4,174 matches
-
neapărat serene, dar conținute, orientate către interior prin excelență și transfigurate prin spiritualitate. Oricum, apropo de violență, Tarkovski o arată în uniformitatea ei: față de oameni, animale, până și față de lucruri. Chiar și "nebuna sfântă" și bufonul sînt ținte predilecte ale cruzimii. S-a spus deja că lungmetrajul e o capodoperă a eliptismului, așa că ipoteza "icarică" ar putea fi viabilă. Totuși, validitatea ei ar contrazice intepretarea în cheie artistică, pentru că ea se bizuie exclusiv pe faptul că viața lui Rubliov ar fi
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
însul.(...) Era atins de blestemul apei celei fără odihnă, alinătoare și năprasnică, zămislitoare de viață și fatală, proteiformă și încremenită în moartea aparentă a gheții. în actele lui temerare, nu puteam separa perfect eroismul de aventură, suavitatea de o anume cruzime, vocația adevărului de plăcerea secretă a traumei pe care exprimarea lui o procură și nici forța de o posibilă indiferență amară". Sau genialoida distanțare a autorului Bietului Ioanide în raport cu "insectarul" personajelor sale nu doar fictive ci și luate din realitatea
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
departe de așteptarea beckettiană, întârzierea celui iubit văzută inițial ca o potențare a miracolului întâlnirii ("căci îndepărtarea e un vis, speranța că la capătul ei toate frumusețile sunt posibile") se transformă ulterior în certitudinea trădării, anulată în finalul de o cruzime deconcertantă de aflarea adevăratului motiv al întârzierii: moartea femeii. Tema iubirii face astfel pandant cu cea a așteptării, căci în prozele lui Teodor Mazilu dragostea este întotdeauna unilaterală, în sensul că avem acces numai la temerile unuia dintre cei doi
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
proiectul filmului vizează exclusiv drama umană, fără nici o implicație de ordin spiritual și fără nici o semnificație morală, atunci orice condamnat la pedeapsa capitală din orice altă epocă putea să ilustreze la fel de bine, sau poate ăncă mai bine, retorica ănaltă a cruzimii și a bestialității omenești. Dar, în mod cert, Gibson a urmărit mult mai mult și a prevăzut riscul de a se așeza abuziv în spațiul vieții lui Iisus, de a valorifica exclusiv comercial și, finalmente, derizoriu, un model atăt de
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
strict factologic, exploatează pănă la grotesc scenele de violență care nu sunt prin nimic diferite față de nenumăratele naturalisme din orice alt film a cărui miză o constituie doar senzațiile tari, planul celălalt, al proiectului divin, singurul în măsură să justifice cruzimea, să dea un sens violenței și să convertească suferința, este de o sărăcie extremă și de o naivitate inacceptabilă. Toată risipa cromatică, spectacolul de mișcare, machiajul halucinant și filmările speciale, de cele mai multe ori exerciții în sine, fără un rost indiscutabil
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
de către societate; fiorosul capitan al piraților, Hook, care își impune autoritatea cu sabia și pistolul, a cărui viață este centrată pe răzbunare ceea ce îl conduce inevitabil către singurătate. Atît domnul Darling, cît și Hook ascund, în fapt, în spatele rigidității ori cruzimii fragilitatea și dorința de a fi iubiți. Peter Pan în varianta regizorală a lui P. J. Hogan este departe de fastul desfășurat în Hook conceput de către Steven Spielberg, propune poate un mod oarecum prea realist al țării de Nicăieri (v.
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
vom iubi altfel/ decît eroii anemici ai cine știe cărui roman/ pentru că am învățat/ prin lecția tragică a războiului/ că viața trebuie trăită/ de o mie de ori mai puternic/ decît au trăit-o părinții noștri” (Războiul hemoragie intensă). Un reflex al cruzimii carnagiului se prelinge în tabloul autumnal, stigmatizat de doliu, disperare, agonie: “Toamna ca un buletin medical/ umedă ca batistele cu doliu pe margini (...) îmi face semne insistente/ sărutînd insinuant gura geamurilor,/ cu buzele viciate meduze ale ploii,/ îmi face semne
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
se prezinte în apărători ai autonomiei față de centrul imperial.” Premise, așadar, cât se poate de limpezi. La o privire de sus, tragedia politică și socială trăită de țările aflate sub dominație sovietică nu e decât o variantă a revărsărilor de cruzime și dejecție morală descrise de Dostoievski în marele său roman Demonii. Comunismul românesc, în varianta lui Vladimir Tismăneanu, este mai ales o poveste cu și despre oameni. Despre un anumit tip de oameni. Nu e o exagerare să vedem în
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
străfulgerări de luciditate. Lucia Ștefănescu, mamă iubitoare, trece mereu pe lângă adevărul Dorei, autoare fără de voie a tragediei. Beneficiari ai libertății obținute de generația care a luptat pentru “puterea florilor” ei alcătuiesc o lume unde libertatea a devenit instrumentul indiferenței, al cruzimii, al ne-simțirii. O generație care își trăiește un zgomotos faliment moral, după ce a vibrat pentru dramele din Vietnam și Cambogia, determinând retragerea americană nu și pacea în regiune, după ce a erodat codul moral al tradiției, după ce au disprețuit valorile
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
prin sforării, manipulații, malversațiuni, lovituri de forță și lovituri sub centură, ci și prin repeziciunea și plăcerea apăsării pe trăgaciul ucigaș. Așa cum sublinia un filozof, în timp ce animalele se ucid pentru supraviețuire, oamenii o fac nu o dată din perversitate, ură nepotolită, cruzime a sufletului, fanatism monstruos. Din nefericire, nu numai teroriștii de pretutindeni, acești demoni ai timpului nostru care nu cunosc altă cale decît aceea a violenței pentru a-și promova “ideile”, a-și afirma “adevărurile” și a-și asigura reușita malefică
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
spurcat/blestemat”, de fapt, garant al acelei “race faée”, de care vorbește Vasile Lovinescu <endnote id="2"/>): “O analiză «pozitivistă» a textelor populare referitoare la pricolici relevă faptul că prin acest termen era desemnat un lup deosebit de rău, a cărui cruzime și abilitate nu-și puteau afla explicația decât prin invocarea unui amestec al puterilor demonice“ (cf. Mihai Coman). Și: “Cel de-al doilea tip de strigoi este strigoiul mort, omologul vampirului din cultura occidentală, care, mort fiind, Își poate părăsi
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
străbat lumi și pustiuri stele abia pâlpâind deasupra iadului nostru cel de toate zilele și nopțile în care se-aud sorii neputinței înfrunzind Când noaptea își trage-n tăcere obloanele peste cei singuri peste inocenți victime și călăi cu vesela cruzime a revoluțiilor împrăștiind cenușa martirilor Lângă inima ta enigmatic cufundată-n muțenie se zbenguie acum fluturele de noapte nepăsător ca adevărul morții Arborele magnetic Cu o carte de aur în mâini am rătăcit prin nesfârșitele câmpuri prin valurile unduitoare de
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
mai rău o trag spre mine o înalț un pic peste un nor obez și-o proptesc cu spatele de rai într-o poziție care să-mi convină îi rup chiloții fragezi și transparenți o penetrez cu multă ciudă și cruzime / unghiile ei îmi joacă prin măruntaie ca niște cuțite de silex limba e gata să mi-o înghită cu primul vaiet plăcerea ne îmbracă într-o singură epidermă ce miroase a fructe de mare Iartă-l Doamne pe Lucică e
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
din tovarășii domestici ai omului au, pe lîngă instincte, o memorie afectivă ieșită din comun, că nu uită niciodată mîna bună care i-a hrănit, dar în aceeași măsură, nu uită și, în felul lor, nu iartă, diferite acte de cruzime, de trădare și nerecunoștință care în societatea noastră umană sînt monedă curentă. Dar zburătoarele? Inofensivele, drăguțele, miniaturalele vrăbii care toată vremea țopăie, ciugulind nepăsătoare din înălțimi și din țărînă modesta lor hrană? Dar veselele rîndunele aducătoare de primăveri? Sau porumbeii
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
va ajunge să distrugă nu numai o viață, ci o rețea de suflete Întrepătrunse, legate de un destin, o soartă crudă și nemiloasă. Personajele creionate de către narator sunt pline de patimă, ură, durere, suferință, iubire, naivitate oarbă, vendetă, nepăsare, sălbăticie, cruzime. Ele au marele nenoroc de a nu nimeri În acea lume de vis pe care și-o Închipuiseră și o veneraseră Încă dinainte de a o Întâlni, ci plonjează În cruda realitate a „normalității” americane. Acțiunea se petrece În Los Angeles
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
să se numere printre cei Învinși, fiindcă ceea ce voiau ei să cucerească nu se afla pe lumea aceasta.” Romanul lui Varujan Vosganian conține În sine datele unei cărți peste care nu se poate trece indiferent. Trăsăturile de saga nu anulează cruzimea evocării unor Întâmplări ce au marcat destinul armenilor, iar autoreferențialitatea nu Îngreunează lectura cititorului mai puțin interesat de subtilitățile scriiturii, astfel Încât fiecare Își poate găsi cu ușurință grila de lectură pe măsura istoriei sale personale.
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
să se numere printre cei Învinși, fiindcă ceea ce voiau ei să cucerească nu se afla pe lumea aceasta.” Romanul lui Varujan Vosganian conține În sine datele unei cărți peste care nu se poate trece indiferent. Trăsăturile de saga nu anulează cruzimea evocării unor Întâmplări ce au marcat destinul armenilor, iar autoreferențialitatea nu Îngreunează lectura cititorului mai puțin interesat de subtilitățile scriiturii, astfel Încât fiecare Își poate găsi cu ușurință grila de lectură pe măsura istoriei sale personale.
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
luptele, străbunii noștri au făurit temple ale credinței și culturii, au creat valori nemuritoare, întrupându-le în opera sublimă a Unirii”. După aceste momente, în care pulsează o anume tensiune dramatică, Maria Toacă lunecă brusc în realitatea, cu note de cruzime, a prezentului: ,,Cu scurgerea anilor, Cernăuțiul se face tot mai mic, tot mai văduvit de enigme, în pofida creșterii etajelor și extinderii lui în toate părțile. Și devine tot mai trist, în ciuda sărbătorilor vesele și libertății de a-i cutreiera străzile
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
de emoții și ură, va reuși să ridice un bastion moral, care în viitor va sta drept mărturie a virtuților poporului român. Făcând uz de argumente, el a invocat bunătatea și blândețea proverbială a românilor, precum și memoria strămoșilor care disprețuiau cruzimea și rasismul (s.n.). Dar cel mai substanțial argument adus de primar autorităților a fost faptul că întreaga gospodărie comunală e deservită de tehnicieni evrei, fără de care viața orașului va fi paralizată”. Cert este că Traian Popovici nu și-a compromis
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
încântare, nu și cu naivitate, ceea ce au descoperit alții înaintea lui, de sute de ori. Stilul său decis, delicat-energic este foarte bine pus în valoare în poezia de dragoste. Tandrețea infinită față de femeia iubită nu este lipsită de o anumită cruzime. îmbrățișarea are ceva tragic, ca o sinucidere în doi. Totul este trăit intens, deși rămâne un joc. Patetismul și spiritul ludic, care par incompatibile, se asociază ingenios în poezia lui Constantin Crețan, un poet talentat, care vine, vine, vine, calcă
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
lumină prin zidul de rocă translucid, timp condensat față în față cuvintele care-au fost cândva unul se privesc degajă ploi de stele, nebuloase fantasme fluide ale războaielor fără șir ale speranței și pierderii absolute ale visării, nedreptății, surâsului impalpabil, cruzimii ale râsului nebun, ale morții și gloriei asemenea, micile invocări de iubire talismanul pentru încă o zi singurătatea abruptă de a te găsi printre cuiburi de foc în prima linie Descifrez ceva din cele ce spui, văd în reflex întâmplări
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
care rezistă fiind povestirile Moara lui Călifar și La Vulturi!. În rest, o deșănțată lipsă de talent literar și "crimă împotriva limbei"; se găsește ceva acceptabil totuși în "poezia fantastică" și atât. Niciodată nu a primit E. Lovinescu cu atâta cruzime și ostilitate un debut. Nu se susțin nici un sfert din reproșurile de stricare a limbii, formulate la adresa foarte tânărului prozator Gala Galaction. E. Lovinescu alunecă aici, prin acuzele cu totul exagerate, într-un dogmatism lingvistic, un conservatorism antineologistic preluat parcă
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
de coajă de lămâie. Nimic nu s-a împlinit, Numai reveria cu peticele ei de mister. Zac într-un mormânt clădit de eternitate. Cerul îmi pare și el un mormânt în care imaginea mea zace Uitându-se cu milă și cruzime La mine, cel care încearcă să o prindă. Când voi reuși se va arăta solul Magistru al îngerilor și-mi va cere Să-mi aleg felul de aripi De printre toate aripile vii. Acum voi fi închis într-altă casă
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
de agitator la radio, antiamerican și xenofob în anii de coșmar? Ce poate explica dezagregarea operei lui Knut Hamsun de la romanele elementare, de o forță vulcanică precum Foamea, până la scrierile unei vârste matusalemice când laudă nebunia lui Hitler și binecuvântează cruzimea nazistă contra propriului popor? Ambii au rămas prizonierii minciunii, refuzând să-și exprime regretul sau căința. încă înainte de declanșarea războiului, prelungindu-și șederea la Paris, Henry Miller primește o epistolă arogantă de la Knut Hamsun. Romancierul american îl admiră însă fără
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
40 de ani, populația valahă s-a refugiat de 7 ori. Satele din această țară sunt așezate în văi, ca niște ascunzători, întrucât cine rămânea locului se simțea apărat doar de sărăcia, de nefericirea și de tainița lui.” În 1843 cruzimile despotismului îl determinau pe „foarte cultivatul ucenic Döbel”, citat tot în cartea lui Klaus Heitmann, să spună: „Este un sentiment foarte dureros să cutreieri o țară destinată de Creator a fi un paradis pământean și pe care oamenii pervertiți au
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]