161 matches
-
o trebuință inexorabilă pentru oricine, mai ales în momente de criză. Loc comun, desigur, prea comun pentru a mai insista asupră-i, și totuși sunt destule motive de popas în spațiul acestei teme. Fiindcă ne aflăm, iată, la finele întâiului crug calendaristic deschis de Revoluție, iar evenimentele produse între timp constituie un îndemn stăruitor la reflecție. În fond, observa istoricul Pierre Chaunu, toate marile crize sunt maladii ale memoriei. Oamenii uită ceea ce ar trebui să aibă mereu înainte, ca un memento
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe numeroase sigilii iar pe unul l-am reprodus la sfîrșitul cărții. Aceste animale fabuloase sînt descrise și în Cartea lui Eno sau Calea/Legea Adevărului și Dreptății, fiind două făpturi ce- rești ce însoțesc Soarele în preumblarea lui pe crugul ceriului, de unde hoțomanul s-a inspirat. Cei doi șerpi înfășurați în jurul toiagului sînt însoțiți în spate de niște animale asemănătoare cu leii sau leoparzii în poziție verticală ce poartă coroane pe cap și țin în gheare un fel de băț
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
jouissance de vivre cu cețuri de burg medieval transilvan și ingrediente de oțiu oriental: „Mi-e groază de sofismul sintetic și cu vogă / și care moleșeala din sânge mi-o abrogă, / cum și de postulatul lansat de Euclid / pe-un crug lucid” - stare tradusă în seducția baladescului (pândit însă de diluție). Ultimele volume (Poeme noi, 1984, Versuri, 1987) sunt vizitate de sentimentul elegiac al celui ce-și contemplă trecerea („Și uite, astfel ni se face iarnă, / și iar ne ninge timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
sau în zigzag, numită "dinți de lup" sau "dinți de ferăstrău". Considerat "animal cosmic prin excelență", plămădit, aidoma cosmosului, din pământ și apă, este consubstanțial arborelui cosmic. Șarpele mitic este dual, ca apotropeu al pământului, șarpele terestru se află la "crugurile cerului" (nadirul și zenitul), iar șarpele cosmic, la "brâul pământului" (ecuator). În mentalitatea populară românească, șarpele apare sub trei înfățișări: șarpele de casă, șarpele de câmpie și pădure, șarpele de apă. Șarpele de casă, Știma casei, Vâlva casei, este "ceasornicul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
2002. Dolinescu, Elisabeta, Mihail Gr. Poslușnicu, Editura Muzicală, București, 1984. Emandi, Emil, Vasile Cucu, Mihai Ceaușu, Suceava. Ghid de oraș, Editura Sport-Turism, București, 1989. Gafencu, Ghe., Colegiul "Nicu Gane" 133: (1870-2003) hronicul cu o addenda până la centenar cu popasuri în crugul a încă 33 de ani depășind fruntariile dintre veacuri și milenii, Editura Opinia fălticeneană, Fălticeni, 2004. Gafencu, Mioara, Sorin Gafencu, Colegiul Național Nicu Gane, Editura Opinia fălticeneană, Fălticeni, 2004. Giurcă, Gheorghe, Colegiul național "Ștefan cel Mare" din Suceava. Istoria unei
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
1/1922. 127 Idem, dosar 3/1924, f. 16. 128 M. Iacobescu, Ghe. Gafencu, Liceul Nicu Gane Fălticeni, Monografie, Întreprinderea Poligrafică, Suceava, 1970 și M. Gafencu, Colegiul "Nicu Gane" 133: (1870-2003) hronicul cu o addenda până la centenar cu popasuri în crugul a încă 33 de ani depășind fruntariile dintre veacuri și milenii, Opinia Fălticeneană, Fălticeni, 2004. 129 Anuarul Liceului Nicu Gane din Fălticeni, pe anul școlar 1930-1931 și 1931-1932, Tipografia M. Saidman, Fălticeni, 1932, p. 15. 130 Ibidem, p. 30. 131
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
aprinde!... În brațe mă ții, fulgeră văzduhul... La sînu-ți mă strângi, caz și îmi dau duhul!... De esența petrarchismului sunt lunga durată a iubirii înregistrată odată la numărul mistic nouă: De nouă ori până astăzi pământul colindător Au călătorit pe crugul soarelui nemișcător... De când am văzut cu ochii o muritoare a ta... îndoiala, confuzia între "prieteșug" și amor, marea solemnitate erotică. La Slănic, în decor alpestru, cu Munți înalți până la nouri, pâraie prin stânci vărsate, Codri de copaci sălbateci printre petre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Al. Pope: An Essay on Man sub titlul: „Prințipurile Moralului sau cercarea de voroavă asupra omului”. El exprimă prin intermediul acestui model sentimentul vastității universului, a facerii și desfacerii lumilor. Unele formule sînt, În limba puțină a lui Conachi, memorabile: „rînduiala crugurilor călătoare”, „ori ceriurile În clătire și gata să se desfunde /, ori frageda trestioară după vînturi cum să pleacă, / ori lumile totodată În noian să se prefacă” etc. Omul este „craiul lumii” și, chiar dacă orgoliul Îl poate pierde, omul are revelația
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu poposea niciodată pe uscat, în acest ocol al lumii? Oare echipajul lui se mulțumea să bea doar aer? De bună seamă că se va opri undeva ca să ia apă. Ei bine, nu! De multă vreme, soarele rotitor își străbate crugul de foc, fără a avea nevoie de vreo altă hrană, în afara celei pe care o poartă într-însul. La fel și Ahab. De altminteri, trebuie spus că, spre deosebire de alte corăbii, care sînt încărcate cu mărfuri străine, hărăzite unor cheiri străine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scurgerea egală a timpului cu una ritmată, fluxul impredictibil al evenimentelor cu o succesiune previzibilă de momente de graniță, caracterul inedit al fiecărui nou moment cu imaginea unui univers al „eternelor reîntoarceri”. Cele mai importante rituri calendaristice sunt asociate schimbării „crugului”, adică Încheierii unui ciclu și Începerii altuia nou (fie el an solar, an lunar sau grup de ani, precum secolul sau mileniul). Th. Gaster (1987, vol. XIII, pp. 148-150) propune o morfologie a riturilor calendaristice În funcție de patru mari familii de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
marche lunaire " (Satul minunilor/ Le village des merveilles) (Miclău, 1978 : 413) ; " arzândul albastru " " l'azur ardent " (Văzduhul semințe mișcà/L'air emportait des graines) (Miclău, 1978 : 497) ; " albastre ruguri " " bûchers bleus " (Focuri de primăvară/Feux de printemps) (Miclău, 1978 : 531) ; " crug albastru " " l'orbite bleue " ( Unde un cântec este/Où chanson îl y a) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 249) ; " Liniștea se rotunjește albastră. Le silence bleu s'arrondit. " (Biblică/Biblique) (Miclău, 1978 : 349) ; " Le silence bleuté s'arrondit. " (Biblique) (Poncet, 1996 : 130) ; " Totul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]