827 matches
-
de tone pentru cuirasate prevăzută de Tratatul Naval de la Londra, fiind, totodată, mai lungi decât unele cuirasate cum erau cele din clasele "King George V" și "North Carolina." Prin prisma designului și blindajului, clasa "Alaska" e considerată a fi de „crucișătoare mari” mai degrabă decât de crucișătoare de linie. Proiectul lor era unul mărit la scală față de cel al crucișătoarelor care se încadrau în limitele prevăzute în tratatele și convențiile navale de la Londra și Washington. Ele aveau în comun cu crucișătoarele
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
Tratatul Naval de la Londra, fiind, totodată, mai lungi decât unele cuirasate cum erau cele din clasele "King George V" și "North Carolina." Prin prisma designului și blindajului, clasa "Alaska" e considerată a fi de „crucișătoare mari” mai degrabă decât de crucișătoare de linie. Proiectul lor era unul mărit la scală față de cel al crucișătoarelor care se încadrau în limitele prevăzute în tratatele și convențiile navale de la Londra și Washington. Ele aveau în comun cu crucișătoarele grele hangarele pentru avioane și o
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
cele din clasele "King George V" și "North Carolina." Prin prisma designului și blindajului, clasa "Alaska" e considerată a fi de „crucișătoare mari” mai degrabă decât de crucișătoare de linie. Proiectul lor era unul mărit la scală față de cel al crucișătoarelor care se încadrau în limitele prevăzute în tratatele și convențiile navale de la Londra și Washington. Ele aveau în comun cu crucișătoarele grele hangarele pentru avioane și o singură cârmă mare. Blindajul lor ducea lipsa sistemelor de protecție subacvatică, aflate pe
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
crucișătoare mari” mai degrabă decât de crucișătoare de linie. Proiectul lor era unul mărit la scală față de cel al crucișătoarelor care se încadrau în limitele prevăzute în tratatele și convențiile navale de la Londra și Washington. Ele aveau în comun cu crucișătoarele grele hangarele pentru avioane și o singură cârmă mare. Blindajul lor ducea lipsa sistemelor de protecție subacvatică, aflate pe cuirasate și chiar pe navele principale intermediare, ca cele franceze din clasa "Dunkerque" și cele germane din clasa "Scharnhorst". Acest fapt
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
clasa "Alaska" practic fără apărare împotriva torpilelor, și de asemena împotriva proiectilelor care cădeau în apropierea navei iar apoi își continuau traiectoria pe sub apă, lovind coca navei. În timp ce navele din clasa "Alaska" aveau un blindaj lateral mai gros decât celelalte crucișătoare contemporane ale SUA , blindajul lor oferea doar o protecție limitată împotriva proiectilelor de de 304 mm; făcându-le vulnerabile la focul de la orice distanță al cuirasatelor (cu proiectile de 355-406 mm). În plus, în ciuda faptului că era mai mare decât
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
127 mm (excepție face "South Dakota" (BB-57)), în timp ce cuirasatele modernizate aveau 8 astfel de turele. Richard Worth a remarcat faptul că atunci când au fost în sfârșit terminate, lansate și intrate în serviciu, acestea aveau „"mărimea unui cuirasat dar capabilitățile unui crucișător"”. Navele din clasa "Alaska" erau la fel de costisitoare de construit și întreținut ca și cuirasatele contemporane lor, având însă capabilități mai mici, din cauza deficiențelor blindajului, în timp ce capabilitățile antiaeriene erau comparabile cu cele ale crucișătoarelor "Baltimore", mult mai ieftine. În ciuda acestor caracteristici
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
aveau „"mărimea unui cuirasat dar capabilitățile unui crucișător"”. Navele din clasa "Alaska" erau la fel de costisitoare de construit și întreținut ca și cuirasatele contemporane lor, având însă capabilități mai mici, din cauza deficiențelor blindajului, în timp ce capabilitățile antiaeriene erau comparabile cu cele ale crucișătoarelor "Baltimore", mult mai ieftine. În ciuda acestor caracteristici asemănătoare crucișătoarelor, și a insistenței Marinei SUA asupra statului lor de crucișătoare, clasa "Alaska" a fost adesea descrisă ca fiind de crucișătoare de linie. Revista oficială a Marinei "All Hands" arăta că „"Guam
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
din clasa "Alaska" erau la fel de costisitoare de construit și întreținut ca și cuirasatele contemporane lor, având însă capabilități mai mici, din cauza deficiențelor blindajului, în timp ce capabilitățile antiaeriene erau comparabile cu cele ale crucișătoarelor "Baltimore", mult mai ieftine. În ciuda acestor caracteristici asemănătoare crucișătoarelor, și a insistenței Marinei SUA asupra statului lor de crucișătoare, clasa "Alaska" a fost adesea descrisă ca fiind de crucișătoare de linie. Revista oficială a Marinei "All Hands" arăta că „"Guam și nava ei soră Alaska sunt primele crucișătoare de
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
ca și cuirasatele contemporane lor, având însă capabilități mai mici, din cauza deficiențelor blindajului, în timp ce capabilitățile antiaeriene erau comparabile cu cele ale crucișătoarelor "Baltimore", mult mai ieftine. În ciuda acestor caracteristici asemănătoare crucișătoarelor, și a insistenței Marinei SUA asupra statului lor de crucișătoare, clasa "Alaska" a fost adesea descrisă ca fiind de crucișătoare de linie. Revista oficială a Marinei "All Hands" arăta că „"Guam și nava ei soră Alaska sunt primele crucișătoare de linie americane care vor fi astfel construite."” Unii istorici actuali
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
din cauza deficiențelor blindajului, în timp ce capabilitățile antiaeriene erau comparabile cu cele ale crucișătoarelor "Baltimore", mult mai ieftine. În ciuda acestor caracteristici asemănătoare crucișătoarelor, și a insistenței Marinei SUA asupra statului lor de crucișătoare, clasa "Alaska" a fost adesea descrisă ca fiind de crucișătoare de linie. Revista oficială a Marinei "All Hands" arăta că „"Guam și nava ei soră Alaska sunt primele crucișătoare de linie americane care vor fi astfel construite."” Unii istorici actuali susțin că această clasificarea e mai precisă deoarece consideră că
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
asemănătoare crucișătoarelor, și a insistenței Marinei SUA asupra statului lor de crucișătoare, clasa "Alaska" a fost adesea descrisă ca fiind de crucișătoare de linie. Revista oficială a Marinei "All Hands" arăta că „"Guam și nava ei soră Alaska sunt primele crucișătoare de linie americane care vor fi astfel construite."” Unii istorici actuali susțin că această clasificarea e mai precisă deoarece consideră că navele erau „c"rucișătoare de linie în tot înțelesul cuvântului, cu toate vulnerabilitățile inerente acestora"”. Conceptul tradițional anglo-american de
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
de linie americane care vor fi astfel construite."” Unii istorici actuali susțin că această clasificarea e mai precisă deoarece consideră că navele erau „c"rucișătoare de linie în tot înțelesul cuvântului, cu toate vulnerabilitățile inerente acestora"”. Conceptul tradițional anglo-american de crucișător de linie a sacrificat mereu protecția în schimbul vitezei și armamentului - el nu avea în vedere să se opună forței unor tunuri similare celor cu care el însuși era înzestrat. Procentajul blindajului din greutatea "Alaska", 28,4%, era cu puțin mai
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
greutatea "Alaska", 28,4%, era cu puțin mai mic decât cel al cuirasatelor rapide: clasa britanică "King George V", clasa americană "Iowa", și cuirasatul/cuirasatul rapid HMS "Hood", toate având un procentaj identic al blindajului de 28,5%. De fapt, crucișătoarele de linie mai vechi, cum ar fi "Invincible" (19,9%) aveau un procentaj mult mai mic. Bine dotate cu armament, ele aveau tunuri mult mai mari față de crucișătoarele grele contemporane, astfel în timp ce clasa "Baltimore" avea doar 9 tunuri de calibru
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
toate având un procentaj identic al blindajului de 28,5%. De fapt, crucișătoarele de linie mai vechi, cum ar fi "Invincible" (19,9%) aveau un procentaj mult mai mic. Bine dotate cu armament, ele aveau tunuri mult mai mari față de crucișătoarele grele contemporane, astfel în timp ce clasa "Baltimore" avea doar 9 tunuri de calibru 203 mm/55 calibre, Mark 12 și Mark 15,<ref name="8/55 12 and 15"></ref> clasa "Alaska" avea 9 tunuri de 305 mm/50 calibre care
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
calibru 127mm era original intenționat de a fi folosit doar pe distrugătoarele construite în anii 1930, dar până în 1934 și în al Doilea Război Mondial era montat pe aproape toate navele de luptă majore ale SUA, incluzând portavioanele, cuirasatele, și crucișătoarele grele și ușoare.<ref name="5/38"></ref> Pentru armamentul antiaerian, navele clasei "Alaska" cărau 56 de tunuri de 40 mm și 34 de 20 mm. Aceste numere sunt comparabile cu 48 × 40 mm și 24 × 20 mm pe clasa
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
ref name="5/38"></ref> Pentru armamentul antiaerian, navele clasei "Alaska" cărau 56 de tunuri de 40 mm și 34 de 20 mm. Aceste numere sunt comparabile cu 48 × 40 mm și 24 × 20 mm pe clasa mai mică de crucișătoare grele "Baltimore" și 80 × 40 mm și 49 × 20 mm pe cuirasatele mai mari din clasa "Iowa". Fără îndoială, cel mai eficient tun antiaerian din al Doilea Război Mondial, tunul Bofors de 40 mm, a fost folosit pe aproape fiecare
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
2004, Ventspils a fost orașul gazdă pentru un exercitiu multinațional, denumit Operațiuni Baltice XXXIII (BALTOPS), la care au luat parte state precum Statele Unite ale Americii, Regatul Unit, Polonia, Suedia, Rusia, Letonia, Danemarca, Finlanda, Norvegia. Forțele maritime au fost conduse de crucișătorul USS Anzio și distrugătorul USS Cole. Vasele marine americane au fost primele din statul nord-american care au visitat portul leton de la declararea independenței statului baltic. O caracteristică a localității este acea a înaltului nivel de dezvoltare comparativ cu restul țării
Ventspils () [Corola-website/Science/305308_a_306637]
-
în 9 (22) ianuarie 1905 (dată care a rămas sub numele de "Duminica sângeroasă", țarul însuși căpătând numele de "Nicolae sângerosul"), plus masacrarea altor 2000 de greviști la Odessa, cu ocazia procesiunii de omagiere a marinarului omorât de ofițerii de pe crucișătorul Potemkin (acostat temporar în port), pentru că s-a făcut purtătorul mesajului echipajului care nu voia să mănânce carne cu viermi.. Relațiile lui Nicolae cu noua Dumă nu au fost foarte bune. Prima Dumă, cu o majoritate a Cadeților, a intrat
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
Fuga prin Canal), cu numele de cod german Unternehmen Cerberus) a fost un angajament naval de primă mărime din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale în cursul căreia o escadră a "Kriegsmarine" formată din două cuirasate din clasa Scharnhorst, crucișătorul greu Prinz Eugen și navele lor de escortă au spart blocada britanică și s-au deplasat de la Brest (Bretania) în bazele lor din Germania prin Canalul Mânecii. Această acțiune a avut două motive. Primul era acela că Brestul se afla în
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
care eliberează aerul comprimat la o presiune proporțională cu adâncimea. Scafandrii autonomi, care respiră mulțumită unei butelii de aer comprimat al cărui robinet și-l reglau manual, apar în marina militară italiană în 1918 : prima lor misiune, reușită, este distrugerea crucișătorului amiral austro-ungar "Viribus Unitis" în portul Trieste (distrugere din păcate inutilă, dat fiind că erau ultimele zile ale războiului și că echipajul croat depusese armele și intenționa să predea nava). Ulterior, după 1935, se dezvoltă și scafandreria autonomă civilă, cu
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
și s-a scufundat devreme în dimineața următoare. Avioanele de pe Horneț, lansate cu întârziere ca urmare a necesității de a le recupera datorită datelor greșite primite de la avioanele de recunoaștere de pe Yorktown și problemelor de comunicație, au atacat un vas crucișător și alte nave de escorta, dar nu a reușit să lovească nicio navă. Yorktown a fost pierdut ca urmare a unui atac combinat cu avioane și submarine. Avioanele de pe "Horneț" la 06 iunie 1942 au atacat flotă japoneză care se
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
nu a reușit să lovească nicio navă. Yorktown a fost pierdut ca urmare a unui atac combinat cu avioane și submarine. Avioanele de pe "Horneț" la 06 iunie 1942 au atacat flotă japoneză care se retrăgea, si au contribuit la scufundarea crucișătorului greu "Mikuma", lovind un distrugător, și lăsând crucișătorul greu Mogami grav avariat și arzând. Atacul avioanelor de pe Horneț asupra lui Mogami a încheiat una dintre marile bătălii decisive ale istoriei navale. Atolul Midway a fost salvat că o bază importantă
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
a fost pierdut ca urmare a unui atac combinat cu avioane și submarine. Avioanele de pe "Horneț" la 06 iunie 1942 au atacat flotă japoneză care se retrăgea, si au contribuit la scufundarea crucișătorului greu "Mikuma", lovind un distrugător, și lăsând crucișătorul greu Mogami grav avariat și arzând. Atacul avioanelor de pe Horneț asupra lui Mogami a încheiat una dintre marile bătălii decisive ale istoriei navale. Atolul Midway a fost salvat că o bază importantă pentru operațiunile americane în vestul Oceanului Pacific. De cea
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
Cruz a avut loc pe 26 octombrie 1942, fără contact între navele de suprafață ale forțelor opuse. În acea dimineață, avioanele de vânătoare ale portavionului "Enterprise" au bombardat portavionul "Zuihō", în timp ce avioanele de pe "Horneț" au deteriorat grav portavionul Shōkaku și crucișătorul greu Chikuma. Alte două crucișătoare au fost de asemenea atacate de avioanele de pe Horneț. Între timp Horneț a fost atacat de un bombardier în picaj și de un avion torpilor. Într-o perioadă de 15 minute, Horneț a primit trei
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
26 octombrie 1942, fără contact între navele de suprafață ale forțelor opuse. În acea dimineață, avioanele de vânătoare ale portavionului "Enterprise" au bombardat portavionul "Zuihō", în timp ce avioanele de pe "Horneț" au deteriorat grav portavionul Shōkaku și crucișătorul greu Chikuma. Alte două crucișătoare au fost de asemenea atacate de avioanele de pe Horneț. Între timp Horneț a fost atacat de un bombardier în picaj și de un avion torpilor. Într-o perioadă de 15 minute, Horneț a primit trei lovituri cu bombe de la un
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]