930 matches
-
trup, carne, organe sexuale, libido, pentru ca ei să renunțe la toate acestea? Și după care logică? Pentru care motive? Ce idee stranie! Aceste daruri ale lui Dumnezeu constituie tot atâtea îndemnuri de a profita de ele fără complexe și fără culpabilitate. Dumnezeu n-ar fi oferit acestei potențialități bărbaților și femeilor dacă ar condamna trecerea la acte. Trupul poate servi? Să servească, atunci. El nu-i nici rău, nici păcătos, nici blestemat. Dacă ne poate da bucurie, să profităm de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
întreaga lui viață stau mărturie. Dovada eminenței plăcerii este originea ei naturală. Pentru a ne convinge să observăm cum trăiesc canibalii îDiderot își va aminti de acest exemplu în Supliment la călătoria la Bougainville): ei ignoră ce e greșeala, păcatul, culpabilitatea, ei practică o sexualitate simplă, fără a-și pune întrebări, nu-și complică viața cu interdicții, nu inventează legi extravagante pentru a justifica autopedepsirea, caznele ori bucuria în suferință - la care nu țin câtuși de puțin. Sunt sănătoși, deci ascultă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în nevinovăție este creștin: carnea este fabricată de discursurile isterice ale lui Pavel din Tarsus, formatată de Biserica catolică, apostolică și romană, îmbibată cu agheasmă, chinuită de mari spaime și de angoase distilate printr-un catehism sprijinit pe greșeală, pe culpabilitate, pe păcatul originar. Inconștient, noi suportăm rigorile Legii iudeo-creștine. în raportul nostru cu celălalt sex, cu dorința și cu plăcerea noastră, acționăm ca niște creștini - chiar și atunci când credem că suntem atei, agnostici sau necredincioși. Montaigne creează un trup ateu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Epicur, trebuie deci să luăm în considerare trupul care gândește o propoziție teoretică, apoi o încarnează în condiții istorice precise. Ideea, se înțelege, acționează eficient la antipozii unui platonism care șterge biografia, disimulează trupul ca și cum ar fi o dovadă de culpabilitate jenantă, recuză momentul istoric sau geografic pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate încarnată, de la o cauzalitate fenomenală reductibilă la niște
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îfoarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere îce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice îcare-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală îimpotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice îdiagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre ceea ce a fost viața cotidiană a filosofului! bravo...). Acest medic descins parcă din comediile
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Spiritul Liber, la Valla, virginitate, LUMEA ANTICĂ Atena - prăbușirea ei Constantinopol ascensiune, Ierusalim ascensiune, Roma, prăbușirea ei, MORALA blândețe Erasmus, Montaigne, Valla eumetrie, măsură, Erasmus, gnostici, Montaigne Spiritul Liber prietenie Erasmus, goliarzi, Montaigne, Valla, răul, în om, și creștinismul, și culpabilitatea, și gnosticismul, triumfător, venit de la Dumnezeu, virtutea, binele suveran, și bucuria, disociată de orice transcendență, motivată de plăcere, de neatins, PLATONISM și gnosticism, propedeutica creștinismului, POLITICĂ cetățenie păgână, Constantin, convertire, și Eusebiu din Cezareea, lovitură de stat, democrație ateniană, Imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a Decameronului o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare” 920 devine ținta concupiscenței unui tânăr călugăr, dar și a starețului mănăstirii, decădere pe care o acceptă fără împotrivire, dar din toată atitudinea personajului se desprinde mai mult naivitate decât culpabilitate reală, dă impresia de victimă, de obiect folosit pentru satisfacerea plăcerii masculine. Madonna Lisetta, din povestirea a doua a zilei a patra, este atât de credulă în mândria exacerbată de care dă dovadă, în îngâmfarea vis-à-vis de propriile calități fizice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
însoțească spre părintele ei, lui Troiolo, fostul iubit, rămânându-i suferința și, în final, un deznodământ tragic: se aruncă în vâltoarea luptei, cu intenția de a-și pedepsi rivalul, dar moare ucis de Ahile. Femeia devine astfel o emblemă a culpabilității și a trădării nobilelor sentimente masculine, înscriindu-se în tipologia donnei demonicata. Naratorul boccaccesc nu face decât să o incrimineze în deznodământ: „cotal fine ebbe la speranza vana/ di Troiolo in Criseida villana”948. Poemul boccaccesc abordează tematica unei iubiri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Pornografie Satisfacție împărtășită Normalitate Legalitate Canonică + + + Tolerată + + Interzisă 2. Pornografia canonică După cum deja am afirmat, pornografia canonică nu se opune frontal valorilor sociale dominante: ea se vrea doar un discurs permisiv, care să se desfășoare într-un univers lipsit de culpabilitate. Se bazează pe un univers în deplină compatibilitate cu universul social uzual: ar fi de-ajuns ca indivizii să-și asume plenar dorințele pentru ca orice să fie posibil. Prin însuși faptul că ea pare să adere la normele sociale de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
una dintre stările propice alinării simptomelor de abstinență. Doi. Munca unui doctor este foarte stresantă și el, de regulă, nu e capabil să-și calmeze stresul suplimentar, produs de abstinență, în timp ce lucrează. Trei. Medicul are un stres în plus - al culpabilității. Simte că ar trebui să fie un exemplu pentru ceilalți. E o tensiune ce se adaugă celorlalte și crește senzația de lipsă. în timpul pauzelor dobândite cu greu, când stresul normal e momentan calmat, țigara care înlătură în cele din urmă
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
responsabilităților. Este în strânsă relație cu tema simbolică a înecului și întoarcerea la origini percepută ca regresie. Dar imaginea potopului are și o valoare pozitivă, de purificare. Baie primordială spală în plan inconștient persoana de rătăcirile sale și îi exorcizează culpabilitatea. Rouă Roua are o semnificație pozitivă, de fecunditate, fiind legată de apă, și de speranță, dar și de auroră. Ea dezvăluie prin urmare, potențialitățile subiectului gata să înflorească, bogăția interioară care nu cere decât să fie exploatată și utilizată. Vijelie
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
unei situații. Este adesea indiciul unei descoperiri: revelația unei fațete ascunse sau nebănuite a personalității. În funcție de impresia resimțită, plăcută sau neplăcută, subiectul este gata să se confrunte sau nu cu adevărul. Jenă, tulburare, rușine Aceste emoții sunt reveleatoare pentru o culpabilitate manifestă sau latentă, adică conștientă sau inconștientă. Ele sunt inspirate de supraeul subiectului. A fi jenat ori a-i fi rușine dezvăluie un conflict între pulsiuni și conștiința morală interiorizată (supraeul). Scena onirică trimite pe cel ce visează la lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
presăra luminișurile cu pete albe iar el pregeta să înainteze, crezând că are înainte o pânză de apă sau un ochi de baltă liniștită și verzuie ca iarba"371*. La fel stau lucrurile cu judecata sa care e perturbată de culpabilitate. El crede că animalele fug de el (când de fapt e o teamă naturală a speciei). El interpretează roșul asfințitului drept sânge ("Soarele, în fiecare seară, împroșca norii de sânge; și în fiecare noapte, în vis, parcidul său reîncepea"372
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
secretul celuilalt se descoperă legat, în mod straniu, de propriul destin, adică este rizom, comunicare subterană între secrete. Secretul unuia, în oglindă simetric cu secretul celuilalt, îi dezvăluie fețele multiple. Legăturile care leagă pe detectiv și pe criminal în aceeași culpabilitate sau același secret, invitatul și gazda sa sunt progresiv dezvăluiți. E vorba de un secret ca obiect? Ca formă? Sau nici una, nici alta? Orbirea unei dorințe care nu se poate spune? Povestirea lui Tommaso Landolfi, Tânăra fata și fugarul 425
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
legăturile pe care le pierde, mesele proaste, chipurile noi, "ale unor oameni pe care nu-i va revedea niciodată, cu care nu poți fi tovarăș". Dar o asemenea existență, o asemenea libertate sunt vecine cu dezmățul. Gregor Samsa copleșit de culpabilitate rămâne acasă, ca o ființă dezgustătoare. Viața lui de gândac răspunde unei aspirații de care abia dacă îndrăznește să ia cunoștință. Nu e doar un accident: este expresia unei alegeri de nemărturisit. Samsa va accepta abjecția pentru că ea este de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
abia dacă îndrăznește să ia cunoștință. Nu e doar un accident: este expresia unei alegeri de nemărturisit. Samsa va accepta abjecția pentru că ea este de acum încolo singura lui soluție. Unul dintre motivele obscure de a se pedepsi vine din culpabilitatea de a se bucura de starea de comis-voiajor despre care se spune că au o viață dezorganizată. Unii se poartă ca și "femeile din harem", se scoală după-amiaza pentru a lua micul dejun. Administratorul trece el însuși drept un iubitor
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
adresat mamei mele mai mult de zece cuvinte în medie pe zi în cursul ultimilor ani, cu tatăl meu nu schimb de când mă știu decât mai mult decât "bună ziua". [...] Pentru familie, orice simț al participării îmi lipsește"541. Sentimentul de culpabilitate 542 este fundamental legat de sentimentul unei datorii ce nu se poate plăti. "Nu puteam să mă bucur decât de ceea ce tu îmi dădeai dar numai în umilință, oboseală și slăbiciune, în conștiința culpabilității mele. De aceea nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
participării îmi lipsește"541. Sentimentul de culpabilitate 542 este fundamental legat de sentimentul unei datorii ce nu se poate plăti. "Nu puteam să mă bucur decât de ceea ce tu îmi dădeai dar numai în umilință, oboseală și slăbiciune, în conștiința culpabilității mele. De aceea nu puteam să-mi arăt recunoștința decât ca un cerșetor, nu prin actele mele"543. În frumoasa sa carte Etica datoriei, Nathalie Sarthou-Lajus544 reamintește că datoria este indisociabilă de chestiunea originii, a problemelor moștenirii și a filierii
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
proximitatea sa cu diferitele figuri ale alterității. Ea creează un raport inegalitar pe care îl poate fundamenta posibilitatea unor raporturi de puteri alienante. Îndatorarea originară semnează atunci intrarea subiectului într-o lume a terorii etice dominată de conflict și de culpabilitate. Datoria se dovedește de neispășit. Antecedența absolută a celuilalt are forța legii tragice. "Nu ai nici cea mai mică vină, poate doar cea de a fi fost prea bun pentru mine" îi scrie Franz tatălui. Copilul este nu numai strivit
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un joc reciproc între rațiunile externe care împing spre emigrare (o greșeală, un scandal, precum faptul de a o fi lăsat însărcinată pe bonă pentru Karl) și rațiunile interne, reacții emoționale care apar referitor la grupul de origine (eliberare, persecuție, culpabilitate, etc.) și referitor la noul grup (durere, resentiment, dorință). Noul grup însuși prezintă reacții de respingere, de primire ambiguă, de indiferență. Noul mediu poate să primească pe noul venit ca pe un intrus și să manifeste refuz și neîncredere. Imigrantul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în lumea nouă, este aici o imagine metaforică a orbirii (ieșirea din labirint fiind accesul la lumină). Karl reacționează la evenimentele prezentului în funcție de experiențele trecutului și, în special ale trecutului infantil (referință la pierderea de obiecte, la separări, sentimente de culpabilitate, la traumatisme arhaice). Sentimentul de nenorocire al persoanei deplasate, cea care accede în lumea nouă, are ca model originar trauma nașterii și pierderea mamei protectoare. Sosirea în lumea nouă implică ruptură, criză, separare și smulgerea individului și a tuturor mecanismelor
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
va păstra Karl această valiză. Și fiul se grăbește să execute această judecată a tatălui, să-i dea dreptate. Karl, acest om care nu-i bun la nimic, obiect de scandal, nu va înceta să repete, pentru a preveni orice culpabilitate, aparent involuntară, rușinea sa, slăbiciunea sa și aceste tare recunoscute și proclamate de către familie. Ceea ce, bineînțeles nu va face decât să crească această culpabilitate. Astfel la Hotel Occidental el va deveni subiectul unui scandal care va provoca excluderea sa. Repetiția
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
-i bun la nimic, obiect de scandal, nu va înceta să repete, pentru a preveni orice culpabilitate, aparent involuntară, rușinea sa, slăbiciunea sa și aceste tare recunoscute și proclamate de către familie. Ceea ce, bineînțeles nu va face decât să crească această culpabilitate. Astfel la Hotel Occidental el va deveni subiectul unui scandal care va provoca excluderea sa. Repetiția legii tatălui este un mecanism care structurează povestirea și tematica sa. Îl vedem la începutul capitolului visând să ofere o bucată de salam fochistului
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de sentiment de persecuție) este exemplară pentru modul în care Kafka structurează situația ospitalieră. Eroul său descoperă refugii provizorii, indicii ale unei ospitalități efemere pe care i le conferă o bunăstare trecătoare și iluzorie, fiindcă repede refugiul este invadat de culpabilitate și de sentimentul de persecuție. El este oaspetele imposibil, prin aceea că el nu poate accepta situația sa care exacerbează, într-un fel sau altul, dependența sa. Oaspete de oaspete, ostatec al său, el căută cu masochism această relație, în calitate de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cu bărbia în piept este desigur un motiv constant la Kafka, ceea ce Deleuze și Guattari numesc un blocaj funcțional, o neutralizare a dorinței. Această atitudine de supunere (ființa fiind supusă sau supunătoare) este semn de bătrânețe, de oboseală și de culpabilitate. Scrisoarea către tată atestă că un cap este aplecat, nu numai în semn de vinovăție, ci și în semn de acuzare, făcându-l pe fiu vinovat de vinovăția tatălui 583.. . Această supunere vecină cu represiunea poate să evoce de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]