345 matches
-
cândva intrase în literatură, lângă temele majore ale specificității noastre naționale, ba chiar în ședințele omagiale ale Academiei, a dispărut chiar și din manualele școlare, siluite de prea desele, nejustificatele și smintitele programe școlare “reformatoare”. A luat cu sine și cuibarul veșniciei noastre, și frumusețea vechilor tradiții, ba chiar și strălucitoarea întemeiere a limbii, erodate de intemperiile neguroase ale noului ev. Rămâne în cartea lui Grigore Gociu și în cărțile altora, frumos așezate în frunzarul liniștit al bibliotecilor închise, imaginea tot
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
de adâncă frumusețe și neplătite plăceri din neasemuitul rai al copilăriei. Ale mele erau atunci toate roadele pe care Domnul le-a dat pe pământ: strugurii îmbietori ai viilor de pe dealurile care străjuiau satul meu, cuprinzându-l ca într-un cuibar de liniște și pace, nucii cei bătrâni de pe Coastă, pomiștea popii cu merii cei văratici și perele zemoase și dulci ca un sărut de fetișcană, care cu parfumul lor îmbietor mă îndemnau la păcatul furăciunii, frăguțele din Continit ce-și
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
Frumusete > IARNĂ PE VECI ( II ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Primăvara moare pe poteci, Iarna ne învăluie pe veci, Aripi largi cu ciocuri de cleștar, Se rotesc pe cer, cerșind cuibar. Primăvara moare pe alei, Plâng în teci aromele de tei, Ceru-i plumburiu... Peste oraș Fulgi plutesc, se frâng în lin relaș. Orizonturi gri, neclare forme, Adumbresc trăirile-mi diforme, Dalmațieni par munții-n depărtări, Ciori negre-n frac, înnegurează
IARNĂ PE VECI ( II ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371732_a_373061]
-
ma adoarme, Când m-am trezit,am înțeles indat, Erai dintotdeauna lângă mine și-n inima mi-ai stat. Eu n-am văzut cum stâncă brate-ntinde Atunci când o genune fără știre mă cuprinde, Eu n-am văzut izvorul făcând cuibar de ape Și n-am văzut nici bradul încercând să sape Cu radacina-i dura,adâncă,în pământ, Eu am văzut doar puf de papadie-n vânt. Referință Bibliografica: TE-AM CĂUTAT / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TE-AM CAUTAT de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375789_a_377118]
-
lui era nerăbdător să sugă, neuitând niciodată când avea țâța în gură să-și ridice codița, dezgolind locul unde mama lui, cu grijă îl lingea, treabă neînțeleasă atunci de mine. Stăpâna vacii aducea o cotovaică plină cu ouă adunate din cuibare și un copil, care era considerat cel mai isteț lua un ou, se apropia de sărbătorită o striga pe nume și, când vita întorcea capul spre el să-l vadă, de la distanță, acesta ochea capul aruncând oul crud să i
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului când în marginea de pădure nu dănțuiește aer frânt și-ntrupat iar în triluri, în șoapte când e fuga mistreților mai săracă în tropote decât vocea gonacilor când gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului și răgacea are cleștii pliați lângă ramuri uscate trecute iar din zare se-aude bubuit și se vede doar fulgerul despicând vârful de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
bune, minune! SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE când în marginea de pădure nu dănțuiește aer frânt și-ntrupat iar în triluri, în șoapte când e fuga mistreților mai săracă în tropote decât vocea gonacilor când gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului și răgacea are cleștii pliați lângă ramuri uscate trecute iar din zare se-aude bubuit și se vede doar fulgerul despicând vârful de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. când în marginea de pădure nu dănțuiește aer frânt și-ntrupat iar în triluri, în șoapte când e fuga mistreților mai săracă în tropote decât vocea gonacilor când gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului și răgacea are cleștii pliați lângă ramuri uscate trecute iar din zare se-aude bubuit și se vede doar fulgerul despicând vârful de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
-o ciulinii de mov și albastru ... Citește mai mult când în marginea de pădure nu dănțuiește aer frânt și-ntrupat iar în triluri, în șoaptecând e fuga mistreților mai săracă în tropote decât vocea gonacilorcând gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului și răgacea are cleștii pliați lângă ramuri uscate trecuteiar din zare se-aude bubuit și se vede doar fulgerul despicând vârful de bradcând poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greiercând
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
poetul se reîntoarce în colbul țărânei părintești, pe urma neștearsă a unui car cu boi din inima lui, în raiul copilăriei, în satul cel păstrător încă de frumos, de curat, de sfânt, de tradiții și obiceiuri milenare, acolo unde, în cuibarul veșniciei pământești părinții, bunii și străbunii lui adormiți în țintirimul de la biserică sau poalele dealului Bursucău , vegheați în eternitate de Scaunul Domnului (ce domină pitoreasca Vale a Mureșului - râul sfânt), l-au învățat toate câte i-au fost de folos
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
lui. Eu, simțitorul muritor, măruntul acestei lumi, trăitor vremelnic a unei clipe din veșnicie, în lăcrimarea unei tremurate pleoape și-n taina unui sincer gând, mă rog smerit la Măritul, să-l țină pe Mugural Pușcaș mult timp viu în cuibarul poeziei, pentru ca el să ne poată dărui încă multe poezii ce să ne bucure inima și sufletul nostru. MIRCEA DORIN ISTRATE Președintele Ligii Scriitorilor din România filiala Mureș Sursa: http://www.marianagurza.ro/blog/2016/ 12/19/mircea-dorin-istrate-ale-tale-versuri-toate/ Referință Bibliografică
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
sluji cu virtuți artistice, așa cum au făcut-o vocațional și harnic atâția dintre iluștrii săi înaintași, profesorul Mihai Pricop s-a dedat voluptos, epicureic, plăcerilor fără egal, ce i-au înflorit întotdeauna viața, lecturii și reflecției și, așezării acesteia în cuibarul cuvântului. A găsit zăbava cronicărească și a cămășuit verbul, dându-i lustru de cuvânt de învățătură pentru alții, dar mai ales pentru sine. Dar, mai cu seamă pentru lăuntricitatea propriei făpturi, pentru că așa cum ne-o dovedește netăgăduitor această carte, a
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
1998; Z. Ornea, Capodopera lui Slavici, RL, 1999, 31; Anton Ilica, Monica Lavinia Nan, Toposul în creația lui Ioan Slavici, Arad, 1999; Mircea Tomuș, Romanul romanului românesc, I, București, 1999, 132-154; Virgil Vintilescu, Idila slaviciană, București, 1999; Sergiu Ailenei, Marele cuibar al destrăbălării, CL, 2000, 6; Sergiu Ailenei, Edenul și Sodoma, CL, 2000, 7; Dicț. esențial, 764-770; Micu, Ist. lit., 145-149; Mircea Popa, Homo militans, Cluj-Napoca, 2000, 26-40; Cornel Ungureanu, Ioan Slavici, Brașov, 2002; Nicolae Manolescu, Nedreptățitul Slavici, RL, 2003, 14
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Viața românească. Aici, poetul publică trei poezii: Secera, La cosit și Giuvaere, punând pecetea-i caracteristică pe „mărunțișurile vieții”: Zi de zi îmi faci cadou, Puică galbenă, un ou, Și nici n-ai avut habar Că-mi lași zilnic în cuibar Parcă lunecat din cer, Dintr-o stea, un giuvaer. În uimirea mea adâncă, Uit că oul se mănâncă Și mă uit, mărire ție! Ca la o minunăție. Ăsta-i oul de găină? Ăsta-i ochiul pe slănină? Asta s-a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic, Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Lângă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aduci câteva ouă? Da, bunico! Spune Sorina, având, încă, lacrimi în ochi și în glas suspine. Încetul cu încetul, toate astea dispar; chiar bunica a spus că nepoțica ei n-a greșit cu nimic! Nici n-a ajuns bine la cuibar că fetița a și venit cu mâna goală în bucătărie. „Ce-i” par a o iscodi ochii blânzi ai bunicii. Știi, în coteț e o găină. Una foarte, foarte gălăgioasă. O auzi? Da. Și ce-i cu asta? Păi, continuă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
avea Pimen sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul pământ adus de vânturi pe stâncă. Părea un cuibar de acvilă. Clopotele sunară fără să poți localiza unde se află. Vibrația fu preluată de cavitatea peșterii, de piatra muntelui și prelungită apoi, în reverberații suprapuse, de văile învecinate, făcând să răsune această uriașă parohie lipsită de enoriași. Sunetul era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Marin Sorescu. Eminescu n-a existat. A existat numai o țară frumoasă La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe, Ca o barbă nepieptănată de crai Și niște ape ca niște copaci curgători În care luna își avea cuibar rotit. Și, mai ales, au existat niște oameni simpli Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Sau mai simplu: ciobani și plugari, Cărora le plăcea să spună, Seara, în jurul focului poezii ¬- "Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
avea Pimen sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul pământ adus de vânturi pe stâncă. Părea un cuibar de acvilă. Clopotele sunară fără să poți localiza unde se află. Vibrația fu preluată de cavitatea peșterii, de piatra muntelui și prelungită apoi, în reverberații suprapuse, de văile învecinate, făcând să răsune această uriașă parohie lipsită de enoriași. Sunetul era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că Eva Îi ducea dorul lui Adam, care, izgonit din casă, obișnuia În lungi nopți de iarnă să toarcă, dormitând În iasla ei. Noul catalog al Mașei era plin de cifre. Dacă găinile erau notate În funcție de mărimea ouălelor adunate În cuibar, cocoșul Dosoftei primea doar doi și trei, și aceasta fiindcă-i scula pe-ai ei cu noaptea-n cap. În casa lui Nicanor nu existau prea multe jucării. Mașa avea doar o singură păpușă, Marusia, un căluț de lemn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lăsând o cărare de solzi de oțel în urma luntrii. Și ne oprirăm între două sălcii scorburoase, adăpostiți de ramuri dese, care curgeau de sus până la luciul bălții. În față aveam o oglindă uriașă, în care soarele se învolbura într-un cuibar de foc, între două ziduri de trestii, ce-și clătinau ușor vârfurile subt o boare de-abia simțită. Marin scăpără și-și aprinse pipa, apoi, cu degetele rășchirate, își dădu pe după urechi părul cărunt. Îmi pregătii pușca; trăsei încet cucoașele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îndestuleze oaspeții. Să alerge de zece ori la căsuța cea mică; și de la căsuța cea mică la camară; de la camară în pod pentru niște clisă; din pod la poiată, pentru ouăle cele mai proaspete pe care le cântau găinile în cuibare; pe urmă iarăși la căsuță și iarăși la domni. În vremea asta doctorul trecuse din nou la Culi, să vadă dacă stă liniștit. Stă liniștit; are să se facă bine, încredință doctorul. A avut mai cu samă un șoc nervos. „Hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
moartă. C-o mână și-a ținut strâns rana. Cu cealaltă mână a înotat pe subt undă și a scos gura lângă un cocioc, ca să răsufle. A stat acolo neclintită. Îi venea amețeală. S-a rezemat cu fruntea de un cuibar de gâscă sălbatică. Poate ar fi slăbit acolo în leșin, dacă n-o ciugulea cloșca de obraz. A luat din cuib un ou care i s-a părut proaspăt și l-a sorbit. A așteptat să audă cum se duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mea de proletar, are rolul de a-mi ține părul într-o oarecare ordine. Nu-mi mai dă mâna să-mi fac frizuri de douăzeci de lire. Acum mă tunde Georgina, trudind ca un grădinar la părul împâslit, ca un cuibar. Uite - beau, cânt, bolborosesc prin spațiul gol al dintelui lipsă. Oamenii ies grăbiți din metrou, muritori în adevăratul sens al cuvântului, și tânărul cu sănătatea zdruncinată, și bătrânul pe jumătate viclean, pe sfert frumos, pe sfert înțelept. Oameni, vă salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am ascultat Și bogat eu m-am aflat. Ia bate-ți găina ta Și-apoi galbeni ți-o oua! Baba: Aha, acum am priceput... Nu-i mare lucru de făcut. Bat găina ziua toată Și mâine voi fi bogată. La cuibar când voi veni, Numai galbeni voi găsi! Moșul: Stai , babă, nu te grăbi, Stai puțin a chibzui. Găina de-o vei bătea Vei rămâne chiar fără ea. Eu n-am să fiu rău Îți dau din aurul meu, Uite, cumpără
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]