1,160 matches
-
se schimbe ceva, trebuie, în primul rînd, să ne schimbăm noi înșine. Fiecare schimbare presupune un risc deoarece, într-un fel sau altul, părăsim mediul familiar. Creșterea se petrece în afara zonei de confort. Mentorul meu îmi spunea întotdeauna: "Părăsește-ți culcușul călduț. Înlocuiește orice problemă rezolvată cu una nouă, mai dificilă". În această carte vei găsi și un plan de îmbogățire în 20 de ani. Vei putea trăi confortabil numai din dobînzile capitalului tău. Dar poți la fel de bine să strîngi acești
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
este zdravănă și bună de „făcut lut”, este „neștiutoare și proaspătă”, ș-apoi ... femei nu sunt pe-aici?! Scăp de multe griji În privința lui Va, numai de nu ar respingi-o! La un semn al tatălui său, Va Își mută culcușul sărăcăcios pe laiță, toată lumea s-a culcat și au adormit pe rând, fiecare cu gândurile și nedumeririle sale! Victor nu știa cum s-o prezinte pe Maria, pentru că așa se numea fata aceea despre care Va credea că poate fi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
te Îmbrace bine că mâine plecăm la târg! Vrei? Da, tăticuțule! Cu două ore mai devreme de apariția soarelui, căruța cu oale și cu piedica pusă cobora pe la Fântâna Moșneagului. În coșul căruței, aproape de Victor, vizitiul extrem de Îngândurat, Într-un culcuș bine amenajat și căptușit cu fânul folosit la Încărcatul și transportul oalelor atât de casante, moțăia ghemuit Va. Pătura de casă ce-l acoperea Îi lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care, Între realitate și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai lătra nici câinele. Străin, dar niciodată singur. A plecat Dumnezeu, moartea a venit precum păsările iernii în cuibul rândunelelor (o casă pustie nu este locuită de păsări); bătrânul s-a cuibărit pe un nor leneș, moartea i-a făcut culcuș în sânge; rostul inimii, rugăciune de veșnică pomenire: Aleluia, mormânt cald sub coaste! Numără mai rar, dacă se poate și pe sărite! Nimeni nu vede, nimeni nu aude. O casă nelocuită de păsări este o casă blestemată. Moartea, câte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care mă vedeau, credeau că sufăr... dar rănile astea nu dor... era o înșelătorie, într-un fel: ceilalți treceau și aruncau lângă mine câte-o coajă de pâine, ba vreunul mai milos și câțiva bănuți... vecinii se bucurau "îmi câștigasem culcușul pe noapte" și mă luau acasă în noaptea aceea... a doua zi, iar și iar apa... mereu, apa... Ajunsesem să știu oamenii numai după cum arătau în apă... dar ce treabă aveam eu cu oamenii ?! Eu așteptam. Mă uitam fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
În spital - a precizat Gruia. Maria a pregătit patul pentru bătrâni. Pe urmă, s-a ocupat și de soarta lor. Întâi l-a așezat pe Tudorel - care Între timp adormise - În pătucul lui și apoi și-au găsit și ei culcuș... A doua zi, dimineață, Gruia s-a mișcat ca un spiriduș. Nu a trezit-o decât pe Maria. ― Te-aș fi lăsat să dormi, iubito, fiindcă ești destul de obosită, dar aseară n-am apucat să-ți spun... ― Ce să-mi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Tata Toader, cu gândurile duse cu mulți ani În urmă, zâmbea acelor momente scoase la lumină, cu mare meșteșug, de Petrică... ― Când am intrat În bordei, nu-mi venea să cred. Era o ordine ca În cazarmă... „Uite, acela-i culcușul tău. Ai grijă cum Îl Întreții! Și acum, stingerea!” - au fost ultimele cuvinte Înainte de a se băga În așternut... Eu n-am avut Încotro și, vrând-nevrând, i-am urmat sfatul... Nici nu s-au ivit zorii, că plantonul ne-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așa o treabă. Tot din vorbele lor mi-am dat seama că locul pe unde călcau ei este un drumeag paralel cu șoseaua. Și, de tare ce le păsa de ordinul primit la plecarea În misiune, și-au făcut un culcuș În niște tufe dintr-o văiugă, au aprins câte o țigară din mahorcă și turuiau tot felul de povești, ca la crâșmă. Din câte mi-am dat seama, aveau de gând să-i tragă și un pui de somn. ― Deci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Întrebat tata Toader când a dat cu ochii de trăsură și de bidiviii cu sforăit nervos. ― Știu eu cine-i vinovat de toate acestea - a vorbit Maria, prinzându-l de mână pe Gruia... Au urcat. Tudorel și-a făcut culcuș În brațele lui taică-su, privindu-l cu un interes deosebit. ― „Vezi, tati? Îmi era tare dor de tine” - a tradus Maria gestul băiatului. ― Și mie Îmi era dor, năzdrăvanule! - l-a Întâmpinat Gruia strângându-l În brațe. ― Unde poruncește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și ei huțuli abia mai pășesc sub povara lor. Uneori huțanul uită să revină la huțanca lui, care tânjește cu lunile, ici-colo și cu anii, dar nu-și pierde nădejdea că acesta odată și odată tot se va întoarce la culcușul lor, dacă nu s-a prăpădit cumva răpus de vreun trăsnet, de vreun fur ori de vreo fiară prin cele tihărăi sau sechestrat de vreo vădană cu ochii verzi, la așternut moale și cald de cergă mițoasă. Noroc de tușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
există un scump jurământ, cum că vor fi mereu împreună. Prin urmare, sus în cer sălășluiesc scumpe, prețioase vietăți, care mai de care mai vii. Vioaie sunt toate, și în seară ne-au jurat că se vor lăsa privite în culcușul lor. Căci ele șed pururi de veghe. Culcușul de flori întrezărit prin lumina ascunsă în noapte se întoarce, se foiește, locul nicăieri nu și-l găsește. Ce pot face eu pentru ca el să se simtă mai bine? Când picură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mereu împreună. Prin urmare, sus în cer sălășluiesc scumpe, prețioase vietăți, care mai de care mai vii. Vioaie sunt toate, și în seară ne-au jurat că se vor lăsa privite în culcușul lor. Căci ele șed pururi de veghe. Culcușul de flori întrezărit prin lumina ascunsă în noapte se întoarce, se foiește, locul nicăieri nu și-l găsește. Ce pot face eu pentru ca el să se simtă mai bine? Când picură din lună lumini de pretutindeni, să nu te miri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noapte se întoarce, se foiește, locul nicăieri nu și-l găsește. Ce pot face eu pentru ca el să se simtă mai bine? Când picură din lună lumini de pretutindeni, să nu te miri că nu vor să-ți vorbească, spre culcușul de petale ele se îndreaptă și în seamă nu te vor băga. Nu-i da nici o privire și vei vedea cum, deși supărat, spre tine va veni, cu el de vorbă să stai. Căci culcușul, deși foarte confortabil făcut, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vor să-ți vorbească, spre culcușul de petale ele se îndreaptă și în seamă nu te vor băga. Nu-i da nici o privire și vei vedea cum, deși supărat, spre tine va veni, cu el de vorbă să stai. Căci culcușul, deși foarte confortabil făcut, tot culcuș rămâne și vrea ca în el cineva să stea. însă culcușul frumusețea ca să-și păstreze, nu trebuie să lase pe nimeni în el să stea. Așa că va vorbi cu splendidele stele, cu scumpii peștișori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de petale ele se îndreaptă și în seamă nu te vor băga. Nu-i da nici o privire și vei vedea cum, deși supărat, spre tine va veni, cu el de vorbă să stai. Căci culcușul, deși foarte confortabil făcut, tot culcuș rămâne și vrea ca în el cineva să stea. însă culcușul frumusețea ca să-și păstreze, nu trebuie să lase pe nimeni în el să stea. Așa că va vorbi cu splendidele stele, cu scumpii peștișori, va lua dicționarul și scumpe cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
băga. Nu-i da nici o privire și vei vedea cum, deși supărat, spre tine va veni, cu el de vorbă să stai. Căci culcușul, deși foarte confortabil făcut, tot culcuș rămâne și vrea ca în el cineva să stea. însă culcușul frumusețea ca să-și păstreze, nu trebuie să lase pe nimeni în el să stea. Așa că va vorbi cu splendidele stele, cu scumpii peștișori, va lua dicționarul și scumpe cuvinte va căuta, fie ca sunet, fie ca simbol și se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
terasei. Singurică? veni Angi. Îmi aduse un pahar de vin. Îmi lăsai capul pe pieptul lui și vedeam în spatele lui Angi cerul. Ca atunci. Îi simțeam Soarele bătându-i în piept. Și în acea gălăgie, în acel Infern îmi găsii culcuș în brațele lui, și totul dispăru pentru mine. El era Soare, eu eram Lună și străluceam pe cerul plin de stele pe care îl vedeam în spate. Tu ești Irin? veni o doamnă. Magdalena, spuse Angi. Am ținut neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai repede. Vrei să faci un duș? Cum, cu astea? I le arăt. Se rezolvă. Numai ai grijă. Voi avea. Aș fi putut foarte bine intra, face un duș, răsfățându-mă și să vin înapoi la el ca într-un culcuș. Însă ispita e mare și, fiind pe fază la o fracțiune din neglijența lui, sau poate o lipsă de încredere firească, eu o șterg pe fereastră grăbită, mai fără haine și fug peste alb, frigul mă șfichiuie în stropi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe care nu trăiește nimic. Acel munte urcă până dincolo de nori. Coroana cerului îi e largă, el vrea raze de soare să-l mângâie pe crestele-i golașe. Acolo va crește tandrețe. Multă tandrețe și bunătate. Razele își vor găsi culcuș. Cupele stau nemișcate. Orice s-ar întâmpla ele sunt de neclintit. În ele cad picături cristaline de ploaie. Când cerul plânge, de fericire sau durere, picăturile se adună în cupe. Până revarsă peste munte, valuri-valuri. Cu spumă îmbrăcându-l. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit în moalele capului. Chiar cu dragul său frate, cu mult-iubitul său amic, cu enigmaticul său
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la vederea bolnavului, își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cei doi vreodată până atunci. Către dimineață, la ivirea zorilor, pe când soarele începea solemn să-și desfășoare întreaga sa grandoare, dându-și la iveală pe pământ razele în toată forța lor de luminare, Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare, odihna profundă, de care tocmai se bucurase, îi oferise atâta claritate în gânduri, dumirindu-l asupra vorbelor Mariei, precum oferă liniștea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe unde a putut să se așeze, a amuțit și peste pădurea de fagi s-a lăsat o liniște de mormânt. Soarele încet a coborât pe după copaci, apoi în tihna lui s-a vărsat către asfințit, când viețuitoarele pădurii către culcușul lor s-au întors numaidecât. Spiritul pădurii, puternic emoționat, cu inima distrusă și sufletul zdrobit s-a așezat în genunchi și a închinat către cer o rugă: -Desfă, Doamne, soarele în fărâme, din care să-mi fac zdrențe, cu care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fi ușor. În baza înțelepciunii instinctive cu care suntem născute noi, cârtițele, așa oarbe cum suntem, săpăm galerii în pământ de zeci și sute de chilometri. Uneori ne învârtim într-un cerc cu multe galerii pentru a ne găsi un culcuș convenabil în care să ajungă aerul prin mușunoaiele care ies la suprafața pământului prin ogrăzile moldovenilor. Dar asta este un motiv, însă cauza este alta, cercetăm și spionăm omul ca să nu folosească otravă prin acele locuri unde ne-am găsit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în care să ajungă aerul prin mușunoaiele care ies la suprafața pământului prin ogrăzile moldovenilor. Dar asta este un motiv, însă cauza este alta, cercetăm și spionăm omul ca să nu folosească otravă prin acele locuri unde ne-am găsit noi culcușul sau prin împrejurime. -Bine, a zis Căiță după ce a ascultat foarte atent cârtița. Stup, dă fuga și spune tuturor, să fie pregătiți de drum. -Soarele se ridicase pe cer la o prăjină de locul în care a răsărit. Cerul era
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]