KorAP: Find »[drukola/base=culi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...10 >

240 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

telegramele și s-au adunat în acel sobor la Sibiu - prietinii vânători n-au acceptat decât pe jumătate că badea Toma ar fi pretinzând cum că „nici în cartea lui Alixandru Machedon nu se scrie“ așa întâmplare ca a lui Culi. Al doilea pasagiu, cu toată osârdia domniilor lor, a rămas până la sfârșit obscur. Era un rând grămădit într-un colț. Îi lipsise acestui rând o silabă, pe care au lipit-o, după ce au aflat-o într-un ostrov: învreme cândiamu rimu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
clopotele celor doi cai de la sanie, când ei se înfățișau, ca la un tovarăș căruia îi duceau de atâta vreme grija. Ieronim Dragu purta în buzunarul de la blăniță răvașul lui badea Toma. Când au intrat în odaie stăpânii și doctorul, Culi a încercat să se ridice de la marginea patului. Era îmbrăcat în ziua aceea; își legase și cravată. Doctorul Aurel Micu a venit asupra lui și l-a cuprins de mână, dându-l îndărăt. Paznicul rezistă, clipind pripit; apoi se supuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
își legase și cravată. Doctorul Aurel Micu a venit asupra lui și l-a cuprins de mână, dându-l îndărăt. Paznicul rezistă, clipind pripit; apoi se supuse și se așeză. — Ha-ha! a strigat Ieronim Dragu, cine spune că-i bolnav Culi? De ce poate să fie bolnav Culi? Am fost greu bolnav, domnule doctor, a răspuns cu voce ostenită Ursake. Micu îi pipăia fruntea, îi lua pulsul. Ionaș Popa se lipise cu umărul de sobă și-l privea lung. Culi era, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Micu a venit asupra lui și l-a cuprins de mână, dându-l îndărăt. Paznicul rezistă, clipind pripit; apoi se supuse și se așeză. — Ha-ha! a strigat Ieronim Dragu, cine spune că-i bolnav Culi? De ce poate să fie bolnav Culi? Am fost greu bolnav, domnule doctor, a răspuns cu voce ostenită Ursake. Micu îi pipăia fruntea, îi lua pulsul. Ionaș Popa se lipise cu umărul de sobă și-l privea lung. Culi era, într-adevăr, un sărman tovarăș de breaslă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-i bolnav Culi? De ce poate să fie bolnav Culi? Am fost greu bolnav, domnule doctor, a răspuns cu voce ostenită Ursake. Micu îi pipăia fruntea, îi lua pulsul. Ionaș Popa se lipise cu umărul de sobă și-l privea lung. Culi era, într-adevăr, un sărman tovarăș de breaslă exilat la marginea lumii. Nana Floarea nu avusese vremea să dezvălească, din durerea ei, printre lacrimi, decât vorbe de spaimă. Culi al ei și-ar fi pierdut mințile în ziua aceea. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Popa se lipise cu umărul de sobă și-l privea lung. Culi era, într-adevăr, un sărman tovarăș de breaslă exilat la marginea lumii. Nana Floarea nu avusese vremea să dezvălească, din durerea ei, printre lacrimi, decât vorbe de spaimă. Culi al ei și-ar fi pierdut mințile în ziua aceea. Era într-o marți; spun bine bătrânii că ziua asta de marți nu-i bună de pornit treburi și de purces la drum! Doctorul se așezase alături de paznic și-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
bătrânii că ziua asta de marți nu-i bună de pornit treburi și de purces la drum! Doctorul se așezase alături de paznic și-i punea, cu glas amical, întrebări: În iarna asta, rămân caprele și ciutele fără stăpân. Ce zici, Culi? Ce să zic, domnule doctor? Cred că peste vreo săptămână ies eu să le priveghez. Ieronim Dragu interveni: Nu-i nevoie să te grăbești, Ursake. Îți dăm noi un ajutor. Însă ce fac eu cu lupii, domnule doctor? se interesă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
rândui și asta, îl îmblânzi domnul Ionaș Popa. Se pricepe și nana Floarea cum să facă. Iar teascurile de jderi le poate purta Onu. Ai făcut bun ucenic din băiatul ăsta. Nici n-am văzut ucenic mai semeț decât Bezarbarză. Culi nu părea nemulțămit de vorbele ce i se spuneau; dar își plecă fruntea. — Ne revedem în luna lui april, la cucoși, Culi. Da, domnule doctor Micu. Am să-ți trimet medițină, și să mânci vârtos. — Da, domnule doctor, trupul îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
purta Onu. Ai făcut bun ucenic din băiatul ăsta. Nici n-am văzut ucenic mai semeț decât Bezarbarză. Culi nu părea nemulțămit de vorbele ce i se spuneau; dar își plecă fruntea. — Ne revedem în luna lui april, la cucoși, Culi. Da, domnule doctor Micu. Am să-ți trimet medițină, și să mânci vârtos. — Da, domnule doctor, trupul îl simt eu că se face bine și am să ies la slujbă nu târzie vreme. Am în mine altceva. Atunci a oftat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-o aproape de ochi. — Asta este, a șoptit el. „În vremea când i-a murit muierea, numele ei Ana“... Asta este, confirmă visător și trist domnul Ionaș Popa. Uităm prea curând. Numele ei a fost Ana. Nu înțelegeam de ce nu-i. Culi auzea nedeslușit șoaptele. Își întoarse fruntea spre umbră, ca să fie singur. Pe urmă, în camera cealaltă, de oaspeți, peste sală, domnii au aflat de la nana Floarea cum s-au petrecut toate. N-au aflat chiar dintrodată, căci, în primul rând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
de la camară în pod pentru niște clisă; din pod la poiată, pentru ouăle cele mai proaspete pe care le cântau găinile în cuibare; pe urmă iarăși la căsuță și iarăși la domni. În vremea asta doctorul trecuse din nou la Culi, să vadă dacă stă liniștit. Stă liniștit; are să se facă bine, încredință doctorul. A avut mai cu samă un șoc nervos. „Hm! cugeta nana Floarea. Ciudată vorbă au ei pentru boala asta; cât nici nu poți s-o ții minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
a avut odihnă. —Asta așa-i, domnilor. Vă rog frumos să-mi spuneți dacă place-vă paparada cu clisă, și dac-ajunge de zece ouă. Așa am blăstămat eu, domnilor mei dragi, războiul acela care mi l-a luat pe Culi acum zece ani, cât am răgușit de blesteme și mi-am ros genunchii de metanii la biserică; iar câte slujbe am dat la popă, puteam să cumpăr o vacă. M-am temut că nu s-a mai întoarce, dar Maica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
sunt grele, însă trec. I-a fost dragă Ana. Credeți dumneavoastră că de asta? se întoarse nana Floarea, privindu-i curios. — Asta se vede și din răvașul lui Toma. — Da, dar Toma ce poate ști? I-a părut rău lui Culi, într-adevăr, căci doar a fost muierea lui. Așa și mie mi-a murit soțul, fie-iertatul Negoiță, dar nu m-am dat cu fruntea de zid, nici n-am făcut urât. După ce a trecut valul, m-am scuturat. Așa că, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
am scos din corfa domniilor voastre? Ce credeți domniile voastre că mi-a rămas de la răposat soțul meu? Mi-a rămas multă grijă, domnilor, și multă sărăcie. Cu sărăcia m-am învălit, cu grija m-am hrănit și l-am ridicat pe Culi. Acuma aveam de la dânsul atâta nădejde cât nu vă pot spune, și greu îmi vine să prăpădesc ce-am câștigat. Pare-mi bine de vorbele ce grăiți, că boala trece; voi rămâne și eu pe lume și s-a ridica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
s-a plătit cu un prunc voinic; i-am pus nume împărătesc. Îi mulțămesc pentru ce ne-a lăsat, ca și cum ne-ar fi dăruit un răsad. Frumoasă a fost, nu pot zice că n-a fost frumoasă, și are dreptate Culi să-i pară rău după dânsa. Și drăgăstoasă a fost, și blândă, numaicât nu-i plăcea să se scoale dimineață. Frumusețile fiind trecătoare, mai mult preț punem noi pe altele; mai ales o bătrână ca mine se bucură de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
pierit odată cu primăverile și se întorceau aducând raze veștede. Erau plăcute aceste vestigii ale petrecerilor de la Prelunci și prin evocarea siluetei delicate a acelei femei tinere care acuma nu mai era. În cele două zile cât au stat acolo oaspeții, Culi a început a se înviora, ceea ce, pentru doctorul Micu, era semnul cel mai evident că opera de vindecare desăvârșită rămânea ornicul din părete, adică timpului. După ce au plecat domniile lor la Sibiu și la Cluj, s-a abătut un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
slobozit din miezul nopții vifor de omăt, care a început din ziua de Sfântul Ion Botezătorul, 7 ianuarie, și a ținut până la 10 ianuarie, ceasul amiezii. Atâta și-au răspuns, urlând cu felurite modulații, văgăunile adânc și piscurile strident, încât Culi Ursake a petrecut mai mult fără somn. Când și când, după ce fugeau acele spaime, rămânea câte un răstimp numai freamătul greu de valuri al pădurii. Iar când venea vremea altui rând de țipete, Culi sta atent întăi la un țipăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
văgăunile adânc și piscurile strident, încât Culi Ursake a petrecut mai mult fără somn. Când și când, după ce fugeau acele spaime, rămânea câte un răstimp numai freamătul greu de valuri al pădurii. Iar când venea vremea altui rând de țipete, Culi sta atent întăi la un țipăt care părea că se strecoară printr-un corn al ferestrei. Acest țiuit de strună era anume pentru dânsul. Îl asculta până ce covârșeau plângerile cele mari, care soseau învăluindu-se și învolburându-se. Viscolul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
arătat ornicul vremea amiezii, văzduhul s-a întors pe crângul lui și furtuna a stătut. S-a auzit un timp pădurea oftând de trudă, pe urmă s-au spart nourii și a lucit soarele, ajungând până în fund, la obrazul lui Culi. Omul a zâmbit. Nana Floarea a ridicat din preajma lui măsuța cu mâncare; pe urmă s-a așezat lângă vatră, cu brațele subpuse, cum făcea de obicei. — Acuma poate va să-ți vie somnul, Culi. Te văd mai înseninat. —Ba, mamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
ajungând până în fund, la obrazul lui Culi. Omul a zâmbit. Nana Floarea a ridicat din preajma lui măsuța cu mâncare; pe urmă s-a așezat lângă vatră, cu brațele subpuse, cum făcea de obicei. — Acuma poate va să-ți vie somnul, Culi. Te văd mai înseninat. —Ba, mamă, am când să tot dorm. Nu știu ce va fi făcut Onu până acuma cu teascurile. De-acu înainte are să-i fie mai greu, că pe unele le va fi dărâmat furtuna. — Nu te gândi, Culi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Culi. Te văd mai înseninat. —Ba, mamă, am când să tot dorm. Nu știu ce va fi făcut Onu până acuma cu teascurile. De-acu înainte are să-i fie mai greu, că pe unele le va fi dărâmat furtuna. — Nu te gândi, Culi, la asta; va veni badea Toma, care ne-a fost de mare sprijin, și va vedea ce și cum. Altfel, băiatul e dibaci, batâr că-i tinerel. Avem pân-acum patru pielcuțe. Cât știe el, e pentru un prunc; dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
o sclipire pe care o cunosc și care nu-i a omului. Acea sclipire e dată și luată. Am socotit că pier eu, după cât de tare m-a ucis; dar după aceea, m-am temut de viața lui. Tu dormi, Culi? Nu, maică, spune ce-a fost... suspină paznicul, cu același glas, pe care-l întorcea mamei lui, când asculta basmele ei în copilărie. Da, să-ți spun. Temându-mă eu pentru viața lui, aveam dreptate să mă tem, căci m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
pentru ceasurile omului. Așa - fie-iertatul a deschis ciaslovul, a cetit și eu l-am ascultat. Dulci cuvinte; ne-am însănătoșit amândoi. Acele cuvinte se află și acum în carte; musai să le cunoști și tu. Rău mi-a părut mie, Culi, mai ales acuma, după întâmplarea ta, că n-am învățat și eu slovele. Însă locul unde a cetit Negoiță îl cunosc. Se află acolo un semn al meu și un picuș de ceară. Am sărutat atunci rugăciunea aceea și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
săvârșise, cu venirea ei pe lume, o faptă cumplită. Mi-a mai adus și alte știri de la Laz, de la cuscrul Mitrea și de la cuscra Elisaveta, cum că s-au făcut rugăciuni de nouă zile și pomenirea de patruzeci de zile. Culi își încreți fruntea. Însă aceste știri trebuiau numaidecât cunoscute, căci, făcându-se rugăciunile poruncite, sufletul celor duși încetează de a mai rătăci prin preajma noastră și de a neliniști pe cei vii, căutându-și tihnă la scaunul Domnului Dumnezeu, la loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
pe scânduri și le tot muta Onu Bezarbarză după soare. Urme de urși nu se mai vedeau; intraseră la vizuini. Acuma, la 14 martie, amirosiseră vreme bună și nu mai aveau gust de somn. Va veni vremea pentru domni - scria Culi - să puște pe baciul lor, care are o blană de cinci pași în lung și de trei în lat, o blană înspicată negru; și carele urs e cel mai viclean și s-a deprins a fura șunci de cal aninate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]