412 matches
-
această teorie. Era în dreptul cutumiar românesc ca românii să își aleagă cnezii din rândurile lor, nu dintre străini. Însăși felul în care numele bunicilor, părinților sau unchilor se dădeau nepoților cu consecvență timp de sute de ani infirmă originea numelui cuman. La fel, studiul genetic la nivel european relevă o prezență de 0% a originilor cumane în rândul populației, lucru teoretic imposibil în rândul unei dinastii așa puternice și cu atâția urmași. Conform surselor mai sus precizate, era de fapt fiul
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
nu dintre străini. Însăși felul în care numele bunicilor, părinților sau unchilor se dădeau nepoților cu consecvență timp de sute de ani infirmă originea numelui cuman. La fel, studiul genetic la nivel european relevă o prezență de 0% a originilor cumane în rândul populației, lucru teoretic imposibil în rândul unei dinastii așa puternice și cu atâția urmași. Conform surselor mai sus precizate, era de fapt fiul lui Radu Negru Vodă (cca.1255/60 - 1315). Radu Negru (Negru Vodă) a ales drumul
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
miilor de ani. Potrivit acelui studiu, pe teritoriul României haplogrupul N, specific populațiilor uralice (deci și cumanilor), are o frecvență zero, în timp ce haplogrupul Q, specific populațiilor turcice (implicit hunilor, magharilor și tătarilor), are o frecvență de 2 %. Dacă Thocomerius era cuman, haplogrupul specific popoarelor altaice se trasmitea întregii familii a Basarabilor. Tinând cont de numărul mare al urmașilor acestora înruditi și încuscriti cu numeroase familii românești ar fi trebuit să avem totuși o frecvența mai mare, fata de acel 0% absolut
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
acestora înruditi și încuscriti cu numeroase familii românești ar fi trebuit să avem totuși o frecvența mai mare, fata de acel 0% absolut, măcar pentru a se putea forma un județ cu minoritate cumanică majoritar!(?) Djuvara a lucrat pe latura cumană și a sintetizat argumentele sale justificat criticate, astfel: În final, Djuvara admite că fiecare ipoteză în parte nu constituie o dovadă, dar crede că, luate împreună, ar reprezenta un argument puternic, originea turanică a familiei Basarabilor fiind actualmente ipoteza de
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
lucru a celor mai mulți specialiști medieviști. Potrivit istoricilor Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, nu este ceva ieșit din comun faptul că numele „Basarabă” (sau "Bassaraba") ar însemna în limba turcă veche „părinte cuceritor” sau „stăpânitor”, că este de origine cumană și că a fost purtat de întemeietorul Țării Românești. (Prezumția se mai bazează pe împrejurarea că numele cumane aveau foarte frecvent sufixarea "-aba, -oba, -apa, -opa" („tatăl”) și mult mai rar sufixarea "-oğlu" („fiul”), de ex. clanul cuman Burçoğlu, mai
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
din comun faptul că numele „Basarabă” (sau "Bassaraba") ar însemna în limba turcă veche „părinte cuceritor” sau „stăpânitor”, că este de origine cumană și că a fost purtat de întemeietorul Țării Românești. (Prezumția se mai bazează pe împrejurarea că numele cumane aveau foarte frecvent sufixarea "-aba, -oba, -apa, -opa" („tatăl”) și mult mai rar sufixarea "-oğlu" („fiul”), de ex. clanul cuman Burçoğlu, mai răspândită la celelalte neamuri turcice.) Ei arată că în privința numelor de persoane, „constatăm în toate timpurile și în
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
ca Ștefan, Mihai sau Petru. Faptul că el a purtat un nume străin, „nu scade întru nimic românitatea lui Basarabă”. După alți istorici, numele „Basarab” ar însemna în cumană "„prea sfânt, prea puternic, izbăvitorul”". Georgeta Penelea remarcă faptul că "„Originea cumană a numelui Basarab este incontestabilă, dar de aici nu se poate susține că și dinastia munteană ar fi fost de origine cumană. S-ar putea ca mama lui Basarab să fi fost o nobilă cumană, simbioza româno-cumană fiind astăzi un
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
istorici, numele „Basarab” ar însemna în cumană "„prea sfânt, prea puternic, izbăvitorul”". Georgeta Penelea remarcă faptul că "„Originea cumană a numelui Basarab este incontestabilă, dar de aici nu se poate susține că și dinastia munteană ar fi fost de origine cumană. S-ar putea ca mama lui Basarab să fi fost o nobilă cumană, simbioza româno-cumană fiind astăzi un fapt dovedit; mai multe familii boierești, în special din jumătatea răsăriteană a Munteniei, au o origine cumană”". Există și izvoare în baza
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Penelea remarcă faptul că "„Originea cumană a numelui Basarab este incontestabilă, dar de aici nu se poate susține că și dinastia munteană ar fi fost de origine cumană. S-ar putea ca mama lui Basarab să fi fost o nobilă cumană, simbioza româno-cumană fiind astăzi un fapt dovedit; mai multe familii boierești, în special din jumătatea răsăriteană a Munteniei, au o origine cumană”". Există și izvoare în baza cărora unii cercetători speculează că Tihomir/Thocomerius ar fi fost fiul lui Möngke
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
ar fi fost de origine cumană. S-ar putea ca mama lui Basarab să fi fost o nobilă cumană, simbioza româno-cumană fiind astăzi un fapt dovedit; mai multe familii boierești, în special din jumătatea răsăriteană a Munteniei, au o origine cumană”". Există și izvoare în baza cărora unii cercetători speculează că Tihomir/Thocomerius ar fi fost fiul lui Möngke Temür (Mengu-Timur), han al Hoardei de Aur și nepot al lui Batu-han. Așadar, Basarab era fiul unui Thocomerius, binecunoscut la curtea maghiară
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
stăpânirea sa teritoriul aflat la nordul gurilor Dunării, cunoscut mai târziu sub numele de Basarabia (Bugeac). În partea de nord a Mării Negre, tătarii s-au amestecat cu cumanii de la răsărit (li s-a spus tătarii "kîpceak") și au adoptat "limba cumană". Istoricul Neagu Djuvara presupune că, deși Basarab poate că nu stăpânea această limbă, o posibilă origine cumană a sa putea crea afinități. Istoricul Gheorghe Brătianu opinează că Basarab, profitând de anarhia din conducerea regatul Ungar, s-a așezat sub protecția
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
partea de nord a Mării Negre, tătarii s-au amestecat cu cumanii de la răsărit (li s-a spus tătarii "kîpceak") și au adoptat "limba cumană". Istoricul Neagu Djuvara presupune că, deși Basarab poate că nu stăpânea această limbă, o posibilă origine cumană a sa putea crea afinități. Istoricul Gheorghe Brătianu opinează că Basarab, profitând de anarhia din conducerea regatul Ungar, s-a așezat sub protecția Hoardei de Aur, de la care va primi sprijin militar. În 1330, potrivit aceluiași istoric, românii și tătarii
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
posibil indo europeană - kavoSNa (calduț), probabil cu referire la izvoarele termale din zonă din slavul "dolu" (vale) și râul "Jiu" („Jiul de vale”) - de la tribul celtic al "galilor", care locuiau prin aceasă zonă în antichitate - de la regiunea Galiția - din limba cumană "gala(t)", provening din arăbescul "kalhat" (fortăreață) orașul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre; numit după Sf. Gheorghe ("san Giorgio"), patronul orașului lor natal. de la slavul "gora" (munte) și râul „Jiu” („Jiul de
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
104) - de la numele râului Cibin, latină: "Cibinium" - din slavul "sviba" ("sînger, corn"). - din limba dacă de la *Cebonie (Cedonie) așa cum apare în Tabula Peutingeriana vezi „teoria maghiară” al lui Simion Dascălul și „teoria română” al lui Antal Kiss denumire de origine cumană "deliorman", însemnând „pădure nebună” după râul Timiș, denumit Tibisis de către romani denumire compusă din "Tul" (etimologie necunoscută) + turk "cay"("râu, apă curgătoare") nume derivat din hidronimul Vaslui, compus din "Vas" sau "Vasul" (etimologie necunoscută) + turk "uj" (râu, apă curgătoare) - direct
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
pestrițe și șefii hoardei au hotărât să se întoarcă înapoi în Mongolia visurilor lor și acolo să-și aleagă un nou han. În drum, ca o simplă mișcare de deget a destinului, au trecut pe la noi și au nimicit statul cuman, care se instalase demult pe câmpiile noastre și părea bine consolidat, poate pentru totdeauna. Să vedem ce poate face vinul pentru doi inși pe care destinul se pare că nu vrea să-i protejeze." "Te crezi mare han!" râse ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
obiectivului ei de a lua locul Bizanțului vlăguit în confruntările cu occidentalii, în luptele cu arabii, turcii, bulgarii și sârbii prea nerăbdători de mărire; (c) cam tot în acele timpuri a avut loc "descălecarea", adică întemeierea statală a Munteniei de către (cumanul, de origine türk, susține N. Djuvara, în opoziție cu alți istorici) Basarab I, coborât din Țara Făgărașului în jurul anului 1330, care a așezat capitala la Câmpulung, și a Moldovei de către Dragoș mai întâi, apoi de către Bogdan I (din stirpea Margaretei-Mușata
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ați spus că aveți în proiect două cărți. Sunt cărți de istorie a românilor? N.D.: Înainte de a scrie cele două cărți, am deja pregătit pe jumătate un răspuns la cele șaptesprezece critici despre cartea mea, Thocomerius. Negru Vodă. Un voievod cuman la începuturile Țării Românești, care a apărut acum doi ani. Majoritatea sunt negative și foarte agresive ca și cum aș fi făcut un păcat de neiertat. Este extrem de interesant și semnificativ pentru mentalitatea românească cum această posibilitate, ca primul întemeietor de țară
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
XII)( Invazia tătarilor i-a silit pe cumani să se retragă, o parte peste Dunăre, iar o alta în Ungaria, unde regele Béla al IV-lea, i-a colonizat lângă Tisa (1239). Risipit în toate direcțiile, în scurt timp poporul cuman a dispărut. O mare parte dintre cumanii din Ungaria s-au reîntors după 1290 (anul morții „mentorului” lor, regele Ungariei Ladislau „Cumanul”) în nordul Mării Negre unde s-au contopit cu populația turcică (tătară) din hanatul mongol Hoarda de Aur. În
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
Béla al IV-lea, i-a colonizat lângă Tisa (1239). Risipit în toate direcțiile, în scurt timp poporul cuman a dispărut. O mare parte dintre cumanii din Ungaria s-au reîntors după 1290 (anul morții „mentorului” lor, regele Ungariei Ladislau „Cumanul”) în nordul Mării Negre unde s-au contopit cu populația turcică (tătară) din hanatul mongol Hoarda de Aur. În toponimia Moldovei și Munteniei, dar și a Transilvaniei de Sud, au rămas multe locuri care păstrează denumiri cum ar fi : "Comani", "Comana
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
și în secolul al XIII-lea. Ducatele și voievodatele românești din Transilvania sau de la Sud de Carpați au dus lupte cu ungurii pentru apărarea independenței lor. Dacă aceste formațiuni politice românești ar fi făcut parte integrantă din hanatul peceneg sau cuman, atunci ele ar fi trebuit să fie apărate de hani. S-ar putea vorbi de fărâmițare în cazul în care ducii și voievozii români ar fi luptat împotriva hanilor pecenegi, cumani și tătari. La sfârșitul secolulul al XIII-lea are
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
istorici s-o fi avut în fișe, dar nici unul să n-o fi lansat „pe piață“ de frica scandalurilor atât de dragi nouă. Într-un fel, e și corect: una e să-ți spună Răzvan Theodorescu faptul că ai origini cumane, alta e să primești vestea de la Neagu Djuvara! Din apariția acestui domn la Realitatea TV avem de tras câteva învățăminte. Unu: limba română mai poate fi vorbită, încă!, îndeajuns de corect la televizor. Doi: gradul de inteligență al individului este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cum a fost cel creat de acțiunea Ordinului Teuton la sud de Carpați, între 1211 și 1225. Nu este, deci, deloc sigur că asemenea convertiri nu au avut loc și mai devreme de 1227. Nu știm, de exemplu, dacă soția cumană a țarului Ioniță Caloian (1197-1207), devenită ulterior soția nepotului și succesorului acestuia, Boril (1207-12??), s-a botezat sau nu. Este plauzibil de crezut că a făcut-o. • B. P. Hasdeu, Olteneștile, ed. de Ovidiu Pecican, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2002, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
străbate Bulgaria dacă nu o ajutau cumanii cu care două dintre căpeteniile cavalerilor latini s-au și încuscrit. Spre a obține ajutorul cumanilor, latinii au trebuit să încheie cu aceștia o alianță. Pentru aceasta s-a dat curs unor obiceiuri cumane, dintre care cronicile occidentale amintesc: amestecarea sângelui cuman și latin obținut prin crestarea ușoară a mâinilor căpeteniilor și băutul acestui amestec de către ambele părți; hăituirea și prinderea unui câine așezat între cele două armate, animalul fiind hăcuit cu săbiile de către
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care două dintre căpeteniile cavalerilor latini s-au și încuscrit. Spre a obține ajutorul cumanilor, latinii au trebuit să încheie cu aceștia o alianță. Pentru aceasta s-a dat curs unor obiceiuri cumane, dintre care cronicile occidentale amintesc: amestecarea sângelui cuman și latin obținut prin crestarea ușoară a mâinilor căpeteniilor și băutul acestui amestec de către ambele părți; hăituirea și prinderea unui câine așezat între cele două armate, animalul fiind hăcuit cu săbiile de către cumani și latini, ca simbol al pedepsei care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și Carpați și cruciații din Balcani. A urmat episodul traversării Țaratului Bulgar și Român, după care regele Jonas a rămas alături de ginerele și fiica lui, în Imperiul Latin. Trei ani mai târziu, în 1241, el murea, fiind îngropat (după obiceiul cuman, nu creștinește) în afara Constantinopolului, sub o măgură 5. În același an murea și Ioan Asan al II-lea. Celălalt rege, Soronius, i-ar fi trădat pe latini, trecând, în toiul rapidei faceri și desfaceri a alianțelor din acel moment, de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]