199 matches
-
cu noi opere viabile. S., diferențiat sau nu de celelalte curente de avangardă, a acționat și în alte literaturi, modelând sau orientând doar temporar creația unor poeți ca spaniolii Guillermo de Torre, Vicente Huidobro, Gerardo Diego, Vicente Aleixandre, Luis Cernuda, cubanezul Nicolás Guillén, chilianul Pablo Neruda, grecii Odisseas Elytis, Nikos Engonopulos, cehul Vítezslav Nezval, românii Ilarie Voronca, Sașa Pană, Ștefan Roll, Constantin Nisipeanu, Gellu Naum, Geo Bogza, Virgil Teodorescu. Primii patru români, dar și alții, mai puțin notorii, scriu în prima
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
l-ar putea uimi și pe Eugen Barbu: Matei Spurcă-Sulă! Aflu, din editorialul numărului 11 al „Spoutnik”-ului, că, începînd din septembrie, revista nu mai e difuzată în Cuba, unde erau expediate o sută optzeci de mii de exemplare. De ce? Cubanezii, opinie exprimată în „Granma”, consideră că, prin articolele publicate în cei patru ani de glasnost, sovieticii „se privează de istoria lor”. S-au săturat de astfel de articole care propagă „ideea că trebuie refăcută istoria pornind de la zero”. Bineînțeles, redacția
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
consideră că, prin articolele publicate în cei patru ani de glasnost, sovieticii „se privează de istoria lor”. S-au săturat de astfel de articole care propagă „ideea că trebuie refăcută istoria pornind de la zero”. Bineînțeles, redacția nu acceptă criticile „colegilor” cubanezi și le întorc vorba cum că ei sînt cei „rău informați în problemele ideologice și istorice”. „Nu, noi nu sîntem privați de istoria noastră. Iat-o întreagă, etalată înaintea ochilor noștri, dacă se dă la o parte toată logomahia: Revoluție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cvartetul duminical sunt utile, dar nu au aspectul militant, ci doar de divertisment și, pe undeva, de supraestimare a Occidentului și de a aprinde dorința de emigrare. Dar unde să emigreze românii, domnule Vlad Georgescu? Dacă ar emigra toți românii, cubanezii, rușii, chinezii, ca să nu mai vorbesc de popoarele sărace, ce s-ar întâmpla cu Occidentul? Transformarea regimului, deși dificilă, nu poate veni decât din rezistența noastră activă sau pasivă. Nu din pesimismul, nu din credința că nimic nu se mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a importa bunuri sau servicii originare din Statele Unite; blocarea operațiunilor financiare care implică Cuba. Titlurile III și IV Dispoziții a căror respectare este cerută: A se pune capăt tuturor operațiunilor (trafficking) legate de bunurile care au aparținut cetățenilor americani (inclusiv cubanezi care au obținut naționalitatea americană) expropriați de către regimul cubanez. (Asemenea operațiuni includ: folosirea, vânzarea, cedarea, controlul, gestiunea și alte activități în beneficiul unei persoane). Prejudicii posibile aduse intereselor Uniunii Europene: Acțiuni în justiție, fondate pe o responsabilitate deja angajată, intentate
jrc3185as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88342_a_89129]
-
peste zăvoare, bine înarmați, în așteptarea confruntării decisive. Orson Wells inventase această invazie extraterestră și o transmisese prin radio. Invazia era o minciună, dar frica era reală. Și frica nu s-a oprit aici: marțienii au devenit ruși, coreeni, vietnamezi, cubanezi, nicaragueni, afgani, irakieni, iranieni. Traducerea din limba spaniolă: David Schwartz
30 OCTOMBRIE. VIN MARȚIENII! (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296042_a_297371]
-
13 mai 1939 având la bord 930 de evrei cu destinația finală - Havana, Cuba. Între timp, în Cuba s-a schimbat guvernul și s-a format un puternic curent anti-evreiesc, alimentat și de propagandă germană. În Havana, 40.000 de cubanezi au participat la o demonstrație împotriva admiterii evreilor în Cuba. Numai 28 de evrei au fost admiși în... „Isla del Cayman”. Restul, au încercat să emigreze în UȘĂ - dar nu s-a permis vaporului nici să ancoreze în port la
[Corola-other/Memoirs/93_a_104]
-
nu mai pierde timp. El ajunge aici la 7 noiembrie 1966 (după ce trecuse, deghizat, prin Praga, Moscova, Paris), dată la care începe și al său „Jurnal din Bolivia”. Grupul său era constituit din 47 "guerrilleros", majoritatea bolivieni, dar și 16 cubanezi aleși de Che, plus câțiva peruvieni și argentinieni. Își iau numele de ELN ("Ejército de Liberación Nacional" - Armata Națională de Eliberare), având și câteva grupuri de sprijin în mediul urban. Guevara credea că va găsi sprijin în rândurile țăranilor, ale
Che Guevara () [Corola-website/Science/298620_a_299949]
-
în care acționa gherila) sunt trimise pentru a antrena și susține armata boliviană. Numeroase lupte au loc în timpul verii iar la 1 august C.I.A. trimite doi agenți pentru a accelera capturarea lui Che Guevara; era vorba de doi agenți americano cubanezi, Gustavo Villoldo și Félix Rodríguez (acesta se infiltrase și în Cuba pentru a pregăti atacul eșuat din Golful Porcilor). Pe 31 august coloana lui Vilo Acuña, care o includea și pe Tania, este prinsă într-o ambuscadă pe când traversa un
Che Guevara () [Corola-website/Science/298620_a_299949]
-
se întâlnească cu Castro, în timpul călătoriei acestuia în Washington din aprilie, lăsându-l pe vicepreședinte Richard Nixon să participe la întâlnire în locul lui. Oficialii lui Eisenhower nu erau siguri dacă Fidel Castro era un comunist, dar erau ostili față de eforturile cubanezilor în direcția reducerii dependenței economice a Cubei față de SUA. În ianuarie 1961, chiar înainte de a părăsi postul de președinte, Eisenhower a rupt, oficial, relațiile cu guvernul cubanez. În aprilie 1961, administrația nou-aleasă a președintelui american John F. Kennedy a aprobat
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
În Africa, angolezii au dus un război de independență, susținut de mai multe facțiuni împotriva statului portughez, încă din anul 1961. Războiul civil de două decenii, care a izbucnit între comuniștii din Mișcarea Populară pentru Eliberarea Angolei (MPLA), susținută de cubanezi și sovietici, și de cealaltă parte de Frontul Național de Eliberare din Angola (FNLA), susținută de Statele Unite, Republica Populară Chineză și Zairul lui Mobutu a înlocuit lupta anti-colonială cu războiul dintre aceste facțiuni. Statele Unite ale Americii, guvernul de apartheid din
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
7 martie 1942, aflându-se într-un meci "kblitz" la Clubul de Șah din Manhattan, în New York, el a căzut din cauza unui atac cerebrovascular. A fost dus de urgență la spitalul Muntele Sinai, însă a murit ziua următoare. Remarcabil, rivalul cubanezului, Emanuel Lasker a murit în același spital, cu un an mai devreme. Cel mai mare dușman al său, Alehin a scris despre moartea acestuia " Cu moartea sa, am pierdut un geniu al șahului al cărui fel nu-l vom mai
José Raúl Capablanca () [Corola-website/Science/299903_a_301232]
-
esteticului în niște probleme care țin de reprezentarea materialității locale; fac abstracție de condițiile nedrepte de producție din industria de film locală și refuză să pună filmul în contextul acestui mecanism exploatator; își însușesc perspectiva oficială a birocraților sovietici și cubanezi despre un film precum Soy Cuba</strong>, fără să intre mai adânc în istoria receptării filmului, ignorând geografia, dinamicile și istoria din spațiul cubanez. Despre autoritate, polemică și adevăruri absolute În sfârșit, acum că am încercat să răspund, măcar
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
împreună cu pictorul Enrique Grâu, scriitorul Álvaro Cepede Samudio și fotograful Nereo López, participă la realizarea scurtmetrajului "La langosta azul" ("Langusta albastră"). În 1950 studiază cinematografia în "Centro Sperimentale Di Cinematografia di Romă", având ca profesori pe argentinianul Fernando Birri și cubanezul Julio García Espinosa, care mai tarziu vor fi declarați fondatorii "Noului Cinematograf Latinoamericán". Mai multe producții cinematografice mexicane din anii 1960 au fost scrise de García Márquez. Filme la care a colaborat: "El gallo de oro" (1964) ("Cocosul de aur
Gabriel García Márquez () [Corola-website/Science/308615_a_309944]
-
la cea de pace. După preluarea președinției, Kennedy a aflat de planul de invadare a Cubei, moștenire de la fosta administrație Eisenhower. Având ca scop răsturnarea regimului socialist a lui Fidel Castro printr-o revoluție populară, CIA instruia și înarma refugiați cubanezi pentru debarcarea acestora în Golful Porcilor din Cuba. Spre deosebire de predecesorul său care aștepta ocazia care să-i justifice intervenția militară, Kennedy s-a opus inițial, dar într-un sfârșit a cedat însă presiunilor CIA, cu condiția ca la operațiune să
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]
-
președintelui său, Fidel Castro. El a întreținut relații strânse cu comunitatea cubaneză aflată în exil în SUA, prin intermediul prietenului său, , care adesea i-a sugerat moduri de a-l irita pe Castro. Aceste activități îi priveau pe sovietici și pe cubanezi, care se temeau că Nixon ar putea ataca Cuba și încălca înțelegerea între Kennedy și Hrușciov prin care se pusese capăt crizei rachetelor. În august 1970, sovieticii i-au cerut lui Nixon să reafirme înțelegerea; în ciuda liniei dure adoptate împotriva
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
crescut în continuare. Un val de imigranți din diferite țări Latino-Americane ca Mexic, Cuba, Republica Dominicană, Honduras, El Salvador și Nicaragua au fost atrași aici. New Orleans are una din cele mai mari comunități de hispanici din SUA. Comunitățile mai vechi de cubanezi și dominicani sunt încă prezente în zona New Orleans, datând din anii 20 ai secolului trecut sau chiar de mai devreme de anii 1880, altfel majoritatea membrilor sunt imigranți și, în cazul cubanezilor, unii sunt refugiați din motive politice, fiind
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
hispanici din SUA. Comunitățile mai vechi de cubanezi și dominicani sunt încă prezente în zona New Orleans, datând din anii 20 ai secolului trecut sau chiar de mai devreme de anii 1880, altfel majoritatea membrilor sunt imigranți și, în cazul cubanezilor, unii sunt refugiați din motive politice, fiind opozanți ai regimului lui Fidel Castro. În anul 1763, după semnarea Tratatului de la Fontainbleau, la sfârșitul războiului de 7 ani, Louisiana a fost sub autoritatea imperiului spaniol pentru 36 de ani. În această
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
pe coasta de sud a Floridei, a jucat un rol important împotriva submarinelor nemțești. Războiul a contribuit la expansiunea populației orașului; în 1940, 172,172 de oameni locuiau în oraș. După ce Fidel Castro a ajuns la putere în 1959, multi cubanezi au căutat refugiu în Miami, crescând și mai mult numărul locuitorilor în Miami. În anii '80 și '90 numeroase crize au lovit Florida de Sud, inclusiv bătaia împotriva lui Arthur McDuffie și protestele ulterioare, războiul drogurilor, Uraganul Andrew și vacarmul
Miami () [Corola-website/Science/304285_a_305614]
-
azi, guvernele comuniste din Vietnam și Cuba nu au divulgat informații cu privire la această chestiune. Există numeroase rapoarte scrise de foștii prizonieri de război americani care susțin că, în timpul războiului, au observat prezența în penitenciarele nord-vietnameze a unor militari și civili cubanezi și că aceștia au participat la torturarea prizonierilor, în ceea ce este cunoscut sub numele de "Programul Cuba". Printre martorii la acest fapt se numără și senatorul John McCain, candidat prezidențial SUA în 2008 și fost prizonier de război din Vietnam
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
la acest fapt se numără și senatorul John McCain, candidat prezidențial SUA în 2008 și fost prizonier de război din Vietnam, potrivit cărții sale din 1999, „Credința părinților mei”. Faptul că exista cel puțin un contingent mic de consilieri militari cubanezi prezinți în Vietnamul de Nord în timpul războiului, este fără îndoială. Unele surse, în special cele care pledează în problema prizonierilor de război în Vietnam, susțin că implicarea militară și non-militară din Cuba ar putea fi de „mii de persoane”. Mai
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
ale Americii declanșat în aprilie 1898. Ostilitățile propriu-zise au încetat în luna august a aceluiași an, iar tratatul de pace a fost semnat la Paris în decembrie 1898. Războiul a început după ce Statele Unite au intervenit diplomatic pe langă Spania în favoarea cubanezilor, cerând acesteia rezolvarea pașnică a problemei independenței Cubei față de fosta mare putere coloniala a ambelor Americi. Declanșarea conflictului militar s-a produs odată cu refuzul net al Spaniei, la care s-a adăugat sentimentul expansionist, inca puternic, al Uniunii de a
Războiul hispano-american () [Corola-website/Science/311017_a_312346]
-
de Robert Altmann în "Portofoliul Numărul 1", alături de lucrări ale unor artiști consacrați. Va continua să lucreze în mod sistematic gravuri în litografie și acvaforte, tot restul vieții. Alejo Carpentier scrie despre el: "Trebuia să fie un pictor al Americii, cubanezul Wifredo Lam, cel care ne-a arătat magia vegetației tropicale, dezlănțuita Creațiune a Formelor ce se găsește în natura din jurul nostru -- metamorfozele și simbiozele ei -- toate acestea în lucrări monumetale, ce poartă o narcă unică în pictura contemporană".În anul
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
universalul. Pentru a atige acest țel, el a pictat adesea măști, în locul fețelor umane. De vreme ce cultura și mitologia cubane acceptau lucrările sale, el s-a preocupat de natura umană și prin aceasta a putut găsi legături și cu alții decât cubanezii. Cf. Cf.
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
lui Gloria, pe nume Gloria Gracia Pérez de Fajardo, locuiește în Miami, iar în anii 1950 a condus o grădiniță din Cuba. Când avea 16 luni, mama ei a plecat din Miami, Florida pentru a susține Revoluția Cubaneza. Că majoritatea cubanezilor aflați în exil, Estefan este o înrăita adversara a comunismului, mai ales al comunismului din regimul lui Castro. Deseori vorbește de drepturile pentru o Cuba post-comunistă. Estefan este una dintre primii artiști care au fost invitați să cânte în cinstea
Gloria Estefan () [Corola-website/Science/312878_a_314207]