210 matches
-
care a dat celebra bursă de diamante, printre altele născându-se în el și un filosof de mărimea lui Spinoza, acest Descartes iudeu, autorul Panteismului Deus sine natura, exilat din sinagoga coreligionarilor săi. Spinoza a pățit ce au pățit toți cugetătorii creștini de mai înainte, victime ale Inchiziției creștine, ca Giordano Bruno sau Gallileo Gallilei cu vestitul său E pur si muove. Și tot au avut noroc, că amândoi nu au fost arși pe rug de Inchiziția creștină. Așadar, la Amsterdam
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]
-
a spus atîta că sînt un cerebral, încît am vrut să demonstrez că și poporul e un cerebral, că și el e un abstract ". Cu o semnificativă aderență apare abordat și un alt poet din șirul celor "profund instruiți și cugetători", Mihai Ursachi, la care "se cuvine să luăm seama la înțelesurile fiecărui cuvînt. Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă; flanela-înveliș rezistă la toate încercările: Ťflanela pe care am adus-o/ fluturînd
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
Philo Cadaverina (admirator al numai gloriilor trecute), Amens, Scabidus, Aebilitatis etc. Iată, de pildă, biografia semnificativă a marelui filozof și scriitor Aemilius Rabiosus: "Plecase din Italia în tinerețe, pentru a se opri în cele din urmă în Gallia. Ca tânăr cugetător se remarcase printr-o serie de teorii morbide despre disperare, sinucidere și alte aberații spirituale, dar, judecând după senectutea pe care i-au dat-o prea îngăduitorii zei, trebuie să fie un ticălos similar autorilor de tratate despre binefacerile morții
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
Constantin Țoiu Scriptura se încheie cu proorocirile de sfârșit de lume ale Sfântului Ioan Teologul. Acest text poetic, după liber cugetători, a aprins, stârnind din ce în ce mai mult, închipuirea oamenilor, pentru care ideea dispariției finale a omenirii cu civilizația ei cu tot a devenit o adevărată obsesie... Arătări cumplite prevestesc Marele Eveniment... Cap. 10 1. Și am văzut un înger puternic, pogorându-se
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
propria-i caligrafie cu certe reminiscențe arghezian-barbiene, textul Simonei Popescu e mai rece, măi distant, părînd a configura o imagine dintr-un imens acvariu. O transluciditate mai curînd resignata în receptarea urîțeniei decît teratologic ațițata, îi reflectă firea mai mult cugetătoare decît violent vizionara: "dai peste dărîmături ziduri cojite și moloz/ ești parcă/ într-o biserică dezafectata/ sînt fete jupuite de-apostoli printre/ inscripții cotidiene și porcarii mulțime/ iar mai departe chilii puștii/ smocuri de iarbă și trei găini pocite/ aure
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
discurs, ori a fost învinsă de dorință. Ea n-a fost vinovată pentru că a fost victima unor forțe superioare, pe care nu le-a putut stăpâni. Discursul epidictic, o formă de laudă publică, era în stare să creeze convingeri. Adânc cugetător, tocmai pentru că era format în lumina cărții latine, Miron Costin trăia nostalgia antichității „cea plină de spirit”, atunci când pronunța discursuri în speranța civilizării manierelor de la curtea domnească moldavă. Spre a confirma urma lecturilor sale ne-am întors asupra cărții lui
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
unul tânăr aruncase în poala unei babe o hârtie de 100.000 de lei, când făcea peste un milion. Detalii în legătură cu profesorul,... cerșetorul îmbogățit, le aflasem de la un coleg de-al lui, mai puțin norocos și care se dădea liber cugetător, cam ca Diogene, fără butoi. Când făcusem cunoștință cu el, tot pe la Universitate, tocmai mânca lacom ceva dintr-o gamelă cazonă, ciobită. Cunoșteam. Și eu, pe front fiind, într-o zi de vară, mâncasem dintr-una la fel. Fasolea era
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10348_a_11673]
-
părea la primele cuvinte. Ni-l putem imagina rostind - altfel, cu vorbe de-ale sale - monologul lui Hamlet „a fi sau a nu fi”. Or, chiar de adevărul sub stele al Ființei este vorba aici. La poeții profund instruiți și cugetători precum Mihai Ursachi, se cuvine să luăm seama la înțelesurile fiecărui cuvânt. Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă; flanela-înveliș rezistă la toate încercările: „flanela pe care apoi am adus-o/ fluturând
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
Constantin Țoiu Sfânta Scriptură se încheie cu prorocirile de sfârșit de lume ale Sfântului Ioan Teologul. Acest text poetic, după liber cugetători, a stârnit din ce în ce mai mult închipuirea oamenilor, pentru care ideea dispariției finale a omenirii cu civilizația ei cu tot a devenit o adevărată obsesie. Arătări cumplite prevestesc Marele Eveniment... Cap. 10. 1. Și am văzut un înger puternic, pogorându-se din
Sfârșitul lumii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5580_a_6905]
-
ficțiune și nu mai există nici o garanție pentru cele mai prețioase interese ale societății. Situația țării devine astfel din zi în zi mai gravă, mai întristătoare; rădăcinile răului devin mai adânci și criza este de natură a preocupa oamenii bine cugetători. Ar fi vremea ca toate puterile vii ale țărei să se unească strâns pentru a aviza serios la mijloacele d' a preveni pericolele iminente cari amenință starea socială, economică și politică a acestei țări, încredințate unei exploatări din cele mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nchină la titluri, jură că nu e convenabil decât ceea ce satisface pe cei zece mii de aristocrați și afirmă că e vulgar de a contraria privilegiile lor. Dar muncitorul și fermierul rămân în afară de această conjurație ipocrită; aceștia înființează societăți de liberi - cugetători și de republicani, arată pumnii regalității și aristocrației și, cine știe a citi în ochii proletarului englez, vede că furtuna va fi amenințătoare. Cât despre Irlanda, mișcările sângeroase întîmplate acolo sunt cunoscute. În Austria sau Austro-Ungaria zeci de naționalități se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nimic, numai singura plăcere pe care o am în minutul în care scriu. Ce abis este sufletul meu și în genere al oricărei femei! Noi punem sufletul pe hârtie. Ce puneți d-voastră bărbații, scumpul meu Eminescu? Ca un adânc cugetător, ca un scrutator al inimei omenești cred că mi-ai putea răspunde. În scrisorile d-tale, pe care, în momentul când voi mai gândi la cel ce le-a scris, o să vi le trimit, găsesc: "al tău și dincolo de mormînt
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
se arată așadar ca material când pe care omul trebuie a și-l supune și a-l face (semn) mediu (Zeichen) al ideei. Cât de puțin cuget într-adevăr, adică cuprinde natura lucrurilor în cugete omul, întru cât e ființă cugetătoare, ci îi sânt necesarii spre aceea lunga e ostenitoarea laboare a cugetărei și educațiunea culturei ștințifice, tot așa de puțin e în stare și o individualitate, fie cea mai dotată, cea mai bine făcută de a sensibiliza deja (ca un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de un spirit care a izvorât și s-a format armonic, și acest spirit [î]și găsește conform naturei sale cele escelente și cele în sine perfecte. " Gothe, XXXVIII, p. 153. {EminescuOpXIV 268} {EminescuOpXIV 269} pretutindenea reflexiunei și conștiinței (Selbstbewusstsein) cugetătoare. Actorul acestei trepte fiindcă (nu numai) știe în orce moment ce vrea și ce poate, și tocmai pentru că-și cunoaște mijloacele sale și s-a așezat în deplina lor posesiune nu va intenționa neciodată nimica decât ceea ce poate esecuta într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să capete adevărul unei vieți naturale, reprezintațiunea rămâne suspendată 357r între cuge tat și simțit, între intențiune și neintenționare. Actorul care, prin concepțiunea ingenioasă a principiului de viață universal al caracterelor, prin spiritul intențiunilor sale, ocupă și surprinde pe spiritul cugetător, răpește totodată simțirei plăcerea unei abandonări totale la viața ce pare reală și la mișcarea cea liberă a unui om individual. Dispozițiunea însă în care nu sânt împăcate conștiința cea cugetătoare cu cea simțitoare nu e cea într-adevăr artistică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin spiritul intențiunilor sale, ocupă și surprinde pe spiritul cugetător, răpește totodată simțirei plăcerea unei abandonări totale la viața ce pare reală și la mișcarea cea liberă a unui om individual. Dispozițiunea însă în care nu sânt împăcate conștiința cea cugetătoare cu cea simțitoare nu e cea într-adevăr artistică. Căci aceasta cere ca tot ce se induce în conștiință să fie totodată și simțit ca o viață nemijlocită. Reprezintatorul care satisface pe cea dentîi pe conta celei de-a doilea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe conta celei de-a doilea e actorul reflectator; pe când stadiul întîi ne arată într-adevăr o viață nemijlocită, care însă nu e-mpăcată cu ideea (Begriff) și care are adeseori trebuința de-a fi reformată și adăugată de cătră conștiința cugetătoare. Așadar, pe câtă vreme artistul reprezintator se adresează la cugetarea noastră despărțită de simțământ, pe câtă vreme cunoaștem și admirăm intențiunile sale, până atuncea el încă nu a dat o (adevărată) veritabilă operă de arte în sensul cel mai nalt și neci nu ne-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe acesta în întregitatea și mărimea sa ca pe un om ideal, nu în nemărginita cauzalitate a arătări sale (Erscheinung). Așadar reprezentațiunea de pe stadiul reflexiunei, presupunând că nu-i refuzăm consimțământul nostru, corespunde cu dispozițiunea aceea în care conștiința noastră cugetătoare e mulțumită cu desăvârșire, fără ca totodată omul simțitor să fie atins în aceeași măsură. Acest stadiu se bazează așadar, atât în cel reprezintator cât și în cel ce primește, pe dualismul necucerit încă al reflexiunei și al obiectului, al conștiinței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
minuțiozități, pe cari opul adică s-a-ncercat au o urmări cu esactitudine. Sânt o samă de zicale cari-au prins un fel de autoritate. Între acestea e și sentința cea adesea pronunțată cumcă Seydelmann ar fi un actor adânc cugetător, reflectător, nu însă și genial. Cei ce vorbesc astfel se fac totodată c-un chip foarte ieften și cunoscători adânci. Genialitatea apoi o confundă aicea cu nemijlocirea simțirei, pe care noi am pus-o-n stadiul întîi. Cumcă însă Seydelmann
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate astea în declamațiunea dramatică s-ar putea să nu-i succedă. Căci declamațiunea dramatică se-ntemeiază, cum am mai zis-o, pe dezapropriarea de sine însuși, pe despoiarea totală de personalitatea sa proprie, pe transformarea într-o altă ființă cugetătoare și cu voință, care vrea să fie concepută și esecutată în unitatea ei proprie. Progresul de la declamațiunea epică și lirică la cea dramatică e așadar o săritură calitativă. Daca lipsește acea versatilitate de fantazie de-a se preface într-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
zicem ca spațiul cuprinde toate lucrurile câte ni s-ar și prezenta în afară (exterior), dară nu toate lucrurile în sine înșile, fie ele intuite sau nu, sau intuite de un subiect oricare am voi. Căci despre intuițiunile altor ființe cugetătoare nu putem judeca defel dacă ele sânt legate de aceleași condițiuni cari îngrădesc intuițiunile noastre și au pentru noi o valabilitate generală. Dacă adăogăm la noțiunea subiectului restricția unui județ, atunci județul e necondiționat valabil. Astfel teza: "Toate lucrurile sânt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ni poate fi dată. Sânt însă numai două speții de obiecte ale ei: 1) cele ale simțurilor exterioară {EminescuOpXIV 440} prin urmare suma lor, natura corpurilor; 2) obiectul simțului interior, sufletul, și, după noțiunile fundamentale ale acestuia în genere, natura cugetătoare. Metafizica naturei corpurilor se numește fizică, dar, fiindcă n-are să conție decât principiele cunoștinței ei apriorice, fizică rațională. Metafizica naturei cugetătoare se numește psihologie și, tot din cauza citată, este a se resuma în aceasta numai cunoștința rațională a ei. În urma
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmare suma lor, natura corpurilor; 2) obiectul simțului interior, sufletul, și, după noțiunile fundamentale ale acestuia în genere, natura cugetătoare. Metafizica naturei corpurilor se numește fizică, dar, fiindcă n-are să conție decât principiele cunoștinței ei apriorice, fizică rațională. Metafizica naturei cugetătoare se numește psihologie și, tot din cauza citată, este a se resuma în aceasta numai cunoștința rațională a ei. În urma acestora întregul sistem al metafizicei consistă din patru părți principale: 1) Ontologia 2) Fiziologia rațională 3) Cosmologia rațională 4) Teologia rațională
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din experiență nimic alta decât ce ni trebuie spre a ni da un obiect parte al simțului esterior, parte a celui interior. Cea dentăi e numai noțiunea materiei (extensiune impenetrabilă, fără viață), cea de a doua e noțiunea unei ființe cugetătoare, în reprezentarea internă empirică: "eu cuget". De rest am trebui să ne abținem în toată metafizica acestor obiecte de la principiele empirice care ar voi să ni adaoge afară de noțiune și o altă experiență spre a judeca ceva asupra acestor obiecte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai departe și mai departe. Cultura și dezvoltarea omului în privirea inteligenței constă în apropierea acelui coprins spiritual care constituie totalitatea vieții spirituale a omenimei ș-a intereselor ei, și asta nu din altă cauză decât pentru că e o ființă cugetătoare și, mai de aproape, un om; cugetare, recunoaștere este lumină și aer, în care e numai posibilă înflorirea sa ca om, inteligența-i nervul de viață în și prin care organismul esistenței sale ca om are energie, și conținutul cugetării
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]