2,040 matches
-
doar atât, intenția vădită a lui Saladin de a crea un stat siro-egiptean nu putea avea decât consecințe nefaste pentru ismailiții sirieni. În aceste condiții, o alianță cu facțiunea cruciată devenise pentru Sinan următorul pas logic. Relația sectei ismailite cu cruciații, prin proximitatea geografică a fortărețelor ismailite de cele cruciate, sugerează că între cele două facțiuni trebuie să fi existat anumite acorduri, întrucât Sinan nu ar fi riscat o confruntare atât cu restul musulmanilor cât și cu cruciații. Negocierile dintre aceștia
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
sectei ismailite cu cruciații, prin proximitatea geografică a fortărețelor ismailite de cele cruciate, sugerează că între cele două facțiuni trebuie să fi existat anumite acorduri, întrucât Sinan nu ar fi riscat o confruntare atât cu restul musulmanilor cât și cu cruciații. Negocierile dintre aceștia erau complicate de faptul că ordinele de călugări războinici, ospitalierii și templierii, aveau o politică independentă de Regatul Ierusalimului și drept urmare trebuiau abordate separat. Deși o propunere din partea lui Sinan către franci de a se converti la
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
o politică independentă de Regatul Ierusalimului și drept urmare trebuiau abordate separat. Deși o propunere din partea lui Sinan către franci de a se converti la creștinism se pare că ar fi existat, atitudinea intolerantă și actele de genocid frecvente comise de cruciați asupra șiiților și sunniților deopotrivă au dus la ralierea lui Sinan la cauza lui Saladin, în defavoarea cruciaților, care nu s-au dovedit suficient de diplomați încât să exploateze o posibilă alianță. Marele ismailit Rașid al-Din Sinan, a cărui poreclă „bătrânul
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
către franci de a se converti la creștinism se pare că ar fi existat, atitudinea intolerantă și actele de genocid frecvente comise de cruciați asupra șiiților și sunniților deopotrivă au dus la ralierea lui Sinan la cauza lui Saladin, în defavoarea cruciaților, care nu s-au dovedit suficient de diplomați încât să exploateze o posibilă alianță. Marele ismailit Rașid al-Din Sinan, a cărui poreclă „bătrânul munților” inspira teamă la curțile regilor și prinților, moare în jurul lui 1193. Autorul sunnit Ibn al-Jawzi plasează
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
pe o zonă largă de coastă permitea un acces prielnic spre restul Galileei și interiorul țării. A cunoscut perioade de înflorire și de decădere și a trecut prin mâinile multor cuceritori. A cunoscut apogeul când a servit drept capitală Regatului cruciat al Ierusalimului, în secolul al XIII-lea, si mai târziu că reședința a lui Ahmed pasă Al Djazzar, la finele veacului al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, însemnătatea să a scăzut în favoarea orașului Haifa, care i-a luat
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
respectiv în franceză , engleza și italiană: Saint Jean d'Acre, Saint John d'Acre sau Sân Giovanni d'Acri. Ei au confundat locul cu localitatea biblică Ekron , în versiunea lor „Accaron”, Când și-au dat seama de identificarea biblică eronată, cruciații au precizat: "Nonest urbs Accaron, quam quilibet estimat, Accon illa Philistea, Ptolemaida dicitur ista".. (Nu este acest Accon Accaron, cum credeau unii, acela era filistean, acestuia i s-a spus Ptolemais). Denumirea St Jean d'Acre sau Acra este încă
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
de reintrare în stăpânirea Bizanțului, Akko intra în veacul al X-lea sub dominația califatului șiit al Fatimizilor cu centrul în Egipt. În anul 1103, Baldovin I, care venise cu prima cruciada în 1099 și cucerise Ierusalimul,devenind primul rege cruciat al Ierusalimului, a constatat că porturile Jaffa și Haifa ce-i stăteau la dispoziție, nu erau suficiente pentru nevoile noului regat și necesitau întăriri cu brațe de muncă din Europa. De aceea , el s-a hotărât, în acel an, să
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
hotărât, în acel an, să cucerească Akko cu ajutorul flotei genoveze. În acest scop a asediat Akko în două rânduri, în 1103 și în 1104. După al doilea asediu, care a durat douăzeci de zile, în 1104 Akko a fost cucerit. Cruciații l-au transformat în principalul lor port în Țară Sfântă și într-un oraș creștin catolic. La început, noii stăpânitori au numit cetatea Accon și au ridicat în ea fortificații cu ziduri și turnuri care se văd până în zilele noastre
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
în august 1189 cu ajutorul navelor din Pisa și a infanteriei, dar nu au izbutit să-l recucerească. Salah ad Din a adăugat cetății noi întăriri. Totuși musulmanii l-au pierdut până la urmă în iulie 1191 în față noilor valuri de cruciați veniți din Europa cu A treia cruciada și în primul rând, a oștilor lui Richard Inima de Leu și ale lui Filip cel Frumos, regele Franței, care au schimbat raportul de forțe în favoarea creștinilor. După ce nu reușiseră să elibereze Ierusalimul
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
veniți din Europa cu A treia cruciada și în primul rând, a oștilor lui Richard Inima de Leu și ale lui Filip cel Frumos, regele Franței, care au schimbat raportul de forțe în favoarea creștinilor. După ce nu reușiseră să elibereze Ierusalimul, cruciații au făcut din Akko capitala Regatului lor, numit în continuare „Regatul Ierusalimului”. Ea a rămas capitala vreme de un secol, până în anul 1291. Orașul s-a extins în această perioadă spre nord și i s-a adăugat un teritoriu în
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Djihad este un cuvânt de origine arabă, din rădăcina "jahada", care înseamna „a (se) lupta, a se strădui, a se zbate“. O definiție improprie, care a ajuns însă să înlocuiască semnificația originară, este aceea de „război sfânt“, împrumutată din vocabularul cruciaților. Sensul fundamental al cuvântului este străduința musulmanului în particular și a comunității musulmane în general de a extinde calitativ sau cantitativ religia islamică, modul ei de viață individuală și organizarea socială care decurge din ea. Astfel musulmanii înteleg prin folosirea
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
(Garnier, Granarius, Grenarius) (d. 15 iunie 1123) a fost un important conducător cruciat, participant la Prima cruciadă, devenit conetabil în Regatul Ierusalimului. Eustațiu provenea din Beaurain-Château, în regiunea Thérouanne din nordul Franței (în acel moment, ținând de Comitatul de Flandra); el l-a acompaniat în Prima cruciadă pe contele Ugo al II-lea
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
din partea bisericii catolice. el a plecat la Ierusalim. El a înființat acolo, în Orașul Vechi, o sinagogă, care există până în zilele noastre, numindu-se „Sinagoga Ramban”. Restabilirea de către Nahmanides a vieții comunitare evreiești la Ierusalim (care a fost întreruptă de [[cruciați]]) a fost un eveniment de seamă în istoria evreilor din [[Palestina]] ("Țara lui Israel"). În anii următori el s-a stabilit la [[Acra]], fiind foarte zelos în răspândirea învățăturii iudaice a cărui avânt scăzuse în țară. In jurul lui s-
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
Severinului și-a delimitat hotarele între Orșova și Făget. Legat de istoria Cetății Severinului și de luptele de apărare purtate în Banatul Severinului și în regiunea Bulgariei și a Serbiei, este Ordinul Dragonului (în latină Societas Draconistrarum), un ordin cavaleresc cruciat sub obediență religioasă, creat de împăratul Sigismund de Luxemburg în 1408 în principal pentru a proteja creștinătatea de amenințarea otomană. Printre membrii acestui ordin cavaleresc s-au numărat mai mulți Bani ai Severinului și Vlad al II-lea Dracul (Vlad
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
cerc, nu are un număr fix de cavaleri. Întreaga suprafață geografică a regatului Ungariei va fi împărțită simbolic și tactic în "cercuri" de apărare asemănătoare imaginii heraldice a Ordinului Dragonului, cetatea Severinului și banatul adiacent făcând parte din primul cerc cruciat de apărare, adică cel mai expus atacurilor. Dintre Banii Severinului care au făcut parte dintre Cavalerii Ordinului pot fi amintiți unii dintre cei mai buni generali ai regelui Sigismund: Nicolae Perényi, Pipo de Ozora și Tallóci Francisc.
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
în ofensivele anterioare. După înfrângerile suferite de britanici, comandantul Archibald Wavell a fost înlocuit de generalul Claude Auchinleck, care a reorganizat din temelii Armata a XIII-a și, după ce a primit o serie de întăriri, s-a lansat în Operațiunea Cruciatul (18 noiembrie 1941), un contraatac împotriva germanilor din Afrika Korps, care se găseau la rândul lor în situația de a avea un front prea larg de acoperit și niște linii de aprovizionare mult prea întinse și vulnerabile. Acest contraatac a
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
piloni puternici. Cele mai vizitate biserici romane sunt cele din Brioude, Clermont-Ferrand, Issoire, Orcival, Le Puy, St. Nectaire si St. Saturnin. Tot acestei regiuni îi sunt specifice Fecioarele Negre, statui din lemn negru care au apărut sub influența bizantină a cruciaților. Salers, un orășel renascentist se remarcă prin numeroasele case cu turnuri (bartizans) și trepte în spirală, specifice secolului al XV-lea. În apropiere se află Castelul d’Anjony, un interesant castel din secolul al XV-lea. Le-Puy-en-Velay, oraș situat în
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]
-
din Constantinopol. Dintre profesorii cunoscuți ai acestei Universități s-au numărat Mihail Psellos, cel mai prolific, apoi Ioan Italos, Teodor din Smirna, Eustratiu din Niceea și Mihail din Efes. Ultimii doi au fost comentatori ai lui Aristotel. Cucerirea Constantinopolului de către cruciații latini, în 1204, a determinat mutarea centrului intelectual al Bizanțului. La Niceea au activat în această perioadă profesori și scriitori cum ar fi Nichifor Blemmydes și Teodor II Laskaris, care au avut mai multe generații de discipoli importanți și au
Filozofia bizantină () [Corola-website/Science/305598_a_306927]
-
cu secolele al XI-lea și al XII-lea conflictele bizantine s-au transformat în războaiele bizantino-selgiucide cu turcii selgiucizi. După înfrângerea în fața turcilor de la Manzikert în 1071, Imperiul Bizantin și-a restabilit poziția sa de superputere în Orientul Mijlociu cu ajutorul cruciaților din Europa de Vest. Între timp, conflicte majore arabe au fost Cruciadele și mai târziu s-au axat împotriva invaziilor mongole, în special invazia Hoardei de Aur și a lui Timur. Pe parcursul celei de a doua cruciade, Baldwin al III-lea a
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
1153, astfel încât Regatul Ierusalimului a fost capabil să avanseze în Egipt și să ocupe pentru scurt timp Cairo, în anii 1160. Împăratul Manuel s-a căsătorit în 1161 cu Maria de Antiohia, fiica defunctului Raymond de Antiochia și verișoara regelui cruciat Amalric I al Ierusalimului, în timp ce Amalric s-a căsătorit cu nepoata lui Manuel, Maria Comnena. În 1168 o alianță formală a fost negociată de viitorul Arhiepiscop William de Tir și în 1169 Manuel a lansat o expediție în Egipt înpreună
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
echipate cu arme de asalt și cu focul grecesc. William din Tyr a fost foarte impresionat de navele de transport de mare capacitate folosite pentru transportul cavaleriei din Armata Comneniană. Strategia pe termen lung a lui Manuel era să utilizeze cruciații latini pe post de scut al Imperiul Bizantin, iar intervenția sa în Egipt era motivată de credința sa în controlul Egiptului ca factor decisiv al celei de-a doua cruciade. Succesul cuceriri Egiptului ar fi consolidat controlul cruciaților în Țara
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
să utilizeze cruciații latini pe post de scut al Imperiul Bizantin, iar intervenția sa în Egipt era motivată de credința sa în controlul Egiptului ca factor decisiv al celei de-a doua cruciade. Succesul cuceriri Egiptului ar fi consolidat controlul cruciaților în Țara Sfântă și ar fi restaurat furnizarea de cereale din această provincie bogată a Imperiului. Această invazie ar fi putut primi sprijin și din partea creștinilor nativi de religie coptă care au trăit sub conducerea islamului timp de peste cinci sute
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
de cereale din această provincie bogată a Imperiului. Această invazie ar fi putut primi sprijin și din partea creștinilor nativi de religie coptă care au trăit sub conducerea islamului timp de peste cinci sute ani. Cu toate acestea, lipsa de cooperare între cruciați și bizantini au pus în pericol șansele de cucerire a acestei provincii. Flota bizantină plecase cu provizii numai pentru trei luni: în momentul în care cruciații erau gata, proviziile erau deja epuizate, și în cele din urmă flota s-a
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
conducerea islamului timp de peste cinci sute ani. Cu toate acestea, lipsa de cooperare între cruciați și bizantini au pus în pericol șansele de cucerire a acestei provincii. Flota bizantină plecase cu provizii numai pentru trei luni: în momentul în care cruciații erau gata, proviziile erau deja epuizate, și în cele din urmă flota s-a retras după o primă încercare ineficientă de a captura Damietta. Fiecare parte a acuzat reciproc pe cealaltă de eșec, dar și bizantinii și cruciații știau că
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
în care cruciații erau gata, proviziile erau deja epuizate, și în cele din urmă flota s-a retras după o primă încercare ineficientă de a captura Damietta. Fiecare parte a acuzat reciproc pe cealaltă de eșec, dar și bizantinii și cruciații știau că depind reciproc unii de alții: alianța a fost menținută și planuri viitoare au fost făcute, planuri din care în cele din urmă nu s-a înfăptuit nimic. Sultanul selgiucid Kilij Arslan al II-lea a folosit acest timp
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]