asta? Ele au avut de suferit transformările produse de Manhattan și de secolul douăzeci. Un porumbel englezesc obișnuit ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
E ca și cum n-ar fi destul de bună pentru bătrâna mea ciocănitoare. — Nu face nimic, a spus ea aseară a douăsprezecea oară. Eu zăceam lângă ea, o lacrimă de nouăzeci de chile, clipind îndurerată din ochi, toată numai sare. — Da? am croncănit eu. M-a îmbrățișat și, cu șoapta ei fierbinte, mi-a spus tot ce se putea omenește spune. Da? am croncănit eu iar. Nici măcar ca un animal n-o mai pot face. Până și ca animal sunt terminat. — Doamne, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Eu zăceam lângă ea, o lacrimă de nouăzeci de chile, clipind îndurerată din ochi, toată numai sare. — Da? am croncănit eu. M-a îmbrățișat și, cu șoapta ei fierbinte, mi-a spus tot ce se putea omenește spune. Da? am croncănit eu iar. Nici măcar ca un animal n-o mai pot face. Până și ca animal sunt terminat. — Doamne, am spus. Care o fi, după părerea mea, scopul meu în viață? Cărțile sunt de vânzare, domnilor. Nu citiți cărțile aici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În capul oaselor și a putut citi din Cartea Sfântă pe care o avea la căpătâi. „Corbii nu muncesc, dar uite că mănâncă și ei prin grija Dommnului...” Drept mulțumire Înălțată celui Atotputernic, Oliver Își strânse aripile pe piept și croncăni. Citind apoi din aceeași carte, masterandul Lawrence Își dădu seama totuși că adevărul lui Iisus fusese măsluit de unul din apostolii săi, În aparență cel mai credincios și mai fidel, pe nume Pavel. Ei, bine, profitând de naivitatea celorlalți, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
undeva, Învîrte manivela și noi umblăm prin cameră, ciripind ca niște papagali...”. „Papagalii nu ciripesc, acest lucru Îl fac doar vrăbiuțele”, răspundea stomatologul. „Vi-i gândul din nou la vrăbiuțe, ehei”, chicotea Satanovski, aprinzându-și un trabuc. „Alții latră sau croncănesc, fălfâindu-și mânecile În căutarea adevărului suprem...” „Lăsați-i pe alții În pace”, zicea Noimann și gândul Îi zbura la Bikinski și la Oliver, la care făcea acum aluzie inginerul Edward Satanovski. „Mai bine mi-ați spune cine Învârte manivela...” „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-așa i-i scrisă / Să moară moarte ucisă; La cătană-așa i-i bună / Să moară fără lumină, / Fără lumină de său / Fără om din satul său. / Da popă cine i-a fi / De răsună dealurile / Și În loc de dascăl sfânt / Croncănesc doi corbi În vânt / Și-n loc de diac cu carte / Dobașul cu doba bate / Păcatele i-s iertate. Cine focu i-a cânta? / Tunurile și pușca / Cine focu i-a jeli? Numa sunetu puștii. Spontaneitatea acestui enunța testament ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mașină la adresa... Sunt toate rezervate! lătră o femeie dispecer ce părea furioasă și apoi Închise. — Nu cred că Înțelegeți. Am un cont la firma dv. și... Clic. Am rămas acolo, udă, fierbând de mânie. Nici o mașină, ai? Nasol, spuse el, croncănind compătimitor, fără să-și ridice privirea din carte. Reușisem să răsfoiesc Amantul doamnei Chatterley când aveam doisprezece ani, după ce spicuisem cât de mult putusem despre sex, dintr-o combinație de Forever, Wifey și Ce se Întâmplă cu corpul meu: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pantalonii de piele într-o... într-o..., o vreme a trebuit să-mi pun capul pe masă și să bat cu pumnul în tăblie, într-o zi. Nu-i de mirare că unul singur apărea cu pantalonii de piele, am croncănit eu în continuare. Fiindcă, a spus Brigit printre hohote, roșie la față. Fiindcă... fiindcă... nu era decât o singură pereche! —încetează, am implorat-o eu. O să vomit! — Haideți, fetelor, s-a auzit vocea unui bărbat. Spuneți-ne și nouă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și-a strecurat mâinile sub bluza mea. Nu purtam sutien, iar când mâinile lui mi-au atins sânii, sfârcurile erau deja tari ca piatra. M-a ciupit de ele și șocuri de plăcere mi-au scurtcircuitat întregul trup. —Dumnezeule! am croncănit eu. —Rachel, ești așa de frumoasă, mi-a șoptit Luke. înnebunită, mi-am ridicat fusta și l-am tras peste mine. îi simțeam erecția prin chiloți. Mi-am pus mâinile pe fundul lui și l-am împins și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de avertisment, Luke și-a băgat o mână pe sub mine și m-a întors către el. Cu o secundă în urmă stătusem chircită ca un fetus țeapăn, iar acum aterizasem pe spate cu Luke așezat deasupra mea. —Ce faci? am croncănit eu. Eram supărată. Deranjată. Trebuia să recunosc că arăta destul de bine. Barba nerasă îl prindea, iar în lumina zilei ochii îi erau de un albastru întunecat. Am aruncat o privire în jos și i-am zărit penisul erect. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rochia, m-am gândit în timp ce teama și jignirea se luptau înlăuntrul meu pentru supremație. Ce tupeu pe capul lui! Ce-o să fac? Cel mai normal ar fi fost să-i spun s-o șteargă din apartamentul meu. în schimb, am croncănit: —Dar nici măcar n-am făcut cunoștință ca lumea. Asta era încercarea mea de a scăpa din situația aia făcând haz de ea. Luke nu părea deloc amuzat. Haide, mi-a spus el pe un ton care mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fiindcă se spărseseră țevile din școală. Dar nici măcar faptul că n-a trebuit să mai frec oalele nu s-a comparat cu fericirea pe care am simțit-o atunci când Chris m-a luat în brațe. —Bine ai venit acasă, a croncănit el. Crezusem că te-am pierdut. Un balonaș călduț de fericire mi-a făcut „poc“ în stomac. însemna că mă iertase pentru că dădusem ochii peste cap la auzul sfatului pe care mi-l dăduse în ziua precedentă. Am fost copleșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o viață împlinită, o viață care să însemne ceva. Ce, ăăă, droguri luai? —în majoritatea timpului fumam hașiș. Mă așteptam să continue cu o listă lungă: cocaină, praful îngerilor, heroină, jeleuri... Dar Chris s-a oprit acolo. —Doar hașiș? am croncănit eu. Crede-mă, a rânjit el, era de-ajuns. Nu crezusem vreodată că poți să ajungi dependent de droguri dacă nu foloseai ace. îngrijorată, i-am mai pus o întrebare. De unde făceai rost de bani? Speram să-mi spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ton defensiv. Dintr-odată mi-am dat seama. — Și-a făcut un tatuaj, am exclamat eu. De asta a leșinat? Ce fătălău, m-am gândit disprețuitoare. Gaz a deschis ochii clipind des din gene. Nenorocitul ăla era un măcelar, a croncănit el. M-a torturat. M-am mai uitat o dată la mâna lui - „ASSS“ —Ce voiai să-ți facă? l-am întrebat. —Să-mi tatueze numele celei mai grozave trupe din tot universul cunoscut. — Dar cu ASSS ce e? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vene - toate barurile pe lângă care treceam erau închise. Du-te acasă. Du-te dracului! —La ce oră se deschid barurile? am întrebat un bărbat care se grăbea către serviciu. — La zece și jumătate, mi-a răspuns el tresărind. — Toate? am croncănit eu. Da, a spus el clătinând din cap și aruncându-mi o privire ciudată care, în alte circumstanțe, mi-ar fi dat fiori pe șira spinării. Nu se spunea că irlandezii erau o națiune de bețivi? m-am gândit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în hohote. Era mama. Fără prea multă tragere de inimă, am deschis ochii. Când am văzut că persoana care dădea apă la șoareci era, de fapt, tata, întreaga situație mi s-a părut și mai stranie. Nu mai plânge, am croncănit. N-o să mai fac. —Așa ai zis și înainte, a oftat el cu fața ascunsă în palme. Promit, am reușit să îngaim. De data asta o să fie altfel. Se părea că fusesem lovită de o mașină. Conform spuselor șoferiței, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
peste cap. Am simțit că încep să mă binedispun. Numai puțin. M-am gândit că poate nu era cazul încă să mă sinucid sau să plec pe mare. Că poate nu fusese totul pierdut. — Chiar e rea cu voi? am croncănit. Sau doar încercați să fiți amabile? —Eu nu-mi pierd timpul cu amabilitățile, mi-a explicat Helen disprețuitoare. Și da, se poartă îngrozitor cu amândouă. Era minunat să simt, chiar și temporar, cum vălul cel negru al apocalipticei depresii mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]