365 matches
-
bisericii. În acest sens costurile acestei reparații se repartizează la familiile credincioșilor, împărțite în trei categorii: prima categorie - 1 fl., a doua categorie - 60 cr., a treia categorie - 40 cr. O serie de inventare, păstrate în arhivele protopopiale redau înzestrarea cultică și starea bisericii de lemn din Valea Loznei în primii ani ai secolului XX. Aceste inventare întocmite în anii 1901, 1915 și 1922 surprind dincolo de graiul local folosit la începutul secolului și eforturile comunității de înnoire. „"Biserica e de lemn
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
dăruia zeului, care era sărbătorit ca Anthios (Zeul Florilor). Anthesteriile se țineau cu ocazia întoarcerii zeului din Infern și aveau funcția de a alunga spiritele morților din cetate. Leneele din decembrie și ianuarie erau caracterizate de reprezentații teatrale de tip cultic, asemenea micilor și marilor Dionisii, care erau influențate probabil de orfism. Atunci zeul era sărbătorit sub numele de Bromius (Asurzitorul) în cântece și dansuri, adesea cu caracter orgiastic. Din obiceiurile de deghizare și de recitare a ditirambilor a luat ființă
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
amoroasă cu Ariadne devin teme ale protoclasicismului francez din epoca raționalismului, de exemplu la Nicholas Poussin, în "Mercur îl încredințează pe Bacchus nimfelor", ca. 1625-27, Musée du Louvre, dar și în diverse reprezentări ale Bacchanalelor cu accentul pus pe exercitarea cultică a dansului și a muzicii. Arta rococoului nu a mai fost atât de interesată de temă, ea tinzând spre aplanarea pasiunilor în viziunile ei grațioase. Artiștii l-au citat pe Dionis doar ca personificare a toamnei sau a lunii octombrie
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
domnia sa și să dea o lovitură contra cetății Isin, Gungunum a capturat orașul Ur. Cum regiunea Larsa era principalul centru de comerț prin Golful Persic, Isin a pierdut o rută comercială extrem de profitabilă, precum și un oraș de o mare semnificație cultică. Cei doi succesori ai lui Gungunum, Abisare (cca. 1841 - 1830 î.Hr.) și Sumuel (cca. 1830 - 1801 î.Hr.), au luat măsuri pentru a izola Isin complet. După această perioadă, Isin și-a pierdut rapid forța politică și economică. Larsa a devenit
Larsa () [Corola-website/Science/322996_a_324325]
-
călugărilor și prosperitatea mirenilor jainiști. Laicatul însă se va dovedi un susținător vehement al religiei și se va deda la o filantropie care cuprinde forme multiple. El va patrona iconografia sacră, va înălța, restaura și tutela temple și alte lăcașuri cultice și va fi un promotor al literaturii jainiste. Rezultatul acestor demersuri va fi reprezentat de înflorirea unei remarcabile arte religioase. Postirea este des întâlnită la jainiști, mai ales în timpul ceremoniilor religioase și are două ramuri principale: postire totală, în care
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
Ghabaro”, o sală în centrul căreia este expusă imaginea măreață a unui tirthankara. Există diferite restrcții cu privire la intrarea într-un templu jainist: de exemplu un credincios trebuie să aibă trupul curat și poarte hainele purificate, specifice ritualurilor de devoțiune. Rolul cultic al templului este acela de spațiu în care un jainist își îndeplinește rugăciunea, meditațiile, ritualurile, în care cântă imnuri sacre sau ascultă predicile unui călugăr. Unele temple cu semnificație istorico-religioasă mai reliefată sunt obiect de pelerinaj. Destinații pentru pelerini au
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomici în scopul de a-și impune punctele lor de vedere teologice. Mărturiile arheologice indică un politeism larg răspândit în Israel și în jurul său în perioada monarhiei. De exemplu, un stâlp cultic din secolul al X-lea î.e.n. din Taanach (un oraș din Israelul de Nord, lângă Megiddo) are implicații politeiste evidente. Stâlpul are patru nivele sau registre. În registrul de jos, sau pe nivelul patru, se află o figură de femeie
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
sau o columnă de un anumit fel, un copac viu sau o statuie mai obișnuită.” O statuie de lemn cioplită din topor și plantată în solul casei era simbolul Așerei, iar uneori o statuie de lut fără picioare. Imaginile ei cultice („idolii”) au fost găsite de asemenea în păduri, sculptate în copaci vii, sau sub formă de stâlpi de lângă altar care erau plasați la marginea unor drumuri. Stâlpii Așerei sunt menționați în Exod, Deuteronom, Cartea Judecătorilor și Cărțile Împăraților, a doua
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
23). Potrivit acestora, filistenii practicau politeismul, principalele divinității fiind: Asimilarea acestor divinități, comune și altor popoare din Palestina, s-a petrecut doar după așezarea filistenilor în zonele lor de locuire. Până în prezent nu au putut fi identificate temple sau monumente cultice de origine filisteană. Orizontului culturii filistene îi sunt atribuite unele clădiri, respectiv fundațiile unor clădiri, care diferă de tradiția arhitectonică canaanită. La Așdod, în straturile de călcare XIII și XII, a fost constatată o construcție dotată cu o absidă, element
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
elemente tipic grecești. O clădire sacrală, care se extinde în trei straturi arheologice, pare să fi fost descoperită și la Tell-Qasile. Funcția sacrală a clădirii rezultă din structura sa planimetrică precum și din numărul relativ mare de materiale arheologice cu utilitate cultică. Analogii cu spațiul cultural grecesc prezintă și ceramica descoperită pe teritoriul "Filistiei". Unele vase pun în lumină asemănari frapante cu ceramica descoperită relativ recent la Enkomi și Sinda în Cipru. Alte vase ceramice descoperite în așezările filistene menționate relevă, pe
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
instituțiile publice și private, de la școli, spitale, unități militare și firme, au însemnele și execută riturile religiilor, ale ortodoxiei, în speță. Asimilarea inversă, mai recentă, de către instituțiile religioase, a unor corporații în mânăstiri, crearea micilor capitaluri pentru manufacturi de obiecte cultice, tipografii, edituri, ziare și reviste, spitale și centre de asistență socială sporesc fenomenele de secularizare și laicizare menționate. Reformele pe care le pretind occidentalii țărilor ortodoxe candidate la integrare trec peste astfel de influențe. În Vest, unele diferențe dintre țările
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
vesticilor față de estici asupra unor regiuni, a deosebirilor de practici liturgice între catolicii universaliști și ortodocșii animați de păstrarea drumului drept. Toate, adunate sub termenul "criză religioasă provocată" a creștinismului, au dus atât la separarea Bisericii Romane (Catolice), cu limba cultică latina în Vest, de Biserica Ortodoxă Răsăriteană, cu limba cultică greaca, cât și a Vestului de Est. Rușii (slavii de răsărit) încreștinați în secolul al X-lea de Vladimir din Kiev, poate și-ar fi realizat visul de mărire ca
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
liturgice între catolicii universaliști și ortodocșii animați de păstrarea drumului drept. Toate, adunate sub termenul "criză religioasă provocată" a creștinismului, au dus atât la separarea Bisericii Romane (Catolice), cu limba cultică latina în Vest, de Biserica Ortodoxă Răsăriteană, cu limba cultică greaca, cât și a Vestului de Est. Rușii (slavii de răsărit) încreștinați în secolul al X-lea de Vladimir din Kiev, poate și-ar fi realizat visul de mărire ca "a treia Romă", în secolul al XIII-lea, după Bizanțul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
însă tot latina populară, ca și la dacoromâni, meglenoromâni și istroromânii din Balcani. Pentru că Transilvania a fost dominată politic de nobilimea maghiară latifundiară, urmată de cea a sașilor și secuilor catolicizați ori reformați, latina a fost aici nu numai limba cultică, dar și modelul lingvistic ideal în secolul al XVIII-lea. Românii au fost tot timpul numeric și cultural-majoritari prin limbă, costume, obiceiuri și tradiții deschise către lume. Și pentru că nobilimea română era mult mai restrânsă și mai neavută material, împreună cu
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu xilen. După tratamentul biochimic s-a reluat consolidarea preventivă cu cea definitivă insistându-se pe zonele cu dificultăți. Demontarea elementelor mobile. Intervențiile următoare au cuprins operații de restaurare care alături de cele de conservare au finalizat și au redat funcției cultice catapeteasma cu tezaurul său iconografic. Anterior procesului de restaurare s-a realizat o analiză generală a degradărilor și a cauzelor multiple care au dus la apariția acestora stabilindu-se tratamente de conservare restaurare conform normelor de restaurare. O altă etapă
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Mare au influențat monahismul românesc mai întâi prin Sfanțul Nicodim de la Tismana († 1406), iar mai tarziu prin Paisie Velicicovski († 1794) că și pe alte căi, astfel că viața monahala din Biserică Ortodoxă Română are un pronunțat caracter vasilian. Alături de cinstirea cultica și folclorica a Sfanțului Vasile cel Mare prin sărbători, cântări, iconografie, cuvântări, purtarea numelui său de către mulți români etc., poporul român l-a preamărit pe marele ierarh în colindele sale, creații născute din textul Scripturii și din sufletul cald și
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
a vieții. Fie și În treacăt, observ că Între asertarea unei obligații de hărnicie și o descriere neconcludentă a limitelor de acumulare, constrângerea religioasă creează o tensiune vizibilă, care nu poate fi rezolvată prin redistribuirea bogăției comunitare (acceptată În comunități cultice ori sectare restrânse), nu Însă În Întregul unui stat modern. Credința religioasă ca formă de constrângere și proprietatea modernă ca formă de afirmare a unei etici individualiste sunt factori modelatori pentru crearea unei nivelări, și de aici a unui nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a cross-fertilization leading to true exegesis.” 3 Potrivit lui Fishbane, vechii scribi israeliți erau și foarte buni cunoscători ai caracteristicilor ortografice, gramaticale și sintactice ale „textelor sfinte”, și specialiști în diagnosticarea bolilor contagioase sau în probleme legate de „curăția și necurăția cultică”. Cunoașterea precisă a literei Scripturii și observațiile textuale exacte ale scribilor vor influența tehnicile exegetice ale înțelepților rabini de mai târziu, o clasă aparte care interpreta Scriptura cu ochii de vultur ai preciziei scribale 1. Ulterior, lumea elenistică a favorizat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în față, și de 6,7 cm. în spate (sub fese). Tălpile sunt destul de plate, ceea ce ar presupune că statueta era modelată pentru a fi prezentă în poziție verticală, fără sprijin (fără a fi susținută într-un suport) la manifestările cultice. Întreaga statuetă are culoarea galbenă a lutului, cu decor pe ambele fețe și pe profil. Astfel, partea inferioară a picioarelor este „încălțată” cu culoare șocolatie, pe întreaga circumferință; aceeași culoare este folosită pentru a trasa, pentru a evidenția și mai
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
alt șir de sâni, puțin mai mari decât cei modelați pe piept, în zona anatomică specifică. Dar, această aserțiune ar putea fi luată în considerație numai în situația în care am admite ruperea rituală a brațelor statuetei în cadrul unor ceremonii cultice, așa cum s-a sugerat că s ar fi putut întâmpla cu statuetele masculine ( și feminine), descoperite cu picioarele rupte, dar poate și multiplicarea acestora, tot în timpul ritualurilor, ca o repetare continuă, periodică, a Creației (V. Chirica, 1999, p. 261). Mai
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
a fost descoperită o singură instalație de încălzire (deși spațiul construcșiei era destul de larg), fapt ce demonstrează o dată în plus caracterul cultual, și nu de locuire propriu zisă a amenajării respective, vatra însăși având un rol bine determinat în cadrul manifestărilor cultice. N. Ursulescu apreciază și faptul că „imaginea simbolurilor masculine se completa, în cadrul celor două ansambluri de cult (de la Isaiia și Poduri - s.n.) și prin coarnele spătarelor de la scăunelele-tronuri (pl. III)” (Ibidem, p. 46). Din nou, noi apreciem că modelarea spătarelor
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
decorată cu linii incizate pe picioare și pe abdomen; două perforații, la nivelul șoldurilor, au fost realizate, probabil, pentru susținerea statuetei în poziție verticală. Ombilicul este proeminent, ca și sânii, iar brațele ridicate plasează divinitatea în poziția specifică, în cadrul manifestărilor cultice, ale căror detalii nu le vom cunoaște niciodată (Ibidem, fig. 34) (fig.5/12). Un întreg ansamblu cultual a fost descoperit la Ovčarovo, Bulgaria, aparținând culturii Karanovo (mil. V a.Ch), cu mai multe statuete feminine cu brațele scurte, dar
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
divinitatea calipige a frumuseții; cealaltă siluetă redă divinitatea feminină în poziție de naștere, divinitatea generatoare de viață (Ibidem) (fig. 6/3). Noi vedem, în modelarea imaginilor, pe un vas de calitate mediocră, atitudinea de orantă a fiecărei „participante” la manifestările cultice, indiferent de natura interpretării fiecărei divinități. La Bîrlălești Epureni (jud. Vaslui), într-așezare Cucuteni A2, a fost descoperit un fragment de pithos cu o reprezentare în relief, dorsală, în picioare, cu brațele înălțate (Gh. Coman, p. 128, fig. 103/2
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
a; 2004 b), de alți exegeți (A. Nițu, 1980; A. Nițu, V. Chirica, 1987, A. Nițu, M. Mantu, 1987; M. Petrescu Dîmbovița, M.-C. Văleanu, 2004 etc.) pot reprezenta doar idei generale ale religiozității comunităților umane cucuteniene, nu și manifestări cultice cu caracter individual, specifice unor anumite așezări (comunități umane), a căror existență se încearcă a fi demonstrată pe baza unor descoperiri arheologice, uneori de caracter particular. Vom lua în considerație acele puține elemente identificate la Ruginoasa-Colina lui Drăghici - vase pictate
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
privind sensurile atribuite semnului. În ceea ce privește raportul magie - religie, credem că distincția dintre cele două noțiunielemente ale spiritualității este greu de operat în cadrul manifestărilor cultuale preistorice. Din punct de vedere al preistoriei religiilor (al religiilor preistorice), credem că aceste două manifestări cultice au putut să coexiste, chiar și în cadrul acelorași comunități umane, fiecare având, probabil, semnificații și ritualuri diferite, dar care trebuiau să marcheze năzuința omului spre împlinirea unor necesități, în primul rând materiale, dar depinzând de factori, de elemente superioare vieții
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]