285 matches
-
mărturiile arheologice sau literare ne confirmă astfel că practica religioasă de a face voturi Domnului nu numai că era răspândită, ci a fost și considerată absolut legitimă până într-o perioada târzie a iudaismului postexilic, atunci când a primit o reglementare cultuală precisă (Lev 22,18-23; Mal 1,14). În antropologia religioasă ebraică, viața lungă era considerată o manifestare specială a bunăvoinței divinității. Se credea că o existență lungă, fără boli era un dar mărinimos al divinității, în timp ce viața scurtă, o pedeapsă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în mișcare un intens proces de apartenență și de memorie colectivă care se va vedea împlinit doar după reîntoarcerea în patrie, în timpul epocii persane. Programul viitoarei reconstrucții religioase iudaice se observă în conținutul Ez 40-48 care, între altele, mută prerogativele cultuale uzuale de la rege (cf. Cap. 4, pp. 71-72) la grupul sacerdotal sadocit, realizând astfel un fel de monopol, și-i declasează atât pe cei rămași în patrie, cât și pe leviți din cauza (presupusei) lor infidelități (cf. Ez 44,6-31). Situația
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Destinația acestor amenajări rămâne obscură, deși descoperiri, de factură asemănătoare s-au înregistrat ulterior și la Badragii Noi, în raionul Edineț, și la Holmskoe. Apropiate de unele influențe celtice, pe baza unor analogii discutabile, aceste construcții vădesc totuși un caracter cultual, care rămâne să fie elucidat. Dat fiind că ”obiceiurile de rit, de ritual și de port reprezintă criteriile arheologice fundamentale pentru determinarea apartenen]ei etnice a complexelor funerare”, stabilirea a ceea ce este specific sarmaților în aceste privințe este, poate
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
fundul gropilor a cretei, cărbunilor din lemn, cenușei, resturilor provenite de la ospățul funerar sau a unor fragmente osteologice. În tumulii de la Tețcani, Bleșteni, Corpaci, s-au descoperit pietre funerare conținând așa-numitele semne "hieroglifice" sarmatice, de tip tamga. Alte indicii cultuale sunt furnizate de unele elemente care atestă existența unui cult al focului, vizibil din urmele de ardere prezentate de cărbunii de lemn, oasele de animale și vasele sparte, îndeosebi amfore romane depuse în morminte, cazuri analoge fiind semnalate și în
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
acestui proces că examenul concepției romane a omului permite să conchidem că Roma nu privilegiază într-o formă exclusivă aspectele colective ale societății, decât dacă sunt unite cu spațiul identității individuale.” Utilizarea măștii în cadrul diferitelor ritualuri a avut un caracter cultual, ca instrument de uz religios, la fel ca în folosirea imaginilor imagines maiorum, care sunt și personae. De asemenea, masca stabilește imutabil identitatea purtătorului în momentul în care se transformă în personaj divin sau uman. Pe de altă parte, termenul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Tratatul pe care P. Grelot îl dezvoltă în contribuția sa Femeia în Noul Testament, ne oferă o cheie de lectură pentru a putea atinge problema posibilității femeilor de a avea acces la carismele Duhului. El afirmă că în baza descrierii reuniunilor cultuale, după cum rezultă în 1Cor 11,4-5, practica rugăciunii publice și a profeției era posibilă femeilor asemenea bărbaților. Profeția constă în a lua cuvântul pentru a îndemna și a edifica. După 1Cor 12,7, ea este una dintre „manifestările Duhului pentru
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care se referă. Conform lui G. Piana, această interpretare negativă a fost una din cauzele discriminării sociale a bolnavului, agravată de procesele de izolare și de excludere. Iudaismul creștin vorbește despre un raport inerent cu boala, concepție legată de religiozitatea cultuală, după cum apare în Cartea Leviticului, în cartea lui Tobia și în alte izvoare culturale care îi privesc pe esenieni, rabini sau alte școli. Acest cadru ne poate apropia de o înțelegere mai profundă și mai autoritară a povestirilor neo-testamentare care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cei Înțelepți”, după cum spune Orme, 1981). Astăzi Însă e nevoie de o poziție mai Îndrăzneață. În acest scop, metoda care poate fi propusă este identificarea religiei prin intermediul ritualului, adică a expresiilor riturilor, și prin analiza contextului vestigilor arheologice rituale și cultuale. Mărturia oferită de ritualuri poate servi ca indicator indirect al existenței sistemelor de credințe ale trecutului, În măsura În care ritualul este arheologic mai accesibil decât aspectele pur ideologice (Tattersall et al., 1988, p. 497). Acțiunile generate de credințe, mituri și rituri se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adesea În imaginarea și manipularea masivă a simbolurilor, dintre care unele, mai ales În sfera ritului, pot lăsa urme arheologice. Riturile sunt credințe În acțiune, simboluri În mișcare (Lewis, 1980). Iar dacă distingem, așa cum am făcut mai sus, Între rituri cultuale și non-cultuale, tocmai expresiile materiale ale cultului sunt cele care oferă, de obicei, materia primă pentru identificarea comportamentului religios preistoric. Comportamentul ritual constă Într-o serie de acte prescrise și formalizate, de secvențe comportamentale și simbolice stereotipizate și repetitive, particulare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
provin dintr-un comportament ritual uman, mai ales acum când se cunoaște felul În care acționează hienele și carnivorele mari asupra cadavrelor și ce se Întâmpla fără nici o intervenție umană În gropile frecventate și devastate de urși. În ceea ce privește contextul vestigiilor cultuale, K. Flannery (1976, cap. 11) a efectuat un experiment bazându-se pe modelul lui Rappaport, citat În subcapitolul 3. Acest model este potrivit pentru aplicarea sa În arheologie pentru că pune religia În relație cu organizarea socială, cu relațiile tribale și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu lupul, adică apariția câinelui domestic. Renii au fost, probabil, obiectul unor rituri sezoniere În Germania de Nord, unde au fost găsite cadavre presate de blocuri de piatră În fundul unor lacuri, iar drugii de lemn au fost interpretați ca Însemne cultuale sau idoli (Stellmoor, Meiendorf). În ciuda criticilor recente, nu trebuie respinsă ipoteza unor rituri de „oferire a primelor roade”. Acum aproape 90 000 de ani, astfel de rituri ar fi putut Însoți primele incursiuni umane În Alpi, sub forma uciderii cerbilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ci și o mare cantitate de vase ornate, obiecte liturgice, altare, modele de sanctuare, situri cu sanctuare autentice, figurate pe ceramică sau pe pereți și semne grafice convenționale simbolizând idei abstracte (ideograme). În patru milenii de viață, imaginile mitice și cultuale evoluează spre reprezentări mai naturaliste și descriptive, mai puțin Închise În vechiul lor simbolism ezoteric. Și dacă este adevărat că lumea egee ajunge să constituie un fel de relicvariu al moștenirii, chiar și contaminate, a Europei arhaice, atunci ecouri ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
răspândite În ceea ce Îi privește pe nou-născuți și copii. Folosirea religioasă a peșterilor este bine cunoscută În regiunile aride În care apa reprezintă un bun vital, de exemplu, În Italia peninsulară, unde o „religie subterană” autentică ajunge să cuprindă strângerea cultuală a picăturilor de apă, folosirea simbolică a stalactitelor, oferirea primelor roade, cereale și boabe, un fel de infanticid votiv, rituri inițiatice (vechea semnificație „liminală” a grotei!) și picturi ezoterice pe pereții de calcar (Skeates, apud Garwood, 1991). Concepția că zeii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-o oarecare măsura moștenirea mentală a Europei arhaice: pasiunea pentru reprezentare, teme mitologice, consacrarea casei, statuete feminine. În ceea ce privește insulele autentice, arhipelagul maltez este bine cunoscut pentru Înflorirea autonomă a unei religii exprimate nu numai În divinitate, credințe și sisteme cultuale, ci și În temple imense, osuare subterane și sculpturi uimitoare. Idolul dominant (divinitatea centrală?) este o creatură obeză asexuată, un fel de Buddha neolitic, nelegat neapărat de culte ale fecundității (Bonanno, 1986). Toate acestea se Întâmplau Începând cu 3 600
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al V-lea, când Mesopotamia și Levantul Încep să-și urmeze propriul curs. Și În Asia Occidentală apare noțiunea de „divinități supreme”, personalizate, dar care nu mai aparțin lumii umane și terestre. De asemenea, apar și aici temple și sisteme cultuale, sacrificii animale și umane, Înhumări În spațiul locuit, picturi și sculpturi sacre (printre care statui mari, antropomorfe). Riturile funerare sunt Împărțite În mai multe etape, cu separarea craniului și remodelarea din argilă a capului mortului; În alte părți, oasele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oasele sunt adunate Într-un sac, pictate cu verde și roșu, după ce fuseseră descărnate și lăsate În voia păsărilor de pradă. Defunctul are, de obicei, lucruri personale și hrană. Două orașe anatoliene, aflate Într-un stadiu incipient, prezintă un cadru cultual impresionant. În mileniul al VII-lea, Nevali Cori deține un complex de temple cu pilaștri și sculpturi În piatră, printre care se remarcă creaturi hibride Înaripate: oameni-pasăre, adevărate prototipuri de spirite Înaripate și „Îngeri”. Abundă capete de piatră izolate și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suport unor ideologii diverse și doar În unele cazuri se poate observa o concepție tripartită. În plus, În Europa, această tradiție rituală a fuzionat cu fapte și simboluri moștenite din tradiția megalitică atlantică. Știm, desigur, că monumentele calcolitice sunt monoliți cultuali, asociați adesea cu morminte, adunate În centre mari și mici, folosite pentru celebrări, rămase În uz vreme de secole; și chiar În siturile cele mai mici au Început să se descopere urme ale unor rituri neclare (Fedele, 1990). Însăși ipoteza
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În ceea ce privește religiozitatea legată de lucrurile concrete, este cea referitoare la animale. Unele animale - taurul Apisxe "Apis" la Memphis, berbecul Banebgedxe "Banebged" la Mendes - sunt considerate sacre din cele mai vechi timpuri, sunt alese după criterii clare și tot după criterii cultuale clare Își petrec viața, până la moartea care este urmată de funeralii umane, chiar regale. Aceste culte străvechi, chiar dacă se vor diminua cu timpul, reușesc să se Înmulțească până În punctul În care ajung să existe animale sacre În toate templele; de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divine Statuile divine sunt În același timp o reprezentare antropomorfă a zeității, dar și una simbolică. Dacă ne gândim la modul În care se vorbește despre acestea În texte,dar, mai ales, la felul În care sunt tratate În timpul ceremoniilor cultuale, nu putem exclude ideea că statuile divine erau considerate una cu divinitatea personală. Întregul poem neobabilonian Erraxe "Erra" este o personalizată prezentare mitologică glorificatoare a statuii zeului Mardukxe "Marduk" din templul său babilonian de la Esagila. 4. Transcendența și atributele divinetc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiind și protectorul vegetației. Eclipsele lunare sunt văzute ca semn al mâniei zeului și temute ca atare. Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" este esențialmente un zeu binevoitor și foarte venerat. Cultul său a ajuns să depășească limitele Mesopotamiei; centrul cultual principal era În orașul sud-babilonian Ur. Era numit și „Stăpân al coroanei”: expresia făcea aluzie la ideea că suveranii Își luau de la el - considerat de multe ori moștenitorul lui Anuxe "Anu"(m) și Enlilxe "Enlil" - autoritatea. Emblema lui Nannaxe "Nanna
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
m); soț al zeiței Tașm¶tu(m), Împreună cu care este foarte venerat mai ales În Borisppa, În templul Ezida. Nabû mai are Însă o soție, pe Nanâxe "Nanâ", sau pe Nisabaxe "Nisaba", zeița cerealelor. În Asiria, Nabûxe "Nabû" are centre cultuale În Ninive și Kal¿u/Kala¿ (Nimrud). A avut parte peste tot de multă venerație, În special În Babilon În perioada antică, dar și mai târziu. Pe o statuie din secolul al VIII-lea se găsește următoarea exortație: „Încrede-te
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorba despre o divinizare În sensul că regele ar avea o natură divină identică cu aceea a zeilor propriu-ziși, fiind clar mai ales faptul că până și un asemenea rege era supus morții. Este, În schimb, vorba despre o „venerație cultuală”, care Îi atribuia suveranului onorurile și ofrandele cuvenite unui zeu. Prin divinizare se intenționa Întărirea respectului datorat regelui ca figură excepțională și ca reprezentant al divinității. Practica divinizării regelui nu a durat mult. Aceasta a trecut, prin imitație, de la suveranii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În locul zeilor: concret, pentru a-i sluji prin actele de cult, considerând, pe baze antropomorfe, că aceștia au nevoie să se hrănească (să mănânce și să bea) zilnic, asemenea oamenilor. După cum se va vedea mai jos (cf. subcapitolul 4), practicile cultuale sunt variate și articulate. 2. Templele și casele de culttc "2. Templele și casele de cult" În religia mesopotamiană de o importanță deosebită beneficiau locurile sacre - temple și case de cult - În care se considera că locuiește divinitatea, mai dispusă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
intervină În privința lor cu măsuri restrictive. Cadrul sacerdotal mesopotamian este completat de ceea ce se cunoaște despre hierogamie (căsătoria sacră) și despre prostituția sacră, care era cu siguranță practicată ca mijloc ritual de promovare a fecundității. 4. Practicile cultualetc "4. Practicile cultuale" a) Liturgia Pe lângă jertfe (vezi mai jos), trebuie amintite și serviciile liturgice zilnice, care constau din recitarea de imnuri, lamentații și alte rugăciuni, pentru implorarea binecuvântărilor divine. Poporul asista la ceremonie, condus de preoți și cântăreți, care foloseau și instrumente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
c) Rugăciunile Făcând distincție Între rugăciunile publice și cele private, prin rugăciune Înțelegem În acest studiu orice formă de invocație, de laudă sau de celebrare a divinității, deci și imnurile, lamentațiile etc. 1) Rugăciunile publice - erau folosite În diferite practici cultuale și rituale, mai ales În mediul templelor, Înaintea statuilor și simbolurilor divine. Existau rugăciuni de invocație, de preamărire a divinității, mai ales imnuri, descântece, rugăciuni „cu mâna ridicată”, plângeri, psalmi penitențiali etc. Multe dintre aceste rugăciuni sunt cuprinse În riturile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]