380 matches
-
zic: „Auzi, dom’le, da’ ce faci?” „Păi, culeg mărar.” „Dom’le, nu e mărar! Asta e cucută de baltă!” Zice: „Da’ mă Înveți pe mine?!”. „Bine, mănâncă ce ai vrea tu.” Eu eram curios ce-a face el cu cucuta, că mă gândeam că doar nu o mânca așa, că aia Îi otrăvitoare... Și seara ne dau oarece zamă... și el ce o făcut? O tăiet cucuta cu coada de la lingură, că aia era și lingură și cuțit, și, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mănâncă ce ai vrea tu.” Eu eram curios ce-a face el cu cucuta, că mă gândeam că doar nu o mânca așa, că aia Îi otrăvitoare... Și seara ne dau oarece zamă... și el ce o făcut? O tăiet cucuta cu coada de la lingură, că aia era și lingură și cuțit, și, dacă ne prindea la percheziție ne-o lua, să nu Îi omorâm. Și taie ăsta cucuta și o pune În ciorbă, o opărăște, pune puțină sare și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
seara ne dau oarece zamă... și el ce o făcut? O tăiet cucuta cu coada de la lingură, că aia era și lingură și cuțit, și, dacă ne prindea la percheziție ne-o lua, să nu Îi omorâm. Și taie ăsta cucuta și o pune În ciorbă, o opărăște, pune puțină sare și o mănâncă toată... Păi să văd eu că asta nu merge până la infinit... C-asta trebuie să-și facă efectul... Și o mâncat trei zile la rând și, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am făcut pleorizie (sic!): „Dom’le Georgescu, dumneavoastră știți ce o mâncat ăla?”. Și doctoru’ zice: „Da’ cum s-o umflat aista, din ce cauză, că Încă așe om În viața me n-am văzut?”. Și Îi zic: „O mâncat cucută, că o zis că-i mărar de baltă”. Își pune ăsta mâinile În cap, nu-i venea să creadă. „Cucută o mâncat, dacă eu vă spun! O mâncat trei zile la rând și a patra zi n-o mai putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
umflat aista, din ce cauză, că Încă așe om În viața me n-am văzut?”. Și Îi zic: „O mâncat cucută, că o zis că-i mărar de baltă”. Își pune ăsta mâinile În cap, nu-i venea să creadă. „Cucută o mâncat, dacă eu vă spun! O mâncat trei zile la rând și a patra zi n-o mai putut.” „Vai de mine, și pentru asta l-am trimes la Văcărești? Că Îl făceam eu bine aici.” Zic: „Acuma tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ale trecutului pătrund în prezent și invers. Imprudenta știință care a produs întreaga harababură apocaliptică este citată și acuzată în fața unui tribunal planetar. Din rețeta romanului, preparată după toate regulile literaturii de consum, nu lipsește povestea de dragoste. Cupa de cucută (1994), unde pot fi citite „debordantele realități absurde ale totalitarismului în variantă Ceaușescu” (Mircea Opriță), este o distopie inutil încifrată. „Cheia” (camuflarea onomastică), probabil o remanență a unor reflexe create de vechiul sistem, îneacă parțial forța reală a distopiei. Tema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
București, 1962; Proba tăcerii, București, 1965; Cursă în vid, I-II, București, 1969 (în colaborare cu Adrian Rogoz); Oracolul, București, 1969; Cuadratura cercului. Fals tratat de urbogonie, Cluj-Napoca, 1975; ed. Cluj-Napoca, 2001; Himera, București, 1979; 2000, București, 1982; Cupa de cucută, Timișoara, 1994; ed. Cluj-Napoca, 2002; Sud contra Nord, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Virgil Stanciu, „Oracolul”, ST, 1969, 11; Mircea Opriță, „Oracolul”, ST, 1970, 2; Voicu Bugariu, „2000”, LCF, 1982, 18; Horia Aramă, „2000”, ST, 1982, 12; Anton Cosma, Patru decenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
ar pune revolverul în coastă ca să scriu mâine o povestire despre un dinozaur, nu mă îndoiesc că, în mod inadvertent, i-aș atribui namilei câteva trăsături care amintesc de Seymour - un fel cu totul grațios de a mușca vârful unei cucute, să spunem, sau de a da din coada lui lungă de zece metri. Unii - nu dintre prietenii mei apropiați - m-au întrebat dacă n-a intrat mult din Seymour și în tânărul personaj principal al singurului roman pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
s-au născut înaintea lui Socrate î469-399 î.Hr.), alții după el, cum ar fi Hippias din Elis î443-343 î.Hr.), Critias din Atena î455-403 î.Hr.) sau Thrasimas din Calcedon î459 î.Hr.?), însă toți au profesat ca exacți contemporani ai filosofului cu cucuta... Antiteza lui Socrate. Antiphon din Atena înaintează în istorie mascat: zone de umbră persistă în ceea ce privește datele sale - o ignorăm pe cea a nașterii, iar cea a morții, care a făcut obiectul unor îndelungate cercetări, a fost fixată recent în anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
masturbându-se în piața publică! El, care proslăvea meritele tuturor ipocriziilor posibile și imaginabile, n-ar fi ezitat, într-o cetate guvernată după bunele sale principii, să-l bage pe Diogene la închisoare sau chiar să-i ofere o cupă de cucută. Pentru că, după cum ni s-a transmis de-a lungul veacurilor prin celebra anecdotă, așa acționa în public filosoful cinic, folosindu-și penisul pe post de obiect filosofic. Să nu se îngrijoreze nimeni, o făcea pentru o cauză nobilă: edificarea cetățenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
excela în morala moralizatoare! Ca și cum s-ar fi făcut cunoscuți, ca Platon, propunând niște catehisme, niște evanghelii, niște corpusuri de înțelepciune practică! Ce să credem despre mențiunea din Souda, la rubrica Prodicos, despre moartea lui la Atena, condamnat să bea cucută sub aceeași acuzație ca și Socrate, mai precis de a fi corupt tineretul? Nu știm nimic mai mult despre această chestiune, nici dacă anecdota este adevărată, nici ce ar putea ascunde neadevărul ei... Dar, pentru un filosof cu o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
după care se pierdea dincolo de culmea malului dinspre Miazăzi. Nici În acel singur ceas soarele nu atingea fundul Văii: oamenii lăsaseră să crească acolo În neorânduială o grămadă de tufe dese și țepoase, tecari cu spini cât degetul, cuiburi de cucută rău mirositoare, bozii și lipani. Mulți Își azvârleau acolo gunoaiele, Împuțiciunile și mortăciunile de prin curte. Se prăsiseră fel de fel de jigănii: șerpi, broaște, șobolani, gâze nemaivăzute, șopârle, salamandre otrăvite, păsări pașnice ori prădătoare de zi și de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
guguștiucu’, tâmpitule!” „Găsim noi alții”, Îl Împăcă Blondul, bucuros că Îl ajunsese din urmă. „L-am aripat, l-am aripat!” - strigă ceva mai târziu - „du-te repede după el ca să n-o ia la goană, pe picioare. E căzut În cucută!” „Mai bine du-te tu, că ai văzut ce și cum...” „Ce, mă, ți-e lene? Bagă-te și ia-l, că ești mai aproape. Ori ți-e frică?” „E, frică, de unde...” Încredințat că nu va găsi nimic, nătărăul Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum...” „Ce, mă, ți-e lene? Bagă-te și ia-l, că ești mai aproape. Ori ți-e frică?” „E, frică, de unde...” Încredințat că nu va găsi nimic, nătărăul Începu, totuși, să caute cu mâinile pe la rădăcinile țevilor lungi de cucută. Fu cât pe ce să leșine când dibui o mogâldeață moale și caldă. Își luă inima În dinți, apucă pasărea, o scoase la lumină și urlă ca un apucat: „L-am găsit! L-am găsit! Cu mujdei Îl facem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca să aibă haina cât mai deasă. După ce săra pieile și le usca, le Înghesuia În saci, se Îndrepta spre fundul grădinii care se termina În fioroasa Vale a Puțului, traversa apoi pârâiașul, afundat Între bozii, lipani ori țevi lungi de cucută și ajungea În curtea din spate a lui Câinaru, bătrânul cojocar și tăbăcar. Acesta cumpăra pieile de iepuri de la primar, le tăbăcea și cosea din ele căciuli și haine croite cu Îndemânare, pe care, Însă, nu le vindea În sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
91-95. [16] CREȚEANU, Florin, Din experiența unor lecții despre stilul și limba operelor literare, EDP, București, 1967. [17] CREȚU, F., Din experiența unor lecții despre stilul și limba operelor literare române,București, 1967, Editura didactică și pedagogică, 100 p. [18] CUCUTA, M., A., ARON, E. CONSTANTINESCU, Gramatica pentru clasa a II-a, București, 1967. [19] DARIE, ALEXANDRINA, Probleme ale folosirii mijloacelor tehnice audio-vizuale în predarea literaturii, în LL, nr. 13, 1967. [20] DRON, VIRGIL, Unele probleme ale predării predicatului, în Probleme
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
VASILE V.; NICOLAU, AURELIA, Despre sistematizarea concentrică și lineară a conținutului învățămîntului, Rev. Ped. XVI, 1967, nr. 1, p. 35-46. [38] RADU, N.; Gramatica pentru clasa a III-a. Manual experimental de N. Radu, I. Lupu, A. Tuzu și M. Cucută, București, 1967 [39] RENER, MARIA, Activitatea extrașcolară în sprijinul predării limbii române, Rev. înv. prof., 4, nr.1, 1967, 50-54. [40] Societatea de științe istorice și filologice din Republica Socialistă România, Probleme de gramatică și stilistică în școala generală și
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
numele proprii. În "On Denoting" susține că, de fapt, numele proprii sunt descripții definite singulare deghizate. Astfel că un nume propriu precum "Socrate" poate fi gândit ca o prescurtare pentru o descripție de genul: "filosoful atenian care a murit bând cucută". De aici rezultă că ceva nu poate fi un nume propriu decât dacă numește un obiect. Obiectul este denotatul sau referința numelui, care are semnificație necontextuală doar dacă denotatul pe care acest nume îl denumește există și este unic. Se
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
această privință n-are nici astăzi destul de mulți discipoli - îi permite să facă o distincție clară între Socrate și Platon. Are dreptate atunci când separă net ființa filosofului confecționată ca ficțiune pentru dialogurile sale de realitatea istorică a lui Silene cu cucuta. Pe cât de puțin îi pasă de Platon, pe atât de mult exaltă eroismul lui Socrate: curajos, hotărât, virtuos, dispunând de o imensă putere de convingere, cinstit, drept, eroul Agorei care-i îndeamnă pe toți oamenii la autocunoaștere nu putea decât
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
s-au născut înaintea lui Socrate î469-399 î.Hr.), alții după el, cum ar fi Hippias din Elis î443-343 î.Hr.), Critias din Atena î455-403 î.Hr.) sau Thrasimas din Calcedon î459 î.Hr.?), însă toți au profesat ca exacți contemporani ai filosofului cu cucuta... Antiteza lui Socrate. Antiphon din Atena înaintează în istorie mascat: zone de umbră persistă în ceea ce privește datele sale - o ignorăm pe cea a nașterii, iar cea a morții, care a făcut obiectul unor îndelungate cercetări, a fost fixată recent în anul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
masturbându-se în piața publică! El, care proslăvea meritele tuturor ipocriziilor posibile și imaginabile, n-ar fi ezitat, într-o cetate guvernată după bunele sale principii, să-l bage pe Diogene la închisoare sau chiar să-i ofere o cupă de cucută. Pentru că, după cum ni s-a transmis de-a lungul veacurilor prin celebra anecdotă, așa acționa în public filosoful cinic, folosindu-și penisul pe post de obiect filosofic. Să nu se îngrijoreze nimeni, o făcea pentru o cauză nobilă: edificarea cetățenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
excela în morala moralizatoare! Ca și cum s-ar fi făcut cunoscuți, ca Platon, propunând niște catehisme, niște evanghelii, niște corpusuri de înțelepciune practică! Ce să credem despre mențiunea din Souda, la rubrica Prodicos, despre moartea lui la Atena, condamnat să bea cucută sub aceeași acuzație ca și Socrate, mai precis de a fi corupt tineretul? Nu știm nimic mai mult despre această chestiune, nici dacă anecdota este adevărată, nici ce ar putea ascunde neadevărul ei... Dar, pentru un filosof cu o bună
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
iar agitația frenetică a acestor intelectuali trădează deruta lumii actuale care nu și-a găsit încă reperele. Evenimentele din România postcomunistă își află ecou în cele mai recente lucrări ale lui B.: volumul de eseuri cu nuanță filosofică Picătura de cucută (1997) și romanul Remora (Jucătorul) (1998), care mizează parcă mai mult decât cele precedente pe notația realistă, fără a părăsi însă filonul meditativ. Autorul reconstituie minuțios lumea noilor ariviști, dominată de figura Magdalenei, aristocrată care intermediază căsătorii sau afaceri, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
în agresivul tumult cotidian. SCRIERI: Casa Ursei Mari, Cluj-Napoca, 1978; Reciful, Timișoara, 1979; Sărbătorile, București, 1981; Zigguratul, București, 1982; Muflonul, I-II, Timișoara, 1986-1989; Casa de pânză, Timișoara, 1995; Demonul discret, Timișoara, 1996; Noaptea strigoilor (Martorul), Timișoara, 1996; Picătura de cucută, Iași, 1997; Remora (Jucătorul), Timișoara, 1998; O călătorie cu aeroplanul peste muntele erodat, Timișoara, 1999; Infinitul rău, Timișoara, 2000; Marii fericiți (Prorocul), București, 2000; Grădina lui Epicur, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Două debuturi, RL, 1979, 27; Val Condurache
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
leurdă „un fel de usturoi sălbatic“, Leordețul, Leurgioara, Dealul Leurzii, Leordișul, Leordina, Leordoasa, Leordeni, Leordeanul, Leordeanca, Vărzarul, Vărzăroaia, Vărzăria, Rugăria, Secăria, Vărzărișul, Hemeișul (< hemei, hamei, „humulus lupulus“, „plantă ale cărei semințe se folosesc la fabricarea berii“), Fîniș (< fîn), Bucinișul (< buciniș, „cucută“, „anghelică“, „pătrunjelul cîinelui“), Brusturișul (< brusturiș, „lipan“), Cepari, Valea Cepelor, Cepești, Cucută, Cucutan, Cucuteni. Interesant este că într-un glosar lexical din Oltenia este consemnat apelativul devesă, „femeie care risipește bunurile din casă“, care ar fi putut sta la baza unei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]