374 matches
-
a acestora dintîi, nu una a societății ori a istoriei. Capitolul VI Viața mentală a mulțimilor I Mulțimile s-ar găsi, așadar, într-o stare comparabilă cu hipnoza, acest straniu drog ce trezește în fiecare dintre noi dorința obscură, de cufundare în întreg. Ea scapă individul de povara singurătății. Îl transportă într-o lume a beției colective, a instinctelor exteriorizate, unde încearcă sentimentul euforic a atotputerniciei sale. Sau, cum spunea Baudelaire, "inefabila orgie, sfîntă preacurvie a sufletului" celui care "se scaldă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
poetic de care ne ocupăm nu ar reprezenta altceva decât o tentativă de „de-liricizare” sau de „de-poetizare” a discursului în versuri, mergând până la ștergerea oricăror mărci distinctive care să permită diferențierea poeziei de alte texte (ficționale sau non-ficționale). Cufundarea în magma indistinctă a prozei nu ar avea, în sine, de ce să fie resimțită astăzi ca un criteriu negativ, ba chiar dimpotrivă, numai că, în realitate, această problematică trebuie privită cu mai multă circumspecție. Că lucrurile sunt ceva mai nuanțate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sufletului, Conachi ajunge la trecerea lumii spre neant: „Lumea stă pe o schimbare, toate trec și mor și cher...” La originea acestei prăbușiri universale se află o iubire neîmpărtășită. Ea zdruncină temeliile lumii și precipită omul spre un „noian de cufundare, de mormînt Întunecat”... . Cele trei lungi poeme discursive: Jaloba mea, Scrisoarea către Zulnia și Amoriul din prieteșug, la care am putea adăuga și un alt poem dinafară temei erotice (Moartea părintelui dumisale Vornicului Costache Conachi la 1803, Mart În 7
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de nimicnicie a omului Întovărășește această idee. O zădărnicie ce ascunde, totuși, un imens orgoliu: orgoliul de a crede că suferința (pasiunea) omului poate pune În mișcare universul; că iubirea poate stăpîni lumea. Lingă senzația de clătire a sufletului, de cufundare În neant există, și la Conachi, un sentiment stăruitor de plăcere, de tandrețe. Căderea este dulce pentru că ea este o probă de dragoste. Cufundarea este Întăritoare pentru că ea ilustrează existența unei pasiuni incontrolabile. Figura catastrofei se transformă, astfel, printr-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pune În mișcare universul; că iubirea poate stăpîni lumea. Lingă senzația de clătire a sufletului, de cufundare În neant există, și la Conachi, un sentiment stăruitor de plăcere, de tandrețe. Căderea este dulce pentru că ea este o probă de dragoste. Cufundarea este Întăritoare pentru că ea ilustrează existența unei pasiuni incontrolabile. Figura catastrofei se transformă, astfel, printr-o abilă răsturnare de perspectivă, Într-o figură a crosului acaparator, totalizant: o figură a paroxismului pasiunii erotice. 7. A doua figură a crosului curtenitor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îndelungată de plîns, de gînd, de oftat, Deplin vreme unei vieță pîn’la moarte-am colindat Ș-Încă zorile de ziuă mai au mult a zăbovi. Ah, apuca-m-or cu viață, ori mai degrab-oi muri? Ce noian de cufundare, ce mormînt Întunecat Este noaptea privegherii pentr-un suflet Întristat. Toate rălele trecute să Întorc și vin la loc, Sporesc cele viitoare, arz și mă frig ca pe foc. Amar mie, că nu trece noaptea asta de durere, Plîng oftez
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
viață, dacă n-are despărțire.” Conachi se instalează În pătimire și trăiește numai cu sentimentul morții În față atunci cînd ibovnica slăvită dispare. Jocul de-a moartea s-a terminat. Rămîne numai senzația de zădărnicie a lumii și dorința de cufundare În Întuneric. Tonul devine deodată sincer, mașinăria retoricii amoroase nu se mai vede: „Pătimire, tu ești numai hrana sufletului meu, Cu durerea și năcazul de-acum a petrece vreu. Nădejdea și bucuria ce m-au putut folosî Decît scîrbă mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ziua pe colnice părăsite ....................................................................... Înnoptez pintre prăpăstii, pintre rîpi, pintre ponoară... Caut, cerc stîncile toate, mă Îngrop În adîncime. Petrecerea mi-i plăcută Întru Întunecime...” Un peisaj preromantic, de o sălbăticie calculată: stînci, prăpăstii, colnice, ponoară. Ele satisfac voința de cufundare, Îngropare, de petrecere Întru Întunecime a unui poet care, ieșind pentru o clipă din mitologia anacreontică, se deschide spre un nou stil liric. Stilul nou Începe cu un gust nou pentru peisaj: un peisaj euforizant, cu Întunecimi, sălbăticii grandioase. Asceza
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe postùri intelectuale de idealizare. Efortul de reabilitare a unei pseudo-autenticități originare a darului care ar contesta piața este un astfel de exemplu. Un altul se prezintă în revenirile la un antagonism factice între raporturile de rudenie, ca emblemă a cufundării în dependența personalizată, și raporturile de schimb ca exemplu de extracție a legăturii interpersonale. Afirmarea unei atotputernicii sociologice deținătoare a unui adevăr arhitectonic reprezintă de asemenea o ilustrare în acest sens. Încercând să se situeze la distanță față de această matrice
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și-au petrecut viața aprofundând această chestiune să aibă altă judecată; eu nu am studiat-o, fără îndoială, suficient". Nu am studiat-o suficient! Este aceasta o mărturisire atât de penibilă încât, pentru a nu o face, se alege calea cufundării în inconsecvență până la a nega înțelepciunea legilor providențiale care guvernează dezvoltarea societăților umane? Căci există oare vreo negare mai formală a Înțelepciunii Divine decât a decide că există o incompatibilitate esențială între Justiție și Utilitate? Întotdeauna mi s-a părut
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
o parte, înstăpânirea asupra unui gol, de alta. Critica lui Kant denunță tocmai primul risc și desființează pierderea în gol, ridicarea deasupra experienței posibile, iluzia de a putea cunoaște ceva în zonele transcendentului. În schimb, Kant a adus riscul celălalt, cufundarea în transcedental, care, spre deosebire de transcendent, caută ce e dincoace, sub lucruri, nu ce e dincolo de experiență (C. Noica). Nae Ionescu și M. Sebastian erau brăileni, ultimul îi fusese elev primului. Nae Ionescu a fost un generos și a manifestat o
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
analiză a "lumii în care trăim" și a "condiției" noastre din câte s-au făcut vreodată pe lume. Punctul ei de culminație este felul în care "a fi", în cazul omului, se "temporalizează", adică nu poate fi înțeles decât prin cufundarea lui în baia timpului. Dar de unde vine atunci dificultatea? Ea vine din faptul că a spune toate acestea și multe, multe alte lucruri pe lângă ele (de la "care e ființa ciocanului sau pantofului" și până la "care e ființa sinelui meu"), Heidegger
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
consilier comunal, fie numai ca om cu dragoste de târgul său, fie ctitor al vreunei biserici, dorințe pentru realizarea cărora a luptat timp de 31 de ani"... * 117 „Alunecări de teren la Mateești-Vălcea" scrie ziarul Adevărul din 22 februarie 2005. „Cufundarea de pământ la Tătărani" așa se intitulează știrea din Românul, publicată la 5 august 1881, p.688-689 preluată din ziarul Paloda din Bârlad. Am reținut-o și o redau în cele ce urmează ca o dovadă că mereu au fost
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
nu o preocupase atât de multă vreme. Trăise cu Hadrian și Antinous atât de mult încât era puțin probabil să-și mai poată reaminti când nu se aflaseră în mintea ei. Ea era Hadrian, gândea ea, în timp ce scria. Prin totala cufundare în mintea și sufletul lui Hadrian ea se simțea ca și când condusese imperiul cu el, călătorise întreaga planetă cu el și trăise marea lui dragoste pentru Antinous ca și când ar fi fost iubirea ei. Scrierea acestei cărți nu o înșelase: nimic din
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de la o generație la alta, ajungând peste o perioadă de timp să nu mai semene cu cea care a fost; 2. Conferirea substratului tracic a statutului de limbă indoeuropeană, ceea ce reduce până la anulare valoarea și conținutul contactului cu latina; 3. Cufundarea lingvistică a albanezilor de du pă simbioza iliro-latină cu ilirii atestați de Herodot, confuzie luată ca argument științific pentru izolarea albanezei în spațiul tracic ca veche limbă indoeuropeană, atestată în secolul al V-lea î.Hr. și pentru aprecierea ei drept
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
toata viața Costache Buraga, un imprevizibil, un noncorformist și un nedreptățit care a știut printr-o întelepciune ancestrală să răzbată prin viață fără să caute dușmani, de care nu a dus lipsă, fără Singurătate M-am tezit dintr-o adâncă cufundare în monotonia singurătății. Fără să vreau, așa involuntar, ochii mei sau îndreptat spre cadranul ceasului din perete care este așezat deasupra calendarului ortodox. Pe o etajeră din fier vopsită în negru, este așezat pomul de Crăciun frumos împodobit cu ghirlande
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
mai puțin, dar care te surprind cu atît mai mult și te pun pe gînduri; la modul convenabil... Costache Buraga vorbește, neînvățat de nimeni, cîteva limbi de circulație internațională, însă farmecul lui (echivalat de mulți vizitatori cu... ciudățenia) vine de la cufundarea în civilizațiile vechi și străvechi, pînă la asimilarea aspectelor de limbă, care le-au susținut. însăși înfățișarea lui de acum, pletele amintind și de daci și, poate, de un Daniil Sihastrul, îl transportă spre acele lumi pe care le scotocește
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
și mirajului, altfel spus al sublimului iubirii ca moment plenitudinar dar și ca viitor nedeslușit. La autoarea de sonete, timpul naturii e timp fundamental, veșnic regenerator, timp întreținând sentimentul eternității palpabile. La un citadin ca B. Fundoianu scurgerea vremii prevestea cufundarea în neființă: "Ca mâne, toamna iară se va mări prin grâne / și vinul toamnei poate nu-l vom mai bea. Ca mâne..." (Lui Taliarh). Adânc instalată în solul transilvan, Carolina Ilica crede într-un mâine luminos: Ca mâine iarba o să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
înainte de a avea certitudinea că au într-adevăr de-a face cu Heracles în carne și oase, întors din lumea celor morți, toți se vor întreba dacă nu cumva e vorba despre o nălucire dintre cele ce tulbură visele. După cufundarea în lumea tenebrelor, eroul celebrează întoarcerea la lumină. Firește, această coborâre în bezna Infernului și această revenire la lumina zilei sunt de neconceput fără ajutorul zeilor, privilegiu de care se bucură din plin semizeul Heracles. Dar tot zeii sunt și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acest sens, contrazicând violent imaginea unei „morți frumoase”, atât de asemănătoare cu somnul... Și totuși precumpănitoare rămâne aceasta din urmă, căci întregul ritual de îngropăciune oficiat mai înainte de Guiderius și Arviragus stă sub semnul unei stingeri liniștite, împăcate, aidoma unei cufundări în somn. O „moarte frumoasă”, un soi de adormire calmă și care n-ar putea avea nimic de-a face cu descompunerea lentă a corpului: De strajă-i vor fi zânele, și viermii N-au să-l atingă 1. Un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu, o morgă (oare nu-i murise tatăl într-un azil de nebuni pentru că spusese adevărul?) și că nu există odihnă după cumplita oboseală a vieții și nu există evadare din temnița ei decât printr-o moarte eliberatoare, luminoasă, prin cufundarea într-un somn netulburat de vise, prin intrarea într-un spațiu nelocuit de fantome. Un spațiu liber de fantome? Dar asta înseamnă sfârșitul teatrului. Căci frumoasa și luminoasa moarte va suprima acea zonă care, despărțind viața de neființă, de neant
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
la moarte și la vise. Dacă mergem la teatru, o facem ca să pătrundem în vestibulul, în anticamera acelei morți provizorii care e somnul. Căci este vorba despre o Sărbătoare ce începe la lăsarea serii, Sărbătoarea cea mai solemnă, ultima dinaintea cufundării în ceva ce seamănă destul de bine cu funeraliile noastre viitoare. Când cortina se ridică, intrăm într-un loc unde se pregătesc înspăimântătoare simulacre. Iar seara a fost aleasă tocmai pentru ca Sărbătoarea să fie pură, să se poată desfășura fără riscul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să treacă dealul ca obstacol al sorții, și care totdeauna va mai avea de trecut încă un deal și încă un deal, sau duioșia unui suflet, care circulă sub zodiile unui destin ce-și are suișul și coborâșul, înălțările și cufundările de nivel, în ritm repetat, monoton și fără sfârșit (Ibidem, p. 195). Specific poeziei românești este „versul construit din silabe accentuate și neaccentuate, una câte una”, asemenea ritmului „alcătuit din deal și vale sau din vale și deal”. Limba românească
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a soarelui, ea ilustrează eșecul și depresia. Este o evocare a lacrimilor. Prin violența sa - apă matricială (lichid amniotic) și apă fertilizatoare (ploaia) -, potopul semnifică distrugerea ce permite o a doua naștere. Prin potop, umanitatea este spălată de păcate. Imaginea cufundării, a inundării și a valului seismic are o semnificație simbolică puternică la nivel oniric și fantasmagoric. Evocă teama de a nu ajunge la capăt, de a fi antrenat în spirala obligațiilor și responsabilităților. Este în strânsă relație cu tema simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
subiect-spațiu sau eu-lume nu mai funcționează: corpul-subiect și mediul devin sinonime în cadrul experienței trăite, lumea nefiind situată în afara subiectului, ci fiind experimentată ca o legătură concretă cu subiectul întrupat. Fenomenologul este interesat de fuziunea dintre corp-subiect și spațiu, adică de cufundarea acestui trup în lume. Materialitatea și corporalitatea devin atributele simbiozei om-spațiu/lume: corpul este trăit ca spațiu și subiectul este imersat în cadrele acestuia din urmă. Trupul este subiectul percepției în experiența existențială. Percepția nu înseamnă gândirea obiectului perceput sau
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]