1,631 matches
-
de pe parchet. Ea își revine prima: "Uite ce-ai făcut! Aoleo! Dacă s-a stricat, am pus-o urât dă tot." "Păi, io l-am dărâmat?", face el nevinovat. "Nisi nu l-am atins." "Nu l-ai atins!", se indignează cucoana. Dân cauza ta am dat peste el, lua-l-ar dracu, Doamne, iartă-mă!" Îl ridică cu grijă, cercetându-l: Nu s-a spart, nu nimic", constată clipind din gene ceva mai ușurată. "Nu s-a spart, nu s-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
până mâine, s-o mai lămuri trebile", decise ea. Urmă ferm: "Hai, iubi, hai, nu mai sta, că-ți stă norocu'!" Rămăsesem din nou singur. Singur, dar în niciun caz trist. Va să zică cu de-astea îmi umbla onorabila tanti Cateluța. Cucoana nu pierdea nicio o ocazie când mai observam, până și eu, că anumite lucruri detergent, ciocolată, alune și alte asemenea se terminau cam rapid, ori dispăreau pur și simplu din casă, ca să-mi declare solemn, cu mâna pe inimă: "Vai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fruncea!", nu? "Tot aia! Un țăran jegos cu rapăn între degete", decretă madam Săvulescu, femeie de mare excepție, venită pe lume la Dolhasca, dar dintr-o familie de bucovineni vrednici, nu din niște lifte de moldoveni, cum sublinia ea. Oricum, cucoana avea buletin de București încă de pe timpul lui Ghiță Dej, când, o dată cu integrarea ei în colectivul de la Suveica, mânată de o conștiință progresistă, ateist-militantă, se înscrisese, având origine sănătoasă, la facultatea muncitorească. Sigur, după niște ani, avea să-și ia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu o față absolut ingenuă. Moșul era tare, indiferent dacă-i ieșise așa din întâmplare sau dacă dădea dovadă de un umor a cărui subtilitate n-aș fi bănuit-o vreodată, în ruptul capului. Recunosc, pentru replica asta îl invidiam. Cucoana se cam blocă. Clipi de câteva ori din gene și aprobă, lejer ezitant: "Ăhă. Da, cam așa cum zici. În sfârșit! P-ormă, când l-am văzut că tot insistă, că oamenii sunt oricând gata să-ți facă rău, că o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe ușa din dos. Numai pe găinari îi ascunde, da' pe mafioții ăia mari îi scapă una-două!" "Ei, eu zic să nu ne gândim totuși la cine știe ce nenorocire", încearcă Băși să alunge discuția de pe panta tragismului pe care o îndrumase cucoana. "Din experiența mea, cam toate problemele de genul ăsta au, de cele mai multe ori, o explicație simplă și adesea de-a dreptul banală..." "Banală? Da, posibil. La cum e Dan, nu-i greu să apară acu' pe ușă cu vreo poveste
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care-și aprinseră niște țigări lungi și subțirele. Pacientul cel brunet gemu sonor, privind întregul grup cu un subînțeles străveziu. Dar aceștia ascultau cu multă atenție ce le povestea un al cincilea, în costumaș și bonețică albe, proaspăt sosit. Prima cucoană ieși din nou de la PRIMIRI, de data asta cu o farfurioară pe care se afla o cană frumoasă, din porțelan, din care se ridica aroma unei cafele bune. Se scurse așa cam un sfert de oră, într-o liniște care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Da' văd că n-aveți niciun gând cu noi. Stau acia dă o juma' dă ceas și mă perpelesc, și să scurge sângele dân mine, și pă voi vă doare-n cur." " Ia te poftesc să vorbești cuviincios!", se oțărește cucoana. "Ia te poftesc să nu-mi faci tu mie educație, fă! Dispa'i dân fața mea și să vii cu-n doctor că iese halimai mare cu mine!" "Poate chem poliția", se ține tare jupâneasa. "Io îți zic încă o dată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ce-mi șade rău suta aia-n buzunar? Oricum am abonament pă toate liniile", își zise el, plin de chibzuință. Ar fi dat o raită până la facultate, să-și lase adeverința de concediu medical la secretariat. Dar era încă devreme, cucoanele abia soseau la ora aia și s-ar enerva dacă le-ar deranja de la cafeluța de dimineață. Hotărî, așadar, să o ia la pas, prin oraș. După trei sferturi de ceas, ajunse la serviciu. Tocmai la țanc ca să-i vadă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tocmai am intrat și parcă-i liberă fata mea să mă ia acuși la frământat, hi, hi, hi!" " Să vă fie dă bine, doamnă! Săru'mîna!" Vorbea deja de unul singur. Doamna ministru secretar de stat închisese. Așa cum se aștepta, cucoana nu ajunsese încă. Dădu un tur asiguratoriu și, după ce se convinse că nu sosise nicio persoană cunoscută, se așeză strategic la bar. De aici se putea vedea și în salonul principal, peste umărul barmanului. Privi cu figură de expert sorturile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ele prețu' ăla!" "Ei, știți și dumneavoastră cum îs femeile... Dacă le poftește inima la ceva, nu să mai există nimica să le oprească. Ce să faci?", își manifestase diplomatic înțelegerea domnul Ciucurel. "Adevăru' e că la dineu cam toate cucoanele s-au prezentat cu poșete d-astea. Și, evident, Țuți mi-a atras atenția și mi-a bătut obrazu' că vezi, Sandule, mi-ai făcut scandal dăgeaba. Am tăcut atunci, deși mi se pare și acu' o prostie. Reprezentare, reprezentare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a fi pe de-a întregul naturali. "Ăăă... Pardon, mă scuzați! Sunt un pic obosit și mă furaseră gândurile. Așa. Ziceți, doamnă!", spuse el dezlipindu-și privirea de peisaj. "Păi... Dă-mi și mie pachetu', că acuși vin fetele, înțelegi?", gângurise cucoana, fluturând nițeluș din gene. "Imediat, imediat", se conformă domnul Ciucurel. Scoase din genata diplomat o punguță pentru cadouri, și i-o înmână femeii. Aceasta se aplecă, doar atât cât să arate o imagine și mai cuprinzătoare asupra bogăției pieptului și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de rachiu: „Seara asta îmi aduce aminte de vremea când eram ordonanță la căpitan... Pe cerdacul casei lui - că avea o casă mare și frumoasă - în jurul mesei cu bunătăți și băutură ședeau prietenii căpitanului. Fiecare cu femeia lui. Și ce cucoane! Parcă erau pictate nu alta! Care de care mai frumoasă! Eu îi serveam la masă. Și să știi tu că nu așa ca la țară, pentru că căpitanul m-o pus să învăț toată regula meselor cu musafiri de seamă... Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tu că nu așa ca la țară, pentru că căpitanul m-o pus să învăț toată regula meselor cu musafiri de seamă... Și...cine crezi tu că m-o învățat? Ai? Ia dă-ți cu părerea!” „Păi pe asta o știu. Cucoana...căpităneasa. Nu mi-ai spus tu de zece ori povestea asta?” „Ți-oi fi spus-o, Ioane, da’ una tot n-o știi”. „Nu mai spune. Ce nu știu, Vasile?” „Apoi când credeai tu că mă învăța cucoana regulele de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o știu. Cucoana...căpităneasa. Nu mi-ai spus tu de zece ori povestea asta?” „Ți-oi fi spus-o, Ioane, da’ una tot n-o știi”. „Nu mai spune. Ce nu știu, Vasile?” „Apoi când credeai tu că mă învăța cucoana regulele de servit la o masă cu musafiri de soi?” „De unde să știu eu când te școlea căpităneasa?” „Vezi? Asta-i. De unde să știi tu, dacă eu nu ți-am spus? Dimineața, Ioane. Dimineața, când căpitanul era ofițer de serviciu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
făcut! Ai priceput?> <Am înțeles, domnule căpitan! >. Am salutat și făcând stânga-mprejur am plecat în pas alergător. Până acasă la căpitan era oleacă de cale. Am mers cât de repede am putut. Acasă la căpitan, liniște deplină... Altădată, dimineața, cucoana se mai învârtea prin grădinița din fața casei sau ședea la aer în fotel, pe prispă. Acum, țipenie... Intru pe poartă, că aveam cheie, și mă opresc să sun la ușă - avea sunărie. Sun și aștept... Nu durează mult și din spatele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în fotel, pe prispă. Acum, țipenie... Intru pe poartă, că aveam cheie, și mă opresc să sun la ușă - avea sunărie. Sun și aștept... Nu durează mult și din spatele ușii se aud zdupăind pașii Catrinei. Îmi deschide. <Catrină, ce face cucoana?> am întrebat-o eu în șoaptă. <S-o trezit, da’ mai stă în pat. Zice că nu se simte prea bine>. Să știi că am noroc, mi-am zis eu. Dacă cucoana nu se simte bine, are nevoie de Catrina
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zdupăind pașii Catrinei. Îmi deschide. <Catrină, ce face cucoana?> am întrebat-o eu în șoaptă. <S-o trezit, da’ mai stă în pat. Zice că nu se simte prea bine>. Să știi că am noroc, mi-am zis eu. Dacă cucoana nu se simte bine, are nevoie de Catrina și nu mai merg la piață să car papornițe pline... Dar asta a fost bucurie în mână străină, pentru că îndată am auzit glasul cucoanei: <Catrino! Vino încoace! Ce învârți acolo?> Catrina n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că am noroc, mi-am zis eu. Dacă cucoana nu se simte bine, are nevoie de Catrina și nu mai merg la piață să car papornițe pline... Dar asta a fost bucurie în mână străină, pentru că îndată am auzit glasul cucoanei: <Catrino! Vino încoace! Ce învârți acolo?> Catrina n-o mai așteptat o clipă. O luat-o la fugă, fiindcă cucoana era aprigă. Eu am rămas în așteptare, să aflu ce i se mai năzare și ce mai dorește cucoana. Întrevederea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
merg la piață să car papornițe pline... Dar asta a fost bucurie în mână străină, pentru că îndată am auzit glasul cucoanei: <Catrino! Vino încoace! Ce învârți acolo?> Catrina n-o mai așteptat o clipă. O luat-o la fugă, fiindcă cucoana era aprigă. Eu am rămas în așteptare, să aflu ce i se mai năzare și ce mai dorește cucoana. Întrevederea între Catrina și cucoană n-o durat prea multă vreme. Parcă o văd pe Catrina... O pus un bot cât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
glasul cucoanei: <Catrino! Vino încoace! Ce învârți acolo?> Catrina n-o mai așteptat o clipă. O luat-o la fugă, fiindcă cucoana era aprigă. Eu am rămas în așteptare, să aflu ce i se mai năzare și ce mai dorește cucoana. Întrevederea între Catrina și cucoană n-o durat prea multă vreme. Parcă o văd pe Catrina... O pus un bot cât turla bisericii de peste drum. Aista era semn că-i supărată foc. <Cei, Catrină? Ce-o zis cucoana?> <Ei. M-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ce învârți acolo?> Catrina n-o mai așteptat o clipă. O luat-o la fugă, fiindcă cucoana era aprigă. Eu am rămas în așteptare, să aflu ce i se mai năzare și ce mai dorește cucoana. Întrevederea între Catrina și cucoană n-o durat prea multă vreme. Parcă o văd pe Catrina... O pus un bot cât turla bisericii de peste drum. Aista era semn că-i supărată foc. <Cei, Catrină? Ce-o zis cucoana?> <Ei. M-o trimis la piață singură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai dorește cucoana. Întrevederea între Catrina și cucoană n-o durat prea multă vreme. Parcă o văd pe Catrina... O pus un bot cât turla bisericii de peste drum. Aista era semn că-i supărată foc. <Cei, Catrină? Ce-o zis cucoana?> <Ei. M-o trimis la piață singură, iar tu să aștepți aici până se scoală. Și dacă ar fi numai atâta, da’ mi-o zis să trec întâi pe la nevasta maiurului, să-i ajut servitoarea la scuturat covoare. Parcă văd
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Catrina avea cârlig la mine... Nu-i era ei de sclifoseala servitoarei maiurului. Ei îi era ciudă că nu merge cu mine la piață. Doar eram ditai caprariul și nu unul de ici de colo... Păi dacă așa o zis cucoana, așa am să fac> - am răspuns eu. Catrina, cu botul ei lungit, o plecat în treaba ei.” „Tu ce ai făcut după plecarea Catrinei? - o întrebat Ion Prispă crâșmarul.” „Ce să fac? M-am așezat pe un scaun și așteptam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fac> - am răspuns eu. Catrina, cu botul ei lungit, o plecat în treaba ei.” „Tu ce ai făcut după plecarea Catrinei? - o întrebat Ion Prispă crâșmarul.” „Ce să fac? M-am așezat pe un scaun și așteptam să se trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în dormitor, semn că s-o sculat... Îndată în ușă, o apărut cucoana, îmbrăcată cam subțirel... Am sărit în picioare ca ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu-mi-l aici! Da’ fuguța!> <Am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
după plecarea Catrinei? - o întrebat Ion Prispă crâșmarul.” „Ce să fac? M-am așezat pe un scaun și așteptam să se trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în dormitor, semn că s-o sculat... Îndată în ușă, o apărut cucoana, îmbrăcată cam subțirel... Am sărit în picioare ca ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu-mi-l aici! Da’ fuguța!> <Am înțeles!> Am făcut ceaiul cât de repede am putut și apoi - după regulele învățate - am așezat toate cele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]