457 matches
-
navă de război de mari dimensiuni folosit în prima jumătate a secolului XX, fiind introdus pentru prima oară în serviciu de către Marina Regală Britanică. Construit pentru a fi succesorul crucișătoarelor blindate, evoluția sa a fost mai apropiată de cea a cuirasatelor. Prima navă din această categorie, "HMS Invincible" (1907), a fost inițial denumită "crucișător cuirasat." Crucișătoarele de linie aveau în comun cu cuirasatele același armament greu și erau de obicei la fel de mari și de costisitoare ca acestea. Fie blindajul, fie puterea
Crucișător de linie () [Corola-website/Science/314323_a_315652]
-
Regală Britanică. Construit pentru a fi succesorul crucișătoarelor blindate, evoluția sa a fost mai apropiată de cea a cuirasatelor. Prima navă din această categorie, "HMS Invincible" (1907), a fost inițial denumită "crucișător cuirasat." Crucișătoarele de linie aveau în comun cu cuirasatele același armament greu și erau de obicei la fel de mari și de costisitoare ca acestea. Fie blindajul, fie puterea de foc, a fost sacrificată în favoarea unei viteze mai mari, posibilă datorită motoarelor puternice și a formei zvelte a navei. Primele crucișătoare
Crucișător de linie () [Corola-website/Science/314323_a_315652]
-
de costisitoare ca acestea. Fie blindajul, fie puterea de foc, a fost sacrificată în favoarea unei viteze mai mari, posibilă datorită motoarelor puternice și a formei zvelte a navei. Primele crucișătoare de linie aveau un blindaj semnificativ mai subțire decât al cuirasatelor echivalente, dovedind că nu au fost create pentru a sta în fața gurilor de foc pe care le purtau. Astfel navele de acest tip puteau produce mai multe distrugeri decât puteau suporta ele însele.
Crucișător de linie () [Corola-website/Science/314323_a_315652]
-
acest port putându-se organiza o mai bună protecție a convoaielor aliate care navigau în dreptul Africii. (În acel moment, Aliații foloseau în acest scop portul Freetown). Pentru cucerirea Dakarului a fost trimisă o forță navală compusă dintr-un portavion, două cuirasate (vechi din timpul primului război mondial), patru crucișătoare și zece distrugătoare. La asalt urmau să participe mai multe transportoare de trupe cu 8.000 de soldați la bord. Ei ar fi trebuit mai întâi să negocieze cu guvernatorul vichyist și
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
mai multe transportoare de trupe cu 8.000 de soldați la bord. Ei ar fi trebuit mai întâi să negocieze cu guvernatorul vichyist și, în caz de nereușită, să ia cu asalt portul. Forțele franceze din Dakar erau conduse de cuirasatul „Richelieu”, unul dintre cele mai moderne vase ale flotei franceze. Acest cuirasat părăsise portul Brest pe 18 iunie, mai înainte ca orașul să fie cucerit de germani. În acel moment, „Richelieu” era finalizat doar în porporție de 95%. Mai înainte de
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Ei ar fi trebuit mai întâi să negocieze cu guvernatorul vichyist și, în caz de nereușită, să ia cu asalt portul. Forțele franceze din Dakar erau conduse de cuirasatul „Richelieu”, unul dintre cele mai moderne vase ale flotei franceze. Acest cuirasat părăsise portul Brest pe 18 iunie, mai înainte ca orașul să fie cucerit de germani. În acel moment, „Richelieu” era finalizat doar în porporție de 95%. Mai înainte de formarea guvernului colaboraționist francez, în portul Dakar opera și portavionul britanic „Hermes
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
95%. Mai înainte de formarea guvernului colaboraționist francez, în portul Dakar opera și portavionul britanic „Hermes”. După instaurarea regimului marionetă de la Vichy, portavionul „Hermes” a părăsit portul și a rămas în patrulare, alăturândui-se crucișătorul greu „Australia”. Avioanele de pe „Hermes” au atacat cuirasatul „Richelieu”, au reușit să-l imobilizeze după ce l-au lovit cu o torpilă, dar vasul francez a continuat să funcționeze ca baterie plutitoare de artilerie. În portul Dakar mai existau și trei submarine și mai multe vase auxiliare, aflate sub
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
care încercau să părăsească portul, au fost întâmpinate cu tiruri de avertisment lansate de pe „Australia”. Vasele franceze s-au retras în port, artileria de coastă franceză a deschis focul împotriva „Australiei”. Au avut loc schimburi de focuri între crucișătoarele și cuirasatele aliate și forturile franceze. În seara aceleiași zile, crucișătorul „Australia” a lovit și incendiat distrugătorul francez „L'Audacieux”, care a eșuat în scurtă vreme pe plajă. Tot în aceeași seară a fost efectuată o tentativă de debarcare a trupelor FFL
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
a anulat atacul. În următoarele două zile, flota aliată a atacat paza de coastă din regiunea Dakarului. Două submarine vichyiste au fost scufundate și un distrugător a fost avariat. În același timp, și flota aliată a suferit pierderi importante, ambele cuirasate și două crucișătoare fiind avariate. Aliații au abandonat operațiunea militară, lăsând Dakarul și Africa Occidentală Franceză în mâinile autorităților de la Vichy. Efectele eșecului de la Dakar au fost în primul rând de ordin politic. Credibilitatea lui de Gaulle a avut mult
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
atacat pe ambele flancuri, și de o forță aeropurtată combinată americano-britanică (parașutiști și infanterie transportată cu planoarele). Comandourile americano-canadiene au cucerit două insule din regiunea de debarcare, pentru a asigura protecția forțelor aliate. Protecția navală a fost asigurată de crucișătoare, cuirasate, distrugătoare și portavioane franceze, americane și britanice, care au sprijinit debarcarea aliată prin asigurarea acoperirii de artilerie și celei aeriene. În prima zi a operațiunii au fost debarcate aproximativ 94.000 de militari și peste 11.000 de vehicule. După
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
din Darmstadt. Anul următor, unchiul său Lordul Milford Haven a murit de cancer osos. După ce a părăsit Gordonstoun în 1939, Prințul Filip a intrat în Marina Regală absolvind anul următor Colegiul Marinei Regale Dartmouth. Filip a petrecut patru luni pe cuirasatul "Ramillies" protejând convoaiele forței expediționare australiene în Oceanul Indian, urmat de staționări mai scurte pe navele "Kent" și "Shropshire". După invazia Greciei de către Italia din octombrie 1940, el a fost transferat din Oceanul Indian pe vasul "Valiant" din flota din Marea Mediteraneană
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
din Cairo la 2 februarie. Forța sa de invazie consta din 15- de oameni împărțiți în două divizii, sub comanda generalilor John A. McClernand și Charles F. Smith, precum și din Flotila Vestului, comandată de Andrew Hull Foote. Foote avea patru cuirasate ("USS Cincinnati", "USS Carondelet", "USS St. Louis" și "USS Essex") sub comandă directă și trei vase de lemn înarmate ("USS Conestoga", "USS Tyler" și "USS Lexington") comandate de lt. Seth Ledyard Phelps. În prima parte a războiului, erau insuficiente vase
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
retragere, dar slaba calitate a drumurilor a împiedicat orice confruntare serioasă și doar câțiva au fost capturați. Cele șapte vase ale lui Foote au început să bombardeze fortul la 6 februarie. Aceasta a fost prima luptă a Flotilei Vestice, cu cuirasate nou-proiectate și rapid construite. Foote și-a pus în față cele patru cuirasate în linie una lângă alta și a pus cele trei nave de lemn în spate, pentru un tir de distanță mare, mai puțin eficient. Mai ales înălțimea
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
câțiva au fost capturați. Cele șapte vase ale lui Foote au început să bombardeze fortul la 6 februarie. Aceasta a fost prima luptă a Flotilei Vestice, cu cuirasate nou-proiectate și rapid construite. Foote și-a pus în față cele patru cuirasate în linie una lângă alta și a pus cele trei nave de lemn în spate, pentru un tir de distanță mare, mai puțin eficient. Mai ales înălțimea scăzută a tunurilor din Fort Henry a permis flotei lui Foote să evite
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
marfă ale Uniunii dincolo de granița statului Alabama. Imediat după capitulare, Foote l-a trimis pe locotenentul Phelps cu trei vase de lemn, "Tyler", "Conestoga" și "Lexington", într-o misiune în susul râului pentru a distruge instalațiile și proviziile de valoare strategică. Cuirasatele flotilei fuseseră avariate de bombardment și erau prea lente și prea greu manevrabile pentru această misiune, care includea urmărirea vaselor confederate. Raidul a ajuns până la Muscle Shoals, dincolo de Florence, Alabama, limita de navigabilitate a râului. Vasele Uniunii au distrus multe
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
Shoals, dincolo de Florence, Alabama, limita de navigabilitate a râului. Vasele Uniunii au distrus multe provizii și importantul pod al căii ferate Memphis & Ohio, la în amonte. Ei au capturat și mai multe vase sudiste, inclusiv "Sallie Wood", "Muscle", și un cuirasat în construcție, "Eastport". Navele uniunii s-au întors în siguranță la Fort Henry pe 12 februarie. Phelps, însă, a făcut o mare greșeală în raidul său altfel reușit. Cetățenii orașului Florence l-au rugat să le cruțe orașul și podul
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
nave de război ale Statelor Unite și cel puțin trei nave comerciale americane alături de altele ale trupelor Aliate. În atacuri s-au pierdut 1465 de avioane. Multe vase de război din toate clasele au fost avariate, unele sever dar niciun portavion, cuirasat sau crucișător nu a fost scufundat de "kamikaze" la Okinawa. Majoritatea navelor pierdute au fost distrugătoare sau nave mici, în special cel aflate în misiuni de patrulare. Portavioanele americane care aveau pundea de zbor din lemn, au avut de suferit
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
cu beton și plăci din oțel iar în jurul orei 17:00 avioanele Corsairs aflate în aer erau capabile să aterizeze. La 9 mai, "Formidable" a fost din nou avatiat de un "kamikaze", la fel ca și portavionul HMS Victorious și cuirasatul HMS Howe. Britanicii au fost capabili să elibereze punțile de zbor, să le repare și să reia operațiunile de zbor în termeni de ore în vreme ce aliații americani erau implicați în operațiunile de reparații timp de căteva zile sau chiar luni
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
unitate Desperado. În fața teroarei declanșată de robotul inamic, "Marele Șerif" rezista întotdeauna cu îndârjire, câștigând întotdeauna lupta - însă deseori înregistrând pagube importante. Ramrod a fost numit Bismarck în versiunea japoneză, de unde și numele de" Șei Jushi Bismarck". Numele Americanizat pentru cuirasatul Bismarck, "Ramrod", probabil provine de la un argou cowboy prin "Ramrod" și se referă la persoana responsabilă de echipă, liderul grupului, sau persoană care rezolva treaba. Muzică din desenul animat a fost realizată de Dale Schacker. Dale Schacker a avut deplină
Saber Rider și Șerifii Stelari () [Corola-website/Science/317885_a_319214]
-
căzuți prizonieri. În tot acest timp al perioadei de început al războiului, SUA nu au intervenit în conflict, opinia publică americană fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora”. Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „"războiului ciudat"”: scufundarea cuirasatului "Royal Oak" în raza bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow. Cuirasatul de buzunar "Admiral Graf Spee" al " Kriegsmarine (Marina germană de război)" a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora”. Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „"războiului ciudat"”: scufundarea cuirasatului "Royal Oak" în raza bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow. Cuirasatul de buzunar "Admiral Graf Spee" al " Kriegsmarine (Marina germană de război)" a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud după bătălia de la River Plate. Pactul Tripartit a fost semnat în 27 septembrie 1940 de Germania, Italia și Japonia, această alianță
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
declarația de război, motivându-se dificultăți de translatare. În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul, bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a fost o surpriză totală pentru americani. Deși atacul a provocat distrugeri importante flotei americane de cuirasate, țintele pricipale, portavioanele, au rămas neatinse. În ziua următoare, forțele nipone au atacat Hong Kongul, ceea ce a dus, în cele din urmă, la capitularea coloniei engleze, în ziua de Crăciun. De aceea, acea zi tristă a purtat printre localnici numele
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor, Hawaii, cea mai mare bază navală americană din Pacific. Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile. În timpul atacului au fost scufundate sau avariate 8 cuirasate, 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare. De asemenea, au fost distruse sau avariate 343 de avioane. Totuși, atacul surpriză nu a avut rezultate decisive, ținte importante, cum ar fi fost portavioanele (aflate în
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
său la radioul nipon, împăratul nu a menționat această invazie printre motivele care ar fi dus la capitularea Japoniei. Japonia a capitulat necondiționat la 15 august 1945, semnând actele de capitulare pe 2 septembrie 1945 (V-J day) la bordul cuirasatului USS "Missouri", în Golful Tokyo. Capitularea Japoniei în fața Statelor Unite nu a însemnat încheierea oficială a războiului și cu Uniunea Sovietică, cu care Imperiul Nipon nu a semnat nici până în ziua de azi un tratat de pace. În ultimele zile ale
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
oameni. La 9 iunie 1877, trupele corpului 14 ale armatei ruse comandat de generalul Zimmerman au început traversarea Dunării în Dobrogea pe la Galați și Reni. Măcinul a fost ocupat la 11 iunie 1877. În timpul acestui război, au avut loc scufundarea cuirasatului turc “Lufti-Djelil”, o importantă navă de război a flotei otomane, de către artileria rusă din Brăila, și atacul din 13-14 mai 1877, când șalupa “Rândunica” comandată de maiorul roman Murgescu, a scufundat pe canalul Măcin canoniera cuirasată ”Hivzi-Rahman”. În anul 1878
Măcin () [Corola-website/Science/297065_a_298394]