429 matches
-
trăiască, râde poetul. — Haideți, domnilor, să plecăm de-aici, până nu vin codoșii să se ia de noi ! Ia-o tu-nainte, că venim și noi, după care Pribeagu îi dă un cot lui Cristi. — Nu ți-a ajuns deci, cumetre ? — Ei, spune și tu, domnișorule Cristian, în ce fel de haită ne-am nimerit. Cu un fricos căruia trebuie să-i cauți ouțele cu lupa. Și tot el vrea s-o tulească, de parcă pe el l-ar fi pocnit mâncătorul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
lui Cristi și în inima lui prea naivă, în dame de companie nu mă încred așa ușor. Termină, sare Cristi, nu e vreo ușuratică de bordel. Ce știi despre ea de te grăbești s-o judeci așa repede ? — Ho ! Ho, cumetre, râde Mamutu’. De ce să ne certăm pentru o muiere, în loc să gustăm un pește proaspăt cu lămâie ? — Ei, știam eu că lipsea ceva vinului nostru. Mamutule, mare adevăr ai grăit ! Am o foame de lup și alta nu ! Și așa trece
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Încă unul ? — Nu... — Pentru curaj ! Curaj ? Domnișorule Cristian, doar n-o să stăm cu mâinile în sân. Trebuie să intervenim ! Doar n-o să lăsăm frumoasa prințesă să fie răpită pentru totdeauna de acest zmeu deco- lorat și pistruiat. — Și ce propui, cumetre ? râde Mamutu’. Un duel ? Mai mult ! — Două dueluri ? râde și mai tare Mamutu’. Domnișorule Cristian, aici dumneata trebuie să intervii. Păi, cum să ne apropiem de ea ? Ar fi ridicol. — Dar nici vorbă să ne apropiem ! O vom cuceri de la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
am aflat unde merge și, bineînțeles, dincolo de toate cele, cu o orchestră în spate, o poezie merge de minune, nu un cântec ! Da, eu sunt cel nebun, cum de nu mă gândisem la asta ! ? râde Pribeagu. — Ești o figură, Sachi, cumetre, zice Mamutu’. Da, ca să vezi ! Sunt o figură, dar nu fac atâtea figuri, nu găsești ? Apoi o liniște apăsătoare s-a lăsat la masa celor trei, care era chiar lângă vitrinele puțin aburite. Ascultau fără interes zarva din restaurantul destul de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
aia va auzi vocea ta minunată, pe care eu o cunosc atât de bine, știi bine că o să se înmoaie toată. — Auzi, da’ parcă nu-ți plăcea de ea. — Da’ nu-mi place nici acum ! Nu înghit futaiul pe bani, cumetre. Nu-i de mine, hai, nu te supăra. Dar dacă femeia asta te va face să cânți, în sfârșit, jos pălăria. O s-o iubesc mai mult decât o s-o iubești tu ! O s-o iubesc mereu, pe când tu dacă o noapte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Vasilescu se ridică de la masă și se îndreaptă către scenă. — Hai, îi zice lui Cristi. Vrei să te rugăm ? râde cântărețul. Pribeagu se întoarce fericit la masa lui și-i dă un cot lui Mamutu’. — Ei, mon cher ? — Ești tare, cumetre, ești tare... — Acum sper să fie la fel de tare și domnișorul Cristian. — O, stai liniștit ! De când aștept momentul ăsta ! Când Ion Vasilescu urcă pe scenă, tot restaurantul începe să aplaude. — Nu, nu, stați, oamenilor ! Stați, și așteaptă să se facă mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
de a pleca, blocat parcă. Până și tânăra îi spune că ar fi mai bine să meargă în altă parte, dar degeaba. Haide, Iacob, să mergem mai sus, la o cofetărie poate. Hai, ridică-te ! — Tichie jegoasă, ascult-o pe cumătra și dispari ! — Hei, sare deodată tipa, nu trebuie să-l jigniți ca un bădăran, domnul nu v-a făcut nimic. — Domn, auzi ? Cuconițo, mie nu-mi plac jidovii și nu sufăr să-i văd în crâșma mea, se răstește, ducându
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
locul doi, da ? Scapă și de cheltuială, mândru, plin numa’ de fală, fără nicio îndoială. — Ia, mă, ăsta chiar i poiet, aplaudă țiganii, îl aplaudă și Cristi, și Fernic, iar Știrbu îl și sărută pe obraz. De unde-ai scos-o, cumetre ? îl ia Fernic la rost. — Știi cum s-a umplut în minte locul gol, când am văzut la domnu’ c-are și pistol ? și iar râd țiganii de mor de poanta lui Pribeagu, pe care l-au luat la inimă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Auzi, știi ce ? Ia-ți plasa asta cu texte de aici și spune-i tu lui Cristian prostia asta, nu mie. Ce-s eu, impresar ? Spune-i tu că ești un laș ! — O, nu mă face tu pe mine laș, cumetre ! — Dar cum să te numesc, când vrei să ne lași, așa, pe toți baltă ? Dacă am face toți la fel ? — Mai bine să nu fiți voi puși în asemenea situațiuni ! — Fă-o atunci fără mesageri, du-te tu la Cristian
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
un adevărat voinic și ne închipuim ce isprăvi trebuie să fi făcut în jurul pomului de Crăciun. Poza pare a-l trăda puțin în acest sens. În ce mă privește, mai am un motiv de bucurie: ne a scris fina și cumătra, și ne-a scris foarte mult. Înseamnă că „emoțiile” de pînă acum nu erau reale, fiind mai mult un fel de autosugestie (motivul: „îmi apare în minte figura nașului nostru și zîmbetul lui atît de... ironic și neîndurător... și stiloul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un tînăr bărbos, cu un Peugeot! Nu era de-al nostru, că doar nu-s nebuni pe-aici! O fi fost din altă țară. Ce spui, domnișoară, că era francez? Din Haute Savoie? Cum? Era parașutist? Ei, d'aia!". Și cumetrele duc mîna la frunte într-un gest semnificativ. Dar, oricum, localitatea este prea aproape de Italia pentru ca să nu se fi strecurat o sensibilă doză de căldură umană în sufletele acestor francezi bănuitori și ținînd la mica lor viață cotidiană, netulburată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
C. Mihăilescu, București, 1987; La letteratura romena, Roma, 1923; Literatura română, Arad, 1925; Pe marginea cărților, Cluj, 1926; Ce e românesc în literatura română?, Brașov, 1929; Deutsche Kultur auf das rumänische Volk, Jena-Lepzig, 1933; Pe marginea cărților, București, 1938; Biata cumătră e departe, București, 1943; Călare pe două veacuri. Amintiri din tinerețe (1895-1906), București, 1968; Brașovul de altădată, îngr. Șerban Polverejan, pref. Ion Colan, Cluj-Napoca, 1977; Memorii, îngr. Magdalena Vulpe, pref. Ion Bulei, București, 1978; Spița unui neam din Ardeal, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
fruntea sînt acoperite de păr. De fapt n-are frunte. Să tragem clopotele la biserică. Toți aleargă să ducă vestea că mare necaz se va abate către satul lor. Clopotul mare sună fără încetare. Ce, ce s-a întîmplat? Necuratul, cumătră Aritină. Necuratul. Ne-a blestemat Dumnezeu pentru necredința noastră. Anica întîi a leșinat. Apoi și-a revenit și a început a răcni. Omorîți-l, vă rog, să nu mă lăsați cu el! Nu l-a omorît nimeni. Necuratul plîngea exact ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
soi de godin imens în care ardea gaz metan cu o flacără enormă îți încălzea o parte a corpului, apoi te întorceai și încălzeai și restul. Era o luptă continuă între cald și rece. O să fac gîlci, pneumonie, degerături și cumătra cu coasa va izbăvi Iașul de un primar nepriceput, gîndeam cu o ironie camuflată. Ți-ai găsit! Eu zic că Dumnezeu m-a ajutat să nu mă îmbolnăvesc, dar dușmanii mei sînt convinși că am făcut un pact cu Satana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca el. Evident că erau și mai proști ca el, dar asta n-o spunea cu voce tare. Ultima dată, culmea nenorocului, a ajuns să fie primul pe lista nereușiților. Toată speranța și-a pus-o în vreo boleșniță, în cumătra cu coasa sau chiar în forțele divine. Cu forțele divine a tot încercat și a ajuns la ferma concluzie că slujitorii Domnului nu mișcă nici un deget în favoarea sa. Nu tu blestem, nu tu afurisenie, nici să-i pici cu lumînarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de timp, îi aparține. Îmi închipuiam că era mîndru că, spre finalul vieții sale zbuciumate, a devenit stăpînul unei case vechi, care era un amestec de istorie, mister și dramă. Locuia singur, fără rude și uitat de timpuri și de cumătra cu coasa. Mergea tîrîind picioarele, cu precauție și economie. În general, nu-mi place să descopăr situații pe care, cu siguranță, viitorul mi le va oferi din belșug și mie. Prefer să nu văd scene pe care viața mi le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
urătorii... Îi asculta atent, le oferea darul și, aproape neauzit, spunea: Să veniți și la anul, chiar dacă... cine știe? După Anul Nou boala a început să se manifeste din ce în ce mai vizibil. Prin martie apela tot mai des la oxigen. Nu, nu, cumătră, vorbea pentru el. Ți-am spus, vii după Paști. După ce voi spune "Hristos a înviat!", după ce voi ciocni ouă roșii cu toți ai mei. Respirația îi era rapidă și zgomotoasă. Ochii au căpătat străluciri stranii. La vederea celor dragi zîmbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
citesc, prin lectura în familie sau la cafenea etc. Sancho a continuat să-și confrunte divagațiile orale cu citările și recitările livrești ale lui Don Quijote, așa cum frații predicatori au continuat să predice, confesorii să practice confesiuni de la gură la ureche, cumetrele să bîrfească, curtezanii să șușotească, actorii să-și prezinte tiradele, avocații pledoariile, profesorii cursurile și povestitorii poveștile. Manuscrisele circulau încă în perioada tipăriturilor, și lectura silențioasă nu se naște odată cu Gutenberg, ci, Roger Chartier și alții ne asigură de asta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a VIII-a. Au petrecut Paștele în cămin. Doar ei doi. Încă de vara trecută sunt împreună. Se văd rar totuși. În vacanță, când ea a plecat la țară, el s-a uitat la Campionatul Mondial și, normal, a băut. „Cumătra vulpe.“ Așa vorbește despre ea. Și iar nu înțeleg de ce. Categoric, ceva îmi scapă. Nu e doar de la cele cinci sau șase beri. Suflă vântul pe la geamuri și hârâie muzica. Doi cocalari tâmpiți vorbesc despre un meci de Liga Campionilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mână, dar dacă îl cunoști mai bine îți dai seamă că, răzuind puțin stratul de mitocănie, dai peste un băiat destul de finuț, timid de nu se poate. Fricos chiar. Penibil de fricos. Altfel, nici nu s-ar încurca el cu Cumătra vulpe, care abia anul ăsta a dat capacitatea. La admitere, Pif a fost înaintea mea la oral. Acolo ne-am cunoscut. Și nu voia să se așeze, stai mă jos! Nu pot! Și-i tremurau toate mădularele din picioare, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu blândețe și-l pofti la un pahar de vin din viile domnului său, pe care-l Însoți cu nuci, miere și pâine proaspătă. Între timp, Adelheid fu condusă la chilia ei, sub oblă duirea bătrânei doice a ducesei, o cumătră rotofeie cu limbă ascuțită și cu o uriașă scufie albă, cum tânăra nu mai văzuse În viața ei. Într-o clipită, toate evenimentele de la Curte fură pomenite cu o repeziciune uluitoare, toți locuitorii castelului fură trecuți În revistă, cu calitățile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
necesar pentru zidit, ușile și ferestrele cu tot cu tocuri, în scurtă vreme au ajuns cu construcția sus la căpriori. De data asta, a venit la noi Bodoașcă cel bătrân, tatăl factorului Ion și i-a cerut mamei să respecte obiceiul satului: Cumătră Mărioară să dai meșterilor, să pună sus pe căpriori un ștergar alb și-o năframă! Mama a ales din lada cu zestre un ștergar alb și frumos și un lucrător mai tânăr l-a atârnat sus, în vârful casei. Alt
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în repaos, cu fața spre cer, s-a întristat de moarte și a ținut în mijlocul câtorva prieteni ofițeri amare băgări de seamă că într-o baterie nu stăteau tunurile aplecate înnainte, ca după regulament. DISCURS CĂTRĂ MINE ÎNSUMI Așa, dragă cumetre, stai acuma în cort și plânge-ți trista soartă cum plângea Irimia pe ruinele Erusalimului său iubit. Dimineață s-a sunat adunarea și tu ai priceput că vine vremea să te echipezi de războiu. Cu mult înnainte, însă, de adunare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lupta ei singuri rămân mirați și nedumeriți de ce se petrece în juru-le. Pocnesc puști, bubue tunuri, zboară călăreți, zadarnic, comandanții nu mai trăesc, au murit până la trecerea viforului, adică până când generalul și-a spus cuvântul și toți au răsuflat. Tu, cumetre, om de 103 chilograme, alungat la deal și alungat la vale, nu știu cum s-a făcut că ai început a te înnăbuși și ți-a venit rău. Tu, ofițer de rezervă, erai să mori lângă movila Onești, în pustietățile Șipotelor, în loc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de ce Dumnezeu ai alergat trei săptămâni toate rătăcănile și toate râpile acestea? Ce-ai folosit? Nici domnul maior Ghelemè n-ar putea să ți-o spuie. El o știe tot așa de puțin ca și calul său. Ci stai aici, cumetre, și așteaptă ziua libertății. Această zi prin diferite semne se anunță: ai două petice la cisma dreaptă, pantalonii ți s-au pătat, bluza ți s-a ponosit, eri, apoi, te-am auzit înjurând ca un sergent major... Ziua libertății trebue
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]