490 matches
-
să aibă valențele lor. - În direct, mai ales că ne află în mijlocul copiilor, vocea trebuie să fie caldă, directă. - Vocea înregistrată cu nuanțe specifice slujbelor ținute de preoți. - Înainte sau după spectacol, Prelatul sau o altă persoană poate da copiilor cruciulițe, iconițe, etc.a căror valoare să fie cât mai mică pentru a putea fi cuprinsă în prețul biletului. - O mare importanță o are coloana sonoră și proiecția momentelor de creație povestite de Prelat care „predă” în direct o oră fascinantă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță cu lanț de argint. Amuțiră cu toții, așteptând răcnetul de bucurie al norocosului. Dar nu se auzi nici un sunet și marinarii se uitară mirați unul la altul. A cui e crucea? sparse tăcerea, pierzându-și răbdarea, unul care părea a fi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
răbdarea, unul care părea a fi șeful lor. Nimeni nu răspunse. Toți se uitară unul la altul. A cui dracu' e crucea asta? Crucea mamii lui!... -... A mea e, cuteză într-un târziu marinarul timid, căutându-și mirat la piept cruciulița. Ptiu! Prost să fii, noroc să ai! strigă unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem să ne povestești cu amănunte cum a fost, mucosule! Mucosul încercă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem să ne povestești cu amănunte cum a fost, mucosule! Mucosul încercă să bâiguie ceva, dar femeia, după ce își puse cruciulița la gât, îl luă de mână și îl traversă toată cârciuma, mai mult trăgându-l după ea. Urcară apoi în tăcere scara de lemn, urmăriți de privirile turbate ale marinarilor și dispărură în spatele unei uși. Dacă ai nevoie de ajutor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o jumătate de amprentă. Urma apoi o tabacheră mare de tablă, în care se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță cu lanț de argint. Amuțiră cu toții, așteptând răcnetul de bucurie al norocosului. Dar nu se auzi nici un sunet și marinarii se uitară mirați unul la altul. A cui e crucea? sparse tăcerea, pierzându-și răbdarea, unul care părea a fi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
răbdarea, unul care părea a fi șeful lor. Nimeni nu răspunse. Toți se uitară unul la altul. A cui dracu' e crucea asta? Crucea mamii lui!... -... A mea e, cuteză într-un târziu marinarul timid, căutându-și mirat la piept cruciulița. Ptiu! Prost să fii, noroc să ai! strigă unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem să ne povestești cu amănunte cum a fost, mucosule! Mucosul încercă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem să ne povestești cu amănunte cum a fost, mucosule! Mucosul încercă să bâiguie ceva, dar femeia, după ce își puse cruciulița la gât, îl luă de mână și îl traversă toată cârciuma, mai mult trăgându-l după ea. Urcară apoi în tăcere scara de lemn, urmăriți de privirile turbate ale marinarilor și dispărură în spatele unei uși. Dacă ai nevoie de ajutor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o jumătate de amprentă. Urma apoi o tabacheră mare de tablă, în care se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
săptămâni. Poarta masivă de lemn se dă În lături scârțâind. Stați puțin aici s-o chem pe maica stareță - spune paznicul Încuind sertarul mesei care-i servește și de tarabă pentru cărțile poștale, ouăle pictate sau decorate cu mărgele fine, cruciulițele sfințite pe care Încercă zilnic și uneori reușește să le vândă turiștilor. Pe masă au mai rămas numai câteva cărți poștale și fața de masă. Grințu ghicește că omul tocmai se pregătea să plece acasă, Își strângea marfa și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de al șaselea s-a găsit o bucată de hârtie pe care e scrisă o rugăciune. Al șaptelea e scos Căpitanul. A fost recunoscut în primul rând după bocanci. E scos și așezat pe lespede. La gât se află trei cruciulițe și un medalion. Pe deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pentru copiii obișnuiți și un leu pentru prieteni. La fiecare zece salturi aveai dreptul la unul pe daiboj. Puteai și pe veresie, dar nu prea aveau mulți nesmintită Încredere În caiețelul lui Titel, unde se zvonea că apăreau mai multe cruciulițe decât salturile făcute de unul sau de altul. În timpul zborului cu parașuta puteau fi slobozite Îndelungi și meșteșugite măscări, din pricina cărora izbucneau și se Întețeau bătăi crunte, pentru că nimeni nu putea lăsa nepedepsite ziceri precum: „Mă-sa lu’ Vieru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
figuri de geometrie. Ectoraș avea să bage de seamă că țiganul Îi Închipuise numele printr-un soare mititel, cu câteva raze, așezat lângă un triunghi echilateral. Se supărase când văzuse că nu toate lădițele umplute de el fuseseră Însemnate cu cruciulițe. N-avea de unde ști, căci nimeni nu-i spusese, că fiecare dădea o lădiță sau două ca să-i facă norma și lui Daie Gulu nemuritorul. Când Îi ceru socoteală lui Gululu pentru cruciulițele lipsă, acesta Îl privi mirat, ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lădițele umplute de el fuseseră Însemnate cu cruciulițe. N-avea de unde ști, căci nimeni nu-i spusese, că fiecare dădea o lădiță sau două ca să-i facă norma și lui Daie Gulu nemuritorul. Când Îi ceru socoteală lui Gululu pentru cruciulițele lipsă, acesta Îl privi mirat, ridică din umeri și Întrebă cu o voce pe care Ectoraș n-avea s-o uite toată viața: „Și cu Daie Gulu ce facem, domnule?!”. Pe ulița cea mare a Satului cu Sfinți trecu Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
până a leșinat. Când s-o face mare, o să-i spun de ce.” În anii din urmă, circarul și nevasta lui Îmbătrâniseră de tot, șarpele murise demult, iar ei renunțaseră la scamatorii. Veneau În sat ca să vândă tămâie adusă de la munte, cruciulițe de lemn sculptat și tot soiul de mărunțișuri bisericești. Oamenii cumpărau de la ei de milă, amintindu-și de strălucitoarele lor spectacole de altădată și de chiloții cu sclipici ai circăresei, pe care Îi cumpărase, ca suvenir, cel numit de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
păstor de suflete. În fiecare zi îl vedeam citind Paraclisul Maicii Domnului, așa cum făcea și în timpul războiului, când văzând moartea la tot pasul citea paraclisul dintr-un carnețel scris de el, purta o iconiță cu Acoperământul Maicii Domnului și o cruciuliță într-un buzunar în dreptul inimii. I-a ajutat pe mulți tineri să urmeze o școală, le-a cumpărat haine și cărți, iar ucenicilor preoți le-a dăruit primul veșmânt și primul Liturghier. Are mulți ucenici care i-au urmat exemplul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
frumos, aproape adolescentin. Doar gușa aproape dublă și un mic val de grăsime deasupra șoldurilor atentează la grația acestui corp. Pentru cine nu caută nod în papură, este numai bun de ținut în brațe. La gât poartă un lănțișor cu cruciuliță, care acum i-a ajuns la spate, între omoplați, iar pe degetele într-adevăr cam uscate și pieloase - o mulțime de inele cu peruzea, culoarea ei zodiacală. Acum s-a așezat pe cerga lățoasă și își scoate pantalonii, rămânând în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acel negru artificial, ca al vameșului Rousseau, își arată, în sfârșit, vârsta. Fața demachiată, pe care acum începe să și-o macheze din nou, are ceva de mascul spân, asiatic. Sânii, minunați, sânt partea cea mai tânără a corpului ei. Cruciulița s-a agățat de vârful unuia dintre ei și sclipește acolo, pe perna caldă a mușchiului. Atâta s-a fâțâit, atâta și-a uscat părul cu foenul, atâta și l-a pieptănat în oglinda murdară la un colț și cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și de ochii mari, cafenii. Puia, tot cu umbra ei hipotiroidiană după ea, mă lăsa acum rece, în ciuda focurilor curcubeene care se aprindeau din tot ce era pe ea, agrafe cu bucățele de sticlă mov, cercei de aur cu smaralde, cruciuliță cu strasuri la gât. În schimb când, târziu, a apărut și Ester, pe-o bicicletă mică, roșu-strălucitoare, de damă, cum abia apăruseră pe atunci, am simțit o durere în piept și, în loc să fug și s-o îmbrățișez, cum făceam înainte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce cadou să fac nevesti-mi. O brățară, un inel, cercei? Nu mă hotăram deloc, nu mă satisfăcea nimic. Dactilografa propuse: ― Cumpără-i o poșetă. Poșetă? Haida-de! Voiam ceva mai deosebit care s-o încînte. Mai degrabă i-aș oferi o cruciuliță de aur cu 22 de briliante ― câți ani împlinește ea. Am cutreierat câteva magazine de bijuterii până să găsesc ceva pe plac. După câteva ore, pietrele scumpe erau gata încrustate. Seara, încă nu știam nimic: vom invita pe cineva sau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dar nu-i nimic grav. Peste câteva zile se întoarce acasă. Femeia făcu ochii mari, speriată, și izbucni în plâns. ― Vai, biata coniță, presimțeam eu că nu-i a bună. În sufragerie masa aștepta întinsă, așa cum o lăsasem. Alexa observă cruciulița împodobită cu briliante pe care voiam s-o dăruiesc Mihaelei, dar ezită să mă întrebe ce-i cu ea. I-am citit pe față gândul. ― Trebuia să sărbătorim aniversarea ei. Tocmai îi cumpărasem... asta. Părea că nici n-a auzit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Cred că nu i-a displăcut inspecția sumară, toate erau în ordine, așa cum le lăsase. Pe măsuța toaletei zări o cutiuță de a cărei existență încă nu știa. A luat-o în mână și, curioasă, i-a deschis capacul: ― O cruciuliță cu briliante? Vai, ce frumoasă e? De unde a răsărit aici? ― Închipuiește-ți, soțul ți-a dăruit-o cu prilejul aniversării tale. S-a posomorit brusc: ― Ah, uitasem de ziua asta... ― Vezi, eu n-am uitat... Răspunsul meu era zdrobitor, fără replică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
joacă cea mai cumplită scenă, apoi preotul Își asumă partea a doua, trecerea În lumea de apoi. Cinthia, tu, Îngerașul meu, acum stai lîngă tăticul tău. Ciment. MÎna lui Juan Lucas se Întinde și scrie tremurat cîteva cuvinte, face o cruciuliță, Înapoiază mistria și Îi Îmbrățișează, apoi Îi conduce spre ieșire; ei nu se uită Înapoi, Înaintează ca toți ceilalți, În bătaia vîntului, printre flori și grădini, printre morți. Ajung la poarta de fier, ies afară, Juan Lucas are grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chiar acolo. În plus, erau mai detaliate. Gosseyn ridică capul. ― Puteți să-mi spuneți pe care dintre drăcoveniile astea ne găsim? Răspunse tot femeia: ― Noi figurăm pe cea cu numărul 3, pe lanțul acela muntos din mijloc. Era desenată o cruciuliță indicând amplasamentul aproximativ ― cred că mai e și acum. Gosseyn o găsi, la circa 700 de kilometri nord de orașul New Chicago. ― Da, sunt multe fructe în zonă ― răspunse ea la următoarea întrebare. Miliarde de coacăze negre mari de 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
chiar acolo. În plus, erau mai detaliate. Gosseyn ridică capul. ― Puteți să-mi spuneți pe care dintre drăcoveniile astea ne găsim? Răspunse tot femeia: ― Noi figurăm pe cea cu numărul 3, pe lanțul acela muntos din mijloc. Era desenată o cruciuliță indicând amplasamentul aproximativ ― cred că mai e și acum. Gosseyn o găsi, la circa 700 de kilometri nord de orașul New Chicago. ― Da, sunt multe fructe în zonă ― răspunse ea la următoarea întrebare. Miliarde de coacăze negre mari de 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]