15,784 matches
-
la televizor. Nu cunosc suficiente detalii din biografia ei. Nu știu ce-a studiat, nu știu dacă e bogată sau săracă. Nu știu cu precizie ce face în România și cât timp petrece aici. Nu-mi dau seama dacă e cultivată sau doar inteligentă. Într-un cuvânt, am o informație vagă despre ceea ce se numește "eul biografic" al acestei uimitoare doamne. Văzând-o doar la televizor, nici măcar nu-mi dau seama dacă e frumoasă ori numai "expresivă". N-aș ști să
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
aciditate. Interviurile depășesc marginile cărții și ajung în lumea de astăzi. Iată ce spune Angelo Mitchievici: "E surprinzătoare pentru mine o emisiune gen Big Brother, nu dintr-un reflex bătrînicios, etic, ci pentru faptul că intimitatea în perioada respectivă era cultivată și păstrată, tocmai pentru că acest ochi al fratelui mare era permanent proiectat asupra ta. Or, exhibarea, aruncarea vălurilor, este făcută aici într-un mod natural, cu mare ușurință, e ceva ce probabil cei din generația mea nu ar putea să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
la răscrucea veacurilor, avangardiștii o vor urma pe două planuri diferite. Cel dintîi, și cel mai vizibil, a fost acela lingvistic. Avangardismul a eliberat expresia de ultimele chingi, nu doar prozodice și lexicale, dar logico-gramaticale și stilistice, pulverizînd discursul și cultivînd hazardul și chiar absurditatea pură a asocierii cuvintelor. în această privință, pasul înainte este incontestabil, deși ar fi de observat că el a fost mai important pentru poezie în general decît pentru aceea a avangadiștilor în special, trădată, în cazul
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
unei poziții. După acest festival, fiecare știe mai precis care sînt forțele ce agită estetica scenică germană proprie generației Ostermeier. Festivalul nu s-a limitat la aceasta și a expus de asemenea artiști înrudiți sau cîteodată complet opuși. El a cultivat, chiar exacerbat, tensiuni contradictorii. Nimic pacific sau unanimist - aceasta i-a fost deviza! Cocaină - spectacol de Franz Castorf, după un roman de Pitigrilli, necunoscut scriitor italian, a marcat debutul. Castorf, conform obiceiului său, dezvoltă o adevărată estetică a murdarului și
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
fizionomiei și cele inaparente ale fizionomiei morale. Exactitatea desenului, valorația subtilă a suprafețelor și sugerarea detaliilor fără mari eforturi descriptive trimit viziunea acestui desen către acuitatea stilistică și către laconismul expresiv ale lumii nordice. Dacă în Autoportretul din adolescență pictorul cultiva o oarecare ambiguitate și era mai receptiv la senzualitatea materiei cromatice, în Portretul mamei el este un observator precaut și sensibil, martor discret al unui mister pe care-l presimte, dar pe care, în același timp, nu-l poate pătrunde
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
Ion Buzași Scrisoarea amicală, intens cultivată în secolele trecute, a dobândit și virtuți literare, dacă ne gândim numai la vestitele Scrisori către Vasile Alecsandri ale lui Ion Ghica. La scriitorii ardeleni din secolul al XIX-lea era mai ales o formă de comunicare, căzută în desuetudine
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
de mare clasă, un personaj foarte rafinat și tot pe atât de bogat, cu care nu puteam concura: Dinu Nicodin. Dinu Nicodin îi procura lui Lovinescu, oferindu-i-le în dar, hârtii de mătase japoneză și alte coli de lux cultivate de bibliofili, dar îi dăruia din când în când, atât din propriile scrieri cât și ale criticului, volume somptuos legate în piele, ornate cu încrustări decorative, constituind așa-numite "legături de autor". Nu țin minte ca acestea să se fi
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
Tudorel Urian Ardelean get-beget, insensibil la farmecul irezistibil al ironiei, marea feblețe a postmodernismului cultivat cu sîrg de colegii săi de generație optzecistă, fără prea mult umor, dar posesor al unei tenacități puțin obișnuite pe meleagurile noastre, Ion Simuț are reputația unuia dintre cei mai serioși critici ai momentului literar actual. Autor al unui studiu
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
locurile și spectacolele, te pierzi în hățiș și riști, ca spectator onest, să nu mai vezi nimic. Cum am experiența și febra altor și altor festivaluri, cum nu doresc să devin ubicuă și exhaustivă, cum nu mi-am propus să cultiv varza, fie ea și de Bruxelles, am făcut o selecție la sînge din împovărătoarea ofertă a festivalului. Am optat, cu alte cuvinte. Am ales cîteva nume de regizori care mă interesează: Silviu Purcărete � marele absent în carne și oase al
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
168) etc. - reminiscențele unor reverii turistice ale exegetului însuși, atribuite arbitrar scriitorului. Mari porțiuni din carte ne apar mai degrabă ca produs al unei geografii literare decât al unei istorii literare - ceea ce nu e neapărat un defect, ci o particularitate cultivată de disponibilitățile reporterului, prea turistic, totuși, pe alocuri. Anul 1946 reprezintă o ruptură dramatică în viața scriitorului, produsă de evenimente tragice ale vieții personale (moartea soției și moartea lui Ion Pillat, unul din cei mai buni prieteni) și de schimbări
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
-ul avea în vedere, desigur, tot ce presupune fața benefică a "diferenței", adică dreptul fiecăruia de a fi altfel, dar mai ales diversitatea programatică a selecției. "Trăiască diferența!" e însuși spiritul festivalului, pe care Cannes-ul a știut să-l cultive și să-l decline mai mult sau mai puțin explicit de-a lungul vremii. Ironia sorții, tocmai ultima ediție - ediția Diferenței clamate retoric - a scos în evidență și fața urîtă a "diferenței": 2004 a intrat în istorie ca ediția amenințată
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
revigorarea orașelor rusești, a Moscovei, mai ales, unde au apărut masiv construcțiile noi, spații private, centre comerciale, bănci. Adevărata dramă a Rusiei se petrece însă la sate. Colhozurile există încă nominal, dar nimeni nu mai lucrează în ele, pământul fiind cultivat la întâmplare sau parcelat pentru construcțiile neautorizate ale orășenilor. în Rusia ar trebui reluată reforma agrară a lui Stolâpin, primul-ministru al ultimului țar, care la începutul secolului XX parcelase, în loturi individuale, pământul stăpânit în devălmășie. Cum va putea, se
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
felul de inflexiuni care dau seamă de inteligența elastică, finețea, ironia și, în general, simțul ludic (în sensul cel mai profund) al personajului. Spunînd personaj mă gîndesc și la faptul că Nicolae Manolescu are același stil Ťartistť" și în vorbire, cultivînd ceea ce am numit o ușoară Ťcochetărieť: nu un stil savant, desprins de oralitate, ci - în cadrul acesteia din urmă - unul plin mereu (dacă se poate spune așa) de Ťculoare intelectualăť. Din concentrarea lui Lucian Raicu asupra detaliilor, din minuția sa descriptivă
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
română și dialectele din Sudul Italiei: pornind de la lucrările lui Iorgu Iordan, dar utilizînd cercetări dialectale ulterioare și corectînd ceea ce e mai curînd rodul unor coincidențe. Cu seriozitate, stil limpede și convingător, rigoare și prudență științifică, preocupare pentru metodă, dar cultivînd și plăcerea surprizei, a descoperirii și a polemicii, Teresa Ferro spune de fiecare dată ceva interesant și aduce o contribuție importantă la dezbaterea științifică actuală.
Romanic și balcanic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12284_a_13609]
-
motivat, ci reprezintă o extindere accidentală. Sensul de bază al unui derivat cu sufixul -ar suferă de o anume ambiguitate, pentru că asociază calitatea de agent cu un obiect, fără a indica exact tipul acțiunii: căpșunarul este, în principiu, cel care cultivă căpșuni, dar poate fi și cel care le culege, sau (cazul insectei, probabil) cel care le mănîncă. În utilizarea actuală, sensul dominant, impus de limbajul jurnalistic, a fost de la început legat de un fenomen specific, de amploare și spectaculos: numărul
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
și măslinarii români sunt iubiți de spanioli" (gardianul.ro). Cuvîntul căpșunar apare uneori și cu sensul de "cultivator de căpșuni": un articol îi prezintă pe cei în cauză: "Căpșunarii milionari din Radovan. În comuna Radovan, județul Dolj, aproape toți localnicii cultivă căpșuni" (EZ 26.06.2004). Sensul de "culegător" absoarbe însă adesea și informația contextuală, astfel încît cuvîntul este folosit și pentru a desemna, generic (și ușor persiflant), orice persoană care muncește în străinătate: "Căpșunarii, ademeniți cu pensii suplimentare" (Curierul național
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
inteligent alcătuit și a unei ospitalități rar întâlnite: am putut vedea nu numai muzee și expoziții de artă clasică, ci și evenimente artistice de ultimă oră în care audiovizualul este preponderent. Germania se dovedește azi a fi o țară care cultivă o tradiție consfințită de multe secole și, în același timp, o țară deschisă și spre modernitate. Dar nu despre aspectele culturale, asupra lor voi reveni în curând, vreau să scriu azi, ci să depăn unele gânduri pe care mi le-
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
felul de inflexiuni care dau seamă de inteligența elastică, finețea, ironia și, în general, simțul ludic (în sensul cel mai profund) al personajului. Spunînd personaj mă gîndesc și la faptul că Nicolae Manolescu are același stil Ťartistť" și în vorbire, cultivînd ceea ce am numit o ușoară Ťcochetărieť: nu un stil savant, desprins de oralitate, ci - în cadrul acesteia din urmă - unul plin mereu (dacă se poate spune așa) de Ťculoare intelectualăť. Din concentrarea lui Lucian Raicu asupra detaliilor, din minuția sa descriptivă
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
la aleatorismul total, la free-music ori la Freies Zusammenspiel, prin urmare la non-partitură. În prezent se pare că scrierea muzicală tinde să ancoreze într-o zonă de echilibru, adoptînd ceea ce i se confirmă ca fiind oportun din severitatea notației tradiționale, cultivînd, totodată, o anume libertate de sorginte improvizatorică, amprentă a conjuncției cu experiențele muzicale extraeuropene. Cînd însă se pune problema decriptării semnelor dintr-o partitură, întotdeauna este greu, de multe ori chiar imposibil să se opteze pentru o interpretare sau alta
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
7 departe de a însemna o înjosire, este tocmai cea mai mare vrednicie a omului în fața lui Dumnezeu. Numai prin ieșirea din temnița intereselor egoiste putem răzbate la adevărata libertate și putem trăi o viață cu adevărat rodnică și fericită, cultivând binele comun, căci egoismul și mizantropia ne sărăcesc, ne închid în noi înșine și ne însingurează, ne izolează de semeni și atrag antipatia celor din jur. Considerând că toți creștinii sunt mădulare ale Trupului „tainic al lui Hristos”, Sfântul Apostol
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
urmărind o felație virtuală cu minori. Cîștigătoarele (erecția cea mai rapidă) primesc bani buni, americani. Scopul: producția și difuziunea de plăcere și nu alterarea afecțiunii umane în societatea occidentală. Mi-am început proiectul de cercetare în domeniul dezmembrării corpului uman cultivat de sistemele numerice și mediatice în sînul procesului de virtualizare numerică. Proiectul este legat de practicile artistice și mediatice actuale și de transformările recente ale corpului uman (de cîteva zile, în timpul, felației minorilor), și este finanțat de o universitate de
Pre-Apocalipse now by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11439_a_12764]
-
de răceală malițioasă, mai aproape de satiră decît de ironia acidă ce-i caracterizează pe alocuri stilul. Mama autorului pare să fi avut prin urmare dreptate atunci cînd îl comparase pe fiul ei, citindu-i textele, cu Strindberg. Canetti și-a cultivat singularitatea auctorială deși scrierile lui poartă amprenta totalității. Epocalul volum Masă și Putere (Masse und Macht) la care a lucrat vreme de două decenii,apărut în 1960 nu s-ar fi putut naște la interesecția filozofiei, antropologiei, etnologiei, fără lectura
Enigma Canetti by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11466_a_12791]
-
mi se pare că și azi îl ocupă, în timp ce Doinaș, Uricaru, Buzura sunt lapidați moral. Nu este însă vorba numai de ei. O rea imagine a lumii intelectuale în general și a lumii literare în special, a comunității literare este cultivată cu insistență (de văzut și ce scrie Alex. Ștefănescu în R.L., nr. 19, despre ,demonizarea" Uniunii Scriitorilor), acolo , în acele medii, îngrămădindu-se, s-ar zice, relele năravuri, din trecut și de azi: lașitatea, egoismul, meschinăria, oportunismul, trădarea, colaboraționismul și
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
R.L., nr. 19, despre ,demonizarea" Uniunii Scriitorilor), acolo , în acele medii, îngrămădindu-se, s-ar zice, relele năravuri, din trecut și de azi: lașitatea, egoismul, meschinăria, oportunismul, trădarea, colaboraționismul și poate, în cel mai bun caz, revolta în genunchi. Cine cultivă această imagine, măcar excesivă, despre comunitatea literară, cine acuză, cine judecă? Prea adesea tinerii gazetari ignoranți și cinici, doritori să se ilustreze, fie ce-o fi, prin lovituri de presă, prin demascări de senzație etc. Dar nu sunt numai ei
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
acțiune artistică, aceste tendințe au fost nu numai privite cu suspiciune, ci și eliminate cu dispreț din orizontul interesului public. Astfel, Saloanele nu făceau decît să flateze așteptările mărunte, să administreze confortul privirilor incapabile de risc și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră metafora senzorială a propagandei comuniste chiar și atunci cînd, de drept, comunismul dispăruse. Imperturbabil așezate într-o estetică acceptată
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]