199 matches
-
Crasnei, unde și-au făcut bordeie, apoi în timp, au durat satul care este și astăzi. Pe dealul dinspre răsărit se înalță ca un cucui vârful pe care sătenii îl numesc Baba Ghicea. Cei mai bătrâni spun că chiar sub cucuiul acela de deal a trăit o vrăjitoare uitată de moarte. Știa să facă tot felul de vrăji și bune și rele, stăpânea taina ierburilor de leac, înțelegea glasul animalelor sălbatice, dar și mersul vremii numai de ea știută. Dacă cei
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pustiit. Sătenii aproape că l-au și uitat. Doar când merg la cimitir pentru a aprinde lumânări la mormintele celor plecați la ceruri, câte o bătrână aprinde o lumânare la mormântul lui. Dar ca și locul numit Baba Ghicea de sub cucuiul acela de deal, locului de lângă gardul cimitirului, unde a fost câțiva ani buni casa străinului aciuat în satul lor, îi spun La Pustnic. O SINGURĂ VARĂ A IUBIT Nu împlinisem 18 ani, când am cunoscut-o pe Dora. Lucram ca
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
acum se trezea a doua oară (azi) la viață Horațiu. Cu o fleică rece pe creștetul roșcat (Mariana nu se prinsese că Horațiu poartă perucă), heruvimul mai avea încă o durere zdravănă și, precum se va vedea mai târziu, un cucui impresionant. Stele verzi îl făceau să empatizeze, pentru a doua oară astăzi, cu Tom. - Ce s-a întâmplat? - A aruncat bețivul ăla cu halterele. Mariana o să vorbească cu Popa să nu-l mai primească pe nea Ovidiu la ei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mariana dăduse și ea la Liceul de Coregrafie, da n-au primit-o, că nu făcuse balet. Lasă, că-n America toată lumea are o șansă, și fără pile. - Bine. La noi aici vin mulți studenți și elevi. - Și pleacă cu cucuie. - Nu... A fost un accident. Hotărât lucru, accidentele îl urmăreau pe Horațiu de la o vreme. Dar aici îi era în sfârșit cald și bine. Și blonda asta puțin vulgară putea fi un alter ego al Contesei. Coincidențele fuseseră atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mirosea minciunile de la o poștă și pentru fiecare dintre ele Îi zvârlea cu ceva În cap. Subotin Însă se obișnuise cu astfel de scene și, În timp ce farfuriile zburau În jurul lui, el fluiera. A doua zi apărea la slujbă plin de cucuie, dar binedispus. Când subalternii Îl Întrebau ce s-a Întâmplat, Ippolit, fluierând aceeași arie, le spunea că a fost la un concert. Acum Subotin se simțea Într-un fel culpabil că ajunsese să-și calce jurământul. Pentru că acasă erau mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se duc pe alte obiecte ce mă vor încurca, îmi vor ocupa apartamentul și viața. Alunec pe gresie, încerc să mă sprijin de mașina de spălat, dar tot dau cu tâmpla stângă de colțul dulăpiorului, ssss, o să-mi iasă un cucui. Tocmai la vreme, începeam să devin profund dis-de-dimineață. Carina își poartă bigudiurile multicolore și capotul de finet. - Plec două zile cu mama la Vatra Dornei! Cred că e supărată de ceva, ceea ce înseamnă c-am scăpat de discuție. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aveai timp și nici nu vroiai? Sandu Îl privește lung și Îl ia pe Gicu pe după umeri. Gore, când ai sărit din comunism În capitalismul de carton presat ai căzut direct În cap. Sunt sigur de asta, ai și acum cucuie. Despre ce fel de nostalgie vorbești tu? Gore insistă. Adică te Întreb dacă suferi pentru că nu mai e 1 Mai ca pe vremuri... Hai, spune aici, În direct, live, ca să te audă consumatorii cu urechile personale, suferi sau nu suferi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Gicu nu are de ales și le face jocul celor doi. Îi place cum cântă Ploieșteanu, Însă este de părere că prea multă tristețe nu face bine În combinația cu băutura. Ne dăm cu capul de mese, Sandule, ajungem cu cucuie acasă, la doamne, doamnele ne Întreabă de ce avem cucuie, noi ridicăm din umeri și uite-așa Începe sindrofia, În sensul rău al cuvântului. Aud iar că bem până nu mai știm de noi și venim loviți În frunți, cu toate că noi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
celor doi. Îi place cum cântă Ploieșteanu, Însă este de părere că prea multă tristețe nu face bine În combinația cu băutura. Ne dăm cu capul de mese, Sandule, ajungem cu cucuie acasă, la doamne, doamnele ne Întreabă de ce avem cucuie, noi ridicăm din umeri și uite-așa Începe sindrofia, În sensul rău al cuvântului. Aud iar că bem până nu mai știm de noi și venim loviți În frunți, cu toate că noi - cred că sunteți În asentimentul meu - reușim să ne
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lui țipăt ce spune mumii și lumii: Eu sunt! Sunt stăpân pe pământ! Primii pași îi va face între scaun și masă, pe scoarța rărită și roasă ce ‐ am adus‐ o cu noi ... Colțul dulapului va păstra amintirea primu lui cucui, ‐ Usciorul ușii, semnele creșterii, fereastra îi va aduce ‐ nainte lumea de schele unde încă zidim ‐ să dureze pereții - anii și sufletul generației mele ... Iar casa însăși n‐are să uite nicicând primul țipăt, rămas în perdele ... 290 Ion Gheorghe Pricop Născut
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lui. Să facem în așa fel încât să-i departajăm pe cei care ronțăie estetic de cei care aduc pagube estetice. Și cum să cunoaștem noi care estetizează bine și care nu? se întrebau bieții politicieni, cu capetele pline de cucuie. Noi știm doar să politizăm și să polemizăm, altceva, nu! Te rugăm, salvează-ne Marrie Alimentaire, te rugăm! Și Mioara se închise cu topuri de hârtie, cerneală și stilouri, pentru a compune opera ce avea să distrugă pentru totdeauna dezechilibrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cam...mică! Dac-o pierd prin pat? Mi-e frică! Constat după: La esență, Nu e nici-o... diferență! IONEL, IONELULE! Te iubesc! Dar n-am habar, De cât timp ne facem curte?! Avea-n brațe-un...felinar, Și-un enorm cucui pe frunte! CE MANEA? Port în suflet noapte grea! Să beau și să-mi cânți aș vrea! Una cultă zi-mi! De-a mea! Zise maestrul: Ce Manea?! SINUCIDERI Mulți români, în sărăcie, Mor fără a zice... pâs! Umoriștii? Mor
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
închisoare nu-l impresionase. — Așa ceva se poate cumpăra cu o sută de franci, și nu se lăsă convins nici de măsurătorile făcute cu mare exactitate de către autoritățile germane. Nu e treaba mea să-ți măsor craniul sau să-ți pipăi cucuiele, zise. Du-te la primărie și scoate-ți acte în regulă. Pari un tip capabil. Am să-ți păstrez postul până mâine la prânz... Dar Charlot nu se mai întoarse. De aproape două zile nu mâncase decât niște chifle. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o săritură, m-am urcat în pom. N-o vedeam, se cățărase tocmai sus, în vârful teiului. Nu m-am dat bătut și înălțîndu-mă de pe o creangă pe alta am ajuns-o. ― Mă dau prinsă, zise Veverița, capitulând. ― Hai, jos, cucuie, să te închid în colivie că, altminteri, faci pozne. Am adus fugara înapoi pe pământ și am predat-o Urangutanului, care o duse în casă. Fiind târziu, a plecat și Mihaela, iar eu am condus-o până la locuința ei. Pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un strașnic șut în fund, cu mijloacele proprii. Unii mai reușesc chiar și în zilele noastre asemenea performanță de contorsionism politic... De ziua Sfântului Mardeiaș Dacă ar fi să scriu pe îndelete despre Sfântul Nicolaie, marele premergător al făcătorilor de cucuie, vânătăi și oase rupte, singurul sfânt ghiogar, atestat documentar, deci cu acte în regulă, ce nu pot fi contestate de nimeni, aș începe așa, cu ceea ce scrie în cărțile cu viețile sfinților și anume: „Pre făcătorul cel mare de minuni
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mă iau prea mult de Băsescu, fiindcă, spunea el, nu poate să fie vinovat marinarul macerat în whisky, de toate blestemățiile legislative luate la maximă plesneală în ultima vreme. Vezi dumneata, adică sărăcuțul de el, are de îndurat prea multe cucuie din toate părțile și mă mai asociez și eu, ca să mai ajut cumva, la cucuierea lui definitivă și irevocabilă. Că domnul cel chelit și cherchelit doar șapte zile pe săptămână declară că nu este membrul nici unui partid , politic fiindcă așa
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ideea noastră, firește, dar ea a formulat un drum și a satisfăcut nevoia noastră veșnică de tutelă, precum copilul acela, care vrea să aibă în orice moment pe cineva căruia să-i poată spune tată, chiar dacă primește zilnic scatoalce și cucuie, de la un asemenea părinte. Câtă vreme UE și NATO, ne-au spus amănunțit ce să facem și cum să facem, folosind de fiecare dată cuvenitul ghiont sau șut, pentru încurajare, resemnarea noastră feudală și-a regăsit din nou echilibrul obișnuit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fiind absența proteinelor animale din alimentație, mulțimea reacționă prudent la această farsă. Câteva proteste politicoase, Înecate În fluierături timide, fură urmate de o tăcere mânioasă Însă stăpânită. Definitivă. 14. Piața a rămas pustie. Începuse să plouă. Lângă pește, pipăindu-și cucuiele de pe frunte și urechile Încă și mai blege parcă de când mulțimea tăbărâse pe el, călcându-l metodic În picioare În drum spre casă și spre grijile lăsate pentru o vreme În afara pieței, Grațian se străduia din răsputeri să Înțeleagă sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nu cred... Nu face El chestii d-astea! - Ba, uită-te și mata, dacă asta e croitură căpătată la cîrciumă! se oțărîse și bunicul, căutând să prindă brațul fulgerului, să și-l pună în moalele capului, să pipăie și dânsul cucuiele cât oul de porumbel. Ba se vârâse și sub pat să aducă de-acolo și cărămida. - Nu te mai deranja, hotărâse trăsnetul, dând pe gâtlej țoiul cu țuică de Fieni. Îmbracă-te de sărbătoare și treci, în pas alergător, să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nimerisem nu mai știu din ce cauză sub copitele celor patru cai ai trăsurii unchiului Victor. Mama era să moară atunci de inimă rea. Eu zăcusem aproape două săptămâni imobilizat la pat, Într-o stare febrilă, cu nenumărate leziuni și cucuie). Lola stătea la o măsuță izolată, chiar În fața mea. Mă privea insistent, În maniera prostituatelor. M-am așezat la masa ei și am Început să-i vorbesc (fusesem avertizat doar) direct, fără menajamente, ca și cum aș fi cunoscut-o din totdeauna
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Judith nu și-a mai lăsat niciodată copilul În grija altcuiva. Știam că o tortura gândul la colții câinelui care au fost atât de aproape de fața bebelușului ei pentru că, pe atunci, conștiințele noastre sângerau ori de câte ori ajungeam acasă și găseam un cucui nou sau o julitură nouă la bebelușii noștri. Astfel de lucruri sunt normale. Ceea ce durea era faptul că se Întâmplau când noi nu eram acolo. Și mai era și convingerea intimă, neexprimată, că tu l-ai fi prins la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu atât mai puțin că lucrul ăsta se face prin satelit. —Mami, ești la America? —Da, Em. Ca Woody și Jessie În Toy Story 2? — Da, mami, așa. Și cum te mai simți, puiule? —Bine. Ben și-a făcut un cucui. I-a curs mult, mult sânge. Când aud asta, propriul sânge Îmi Îngheață; ca și cum cineva a făcut o fotografie cu bliț Întregii mele ființe. —Em, poți să mi-o dai pe Paula din nou? Te rog, roag-o pe Paula să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
făcut o fotografie cu bliț Întregii mele ființe. —Em, poți să mi-o dai pe Paula din nou? Te rog, roag-o pe Paula să vină la telefon. Așa, mami, bravo. Încerc să păstrez un ton calm și să pun problema cucuiului lui Ben Într-o manieră relaxată, când tot ce-mi doresc este să mă materializez Înconjurată de flăcări, În propria bucătărie, cu colții materni sclipind și cu capul acoperit de șerpi care sâsâie. A, cucuiul, spune Paula pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
calm și să pun problema cucuiului lui Ben Într-o manieră relaxată, când tot ce-mi doresc este să mă materializez Înconjurată de flăcări, În propria bucătărie, cu colții materni sclipind și cu capul acoperit de șerpi care sâsâie. A, cucuiul, spune Paula pe un ton nepăsător. S-a lovit cu capul de masă, atâta tot. Masa de metal cu colțurile atât de ascuțite, că ți-ar putea perfora retina, care am cerut explicit să fie dusă În pivniță pentru că Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
al dracu’. Atac capacul cu un cuțit ascuțit. Dau pe lângă sticlă și-mi crestez În schimb dosul mîinii. Arată ca o tentativă de sinucidere la beție. Caut În sertarul cu obiecte de prim-ajutor. Nu găsesc decât un plasture: Domnul Cucui. Dau fuga sus să mă schimb În vestimentația de gazdă relaxată. Mă Îndes În blugii noi, dar nu găsesc nicăieri puloverul din cașmir roz de la Donna Karan. De ce nu e niciodată nimic la locul lui În casa asta? 12.58
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]