412 matches
-
răsărit, pe când soția lui Asan se-ntoarse asemenea la obicinuita ei reședință. Ioan Asan și Vatatzes se puseră în fruntea oștenilor ce aduseseră cu sine, petrecură țărmul apusan, supus latinilor, luară bogate prăzi și prefăcură întreaga regiune în proverbialul pustiu cuman [... ]. Conform alianței lor juruite, împărțiră între ei, pacinic și după un program, orașele și ținuturile cucerite. Împăratului Vatatzes i se cuveniră orașele Kalliupolis, Madyta și toată peninsula care intră în mare în forma unei limbi de pământ, apoi locul întărit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apoi îl câștigă aliat în război și izbutesc a căpăta de la cumanii doritori de luptă, nomadizând risipiți prin țară și petrecând ca venituri sălbatice, o considerabilă oaste auxiliară, pusă pe câmpul de război. Bine înarmați, împuterniciți prin ajutorul bulgar și cuman, latinii încep campania contra lui Vatatzes, la care ia parte și Asan în persoană. Agresiunea se începe întîi și întîi contra cetății Tzurulos, asaltată cu vehemență, dar și ținută cu statornicie de către viteaza garnizoană. Modul energic al împresurării și strivitoarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
găsit, mai spre răsărit. Întemeindu-se cu încredere pe oștirea sa cea mare și netemîndu-se de niciun rău despre partea bulgarilor, parte pentru că avea alianță cu ei, parte pentru că Calliman era copil încă, el își strânse trupele sale romeice și cumane, trecu Elespontul pe corăbii și-naintă asupra lui Ioan Angelos (Comnen), ce-și arogase titlul de împărat, dar acum s-a fost ascuns îndărătul zidurilor orașului Tessaloniki. După luarea multor localități din Tracia și Macedonia, Vatatzes își așeză tabăra în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vreme el nu luă parte la stăpânire decât numai în numele lui Tzacas; dar, încet-încet și pe tăinuite, el trase toată puterea la sine, accentuă pe lângă bulgari comunitatea sa de origine și de limbă, deși, ca descendență după tată-său, Terteres cumanul, ar fi trebuit și el să treacă de cuman; câștigă în favorul său un partid puternic în țară, și când se simți îndestul de tare, merse cu cumpătată viclenie spre ținta sa de căpetenie. Pe când adecă Tzacas, încrezut cu totul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Mokoi, o parte a Ochridei. Un bogomil trebuie să fi fost, fără îndoială. Nu mai puțin Dobromir, care adună la 1078 în Mesembria o gloată puternică de oaste. Un altul se mănținu la Beljatowo, se căsători cu fiica unui principe cuman și părăduia după plac în Tracia. Nu e neverisimil că agresiunea armată a bogomililor au înlesnit alipirea croaților la Roma, precum pe de - altă parte papa Grigorie VII, acordând coroană regală lui Zwonimir, s-a îndemat la o cerere analogă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cum a fost cel creat de acțiunea Ordinului Teuton la sud de Carpați, între 1211 și 1225. Nu este, deci, deloc sigur că asemenea convertiri nu au avut loc și mai devreme de 1227. Nu știm, de exemplu, dacă soția cumană a țarului Ioniță Caloian (1197-1207), devenită ulterior soția nepotului și succesorului acestuia, Boril (1207-12??), s-a botezat sau nu. Este plauzibil de crezut că a făcut-o. • B. P. Hasdeu, Olteneștile, ed. de Ovidiu Pecican, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2002, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
străbate Bulgaria dacă nu o ajutau cumanii cu care două dintre căpeteniile cavalerilor latini s-au și încuscrit. Spre a obține ajutorul cumanilor, latinii au trebuit să încheie cu aceștia o alianță. Pentru aceasta s-a dat curs unor obiceiuri cumane, dintre care cronicile occidentale amintesc: amestecarea sângelui cuman și latin obținut prin crestarea ușoară a mâinilor căpeteniilor și băutul acestui amestec de către ambele părți; hăituirea și prinderea unui câine așezat între cele două armate, animalul fiind hăcuit cu săbiile de către
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care două dintre căpeteniile cavalerilor latini s-au și încuscrit. Spre a obține ajutorul cumanilor, latinii au trebuit să încheie cu aceștia o alianță. Pentru aceasta s-a dat curs unor obiceiuri cumane, dintre care cronicile occidentale amintesc: amestecarea sângelui cuman și latin obținut prin crestarea ușoară a mâinilor căpeteniilor și băutul acestui amestec de către ambele părți; hăituirea și prinderea unui câine așezat între cele două armate, animalul fiind hăcuit cu săbiile de către cumani și latini, ca simbol al pedepsei care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și Carpați și cruciații din Balcani. A urmat episodul traversării Țaratului Bulgar și Român, după care regele Jonas a rămas alături de ginerele și fiica lui, în Imperiul Latin. Trei ani mai târziu, în 1241, el murea, fiind îngropat (după obiceiul cuman, nu creștinește) în afara Constantinopolului, sub o măgură 5. În același an murea și Ioan Asan al II-lea. Celălalt rege, Soronius, i-ar fi trădat pe latini, trecând, în toiul rapidei faceri și desfaceri a alianțelor din acel moment, de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Istoria Bulgariei, București, Editura Corint, 2002, p. 49-50. • Francis Dvornik, Slavii în istoria și civilizația europeană, Editura All, 2001, p. 91. • P. Pavlov, I. Ianev, D. Cain, op. cit., p. 50. • Francis Dvornik, op. cit. Răspunsul l-ar putea da acuza adusă cumanului Soronius care, după ce încheiase un pact cu cruciații, împreună cu regele lui, Jonas, a părăsit, se pare, tabăra acestora. Schimbarea de tactică politică trebuie legată de modificările politice radicale pe eșichierul balcanic dintre 1237-1239. Astfel, traversarea Bulgariei de către cruciați trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bine înspre capitala imperială a occidentalilor. Există însă și alte circumstanțe care conduc la aceeași datare. Campania mongolă de supunere a Europei Răsăritene, amânată datorită morții lui Gingis-han, s-a declanșat în 1236. După ce l-au învins cu greu pe cumanul Baciman, tătarii au pătruns în Deșt-I Kipciak (Cumania Neagră), unde s-au confruntat cu hanul Kuten (Kuthen, Kotian). Acesta a obținut unele succese inițiale, dar ulterior a fost înfrânt. Ceea ce a urmat, a fost un adevărat exod cuman. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe cumanul Baciman, tătarii au pătruns în Deșt-I Kipciak (Cumania Neagră), unde s-au confruntat cu hanul Kuten (Kuthen, Kotian). Acesta a obținut unele succese inițiale, dar ulterior a fost înfrânt. Ceea ce a urmat, a fost un adevărat exod cuman. Unii au încercat să se adăpostească în Crimeea. Alții s-au salvat în Caucaz, în Balcani și în Ungaria. Din evocarea acestor împrejurări rezultă că episodul se cere puțin antedatat în raport cu propunerea lui B. P. Hasdeu. Dar aceasta nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
evocă, de fapt, confruntarea armată de la Branicevo, din timpul lui Alexie Comnenul 12. • B. P. Hasdeu, Olteneștile, ed. cit., p. 118. • N. Iorga, Istoria românilor. III: Ctitorii, ed. de Victor Spinei, București, Editura Enciclopedică, 1993, p. 45: „... Un nou război cuman se poartă la Branicevo și... Alexie Comnenul trebuie să-i oprească [pe cumani - n. O.P.] la acel Vidin unde tocmai, mult mai târziu, un act românesc [din 1385, de la Dan I] vorbește de Vadul Cumanilor.“; p. 47: „O urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
râul Olt, arată că aici trebuiau căutați regii cumani. Jonas și Soronius se aflau, deci, cu probabilitate, în actuala Muntenie, numită pe atunci, după unele atestări ulterioare, „Țara Cumanilor Negri“14. Ei se numărau printre cei care - spre deosebire de Kuten, regele cuman botezat la creștinism sub impresia prăbușirii regatelor din Cumania Albă în fața mongolilor, și care la 1239 urma să treacă în Ungaria - au rămas fideli obiceiurilor și locurilor natale. Față de Bortz, ei și-au continuat viața în mod tradițional, pe locurile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
treacă împreună cu latinii în Balcani, părăsindu-și fostele teritorii. Dar conform lui Nicephor Gregoras, în preajma anului 1241, s-au retras la sudul Dunării circa 10.000 de cumani din stepa nord-pontică15. Este, probabil, vorba de un nou val de emigrări cumane provocat de iminența sosirii tătarilor în locurile stăpânite de ei până atunci. Încă un aspect al chestiunii merită să fie dezbătut. După cum s-a văzut, dintre cele două căpetenii, Jonas era văzut ca major in Regibus Comanorum (de către Alberic) și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
merită să fie dezbătut. După cum s-a văzut, dintre cele două căpetenii, Jonas era văzut ca major in Regibus Comanorum (de către Alberic) și „le grant roy de Commains“ (de către Joinville). Expresia desemnează, fără îndoială, o ierarhie în rândul micilor regalități cumane, despre care știm astăzi atât de puține lucruri concrete. Foarte probabil că Jonas era rege peste ceilalți regi cumani din zonă, conducând o uniune de triburi mai consistentă decât Soronius, care, deși rege și el, îi era inferior ca poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în același timp, în spațiul delimitat de Carpați, Marea Neagră, Dunăre și Olt, două grupări de triburi aflate sub comanda a doi hani? Un răspuns posibil la chestiunea ierarhiei dintre „regi“ este poate acela că, alături de oamenii de rând de origine cumană, existau „domni și nobili“ (domini • Victor Spinei, Marile migrații din estul și sud-estul Europei în secolele IX-XIII, Iași, Institutul European, 1999, p. 223. • Ibidem, p. 219 trimite la Simon de Keza și la venețianul Andrea Dandulo. • Fontes Historiae Daco-Romaniae, III
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
înainte, titlul de han începând să se transmită în linie directă, de la tată la fiu“. De menționat și că atunci când interesele colective erau lezate de anumite inițiative ale hanului, supușii se puteau opune, înlocuindu-l16. Situația social-politică la nivelul vârfurilor ierarhiei cumane era deci caracterizată de o anumită flexibilitate. Dificultatea unei aprecieri corecte a situației de atunci provine și dintr-un aspect subliniat de Victor Spinei, care observa și fluiditatea alianțelor tribale. El atrăgea astfel atenția că „... neconcordanțele dintre estimările făcute de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Dificultatea unei aprecieri corecte a situației de atunci provine și dintr-un aspect subliniat de Victor Spinei, care observa și fluiditatea alianțelor tribale. El atrăgea astfel atenția că „... neconcordanțele dintre estimările făcute de autorii medievali și contemporani [cu privire la numărul triburilor cumane dintr-un anumit moment - n. O.P.] ... se datorează instabilității înjghebărilor comunităților tribale, acestea constituindu-se și dezagregându-se cu rapiditate în funcție de necesitățile reclamate de implicarea lor în diferite confruntări externe“17. Datorită acestor circumstanțe, în actualul stadiu al cercetărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în epoca geților, cumanilor ori a otomanilor (Prințul Atepa, Jertfa laudei, Trecu prin râu). H. a tradus din operele lui Pușkin, Cehov, Strindberg ș.a. SCRIERI: Bezerenban. Din cronica persană a lui Fazel-Ullach-Raschid, Iași, 1919; Câteva nume topice românești de origine cumană, Iași, [1934]; Vrăbioiul alb...și alte păsări, Iași, 1936; ed. 2, Chișinău, 1943; ed. 3, Iași, 1972. Antologii: Antologie română, Chișinău, 1921. Repere bibliografice: Streinu, Pagini, II, 349-353; Const. Ciopraga, Titus Hotnog, IL, 1957, 6; Gh. Agavriloaie, Titus Hotnog, AUI
HOTNOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
2001. Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Raport final, București, 2006, publicat pe http://www.presidency.ro/static/ordine/ RAPORT FINAL CPADCR.pdf (accesat la data de 21.03. 2010). Djuvara, Neagu, Thocomerius Negru Vodă. Un voievod de origine cumană la începuturile Țării Românești, Editura Humanitas, București, 2007. Idem, Răspuns criticilor mei și neprietenilor lui Negru Vodă, Editura Humanitas, București, 2011. Giurescu, Constantin C. (coord.), Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, București, 1971. Grigoraș, Nicolae, Moldova lui Ștefan cel
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
numelui valah", din Țara Galilor până în Balcani (Ibidem, pp. 39-41). 258 Ibidem, pp. 41-46. 259 Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, p. 36. A reluat această teză în lucrarea sa Thocomerius Negru Vodă. Un voievod de origine cumană la începuturile Țării Românești (Editura Humanitas, București, 2007), care a provocat serioase polemici în rândul medieviștilor. Nu doar specialiștii s-au îngrijorat de soarta legendarului prinț ceea ce dovedește, o dată în plus, actualitatea mizelor ne-științifice ale etnogenezei românești. Până la urmă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Ioan Adam, studiul introductiv Duiliu Zamfirescu, "guvernator" al Basarabiei, în Duiliu Zamfirescu, În Basarabia, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2012, pp. 5-48). 105 M. Eminescu, op. cit., p. 54. 106 Ibidem, p. 57. 107 Cf. Neagu Djuvara, Thocomerius Negru Vodă. Un voievod cuman la începuturile Țării Românești, Editura Humanitas, București, 2007. 108 M. Eminescu, op. cit., p. 57. 109 Ibidem, p. 58. 110 Ibidem, p. 59. 111 Ibidem, p. 60. 112 Ibidem. 113 Ibidem, p. 61. 114 Ibidem, p. 64. 115 Ibidem. 116 A
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
legală etc. Garanții asemănătoare se acordau micii nobilimi și clerului. Dacă regele viola Constituția, arhiepiscopul de Gron trebuia să-i amintească legea și, dacă refuza să i se supună, îl putea excomunica 482. Sfârșitul domniei regelui Ladislau al IV-lea Cumanul (1270-1290) și domnia lui Andrei al III-lea (1290-1301) delimitează începutul unei alte etape. Asigurând privilegiile nobilimii și consfințind dreptul de rezistență (ius resistendi) al nobilimii contra regelui, Bula de Aur constituie expresia luptei monarhiei cu stările. Caracterul dualist al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
însingurat și suferind", incapabil a mai roade cătușele care-i barează zborul peste "acoperișe/ orașe/ imperii". În ciuda arborării unei grimase cinice, la venirea Pe furiș a domnișoarei Teroare, Arlechinul "palid și gol" se pierde, învăluindu-se în umbra unei seri cumane, reci și oculte (" Se lasă umbra cu masca ei de fier/ peste masca mea de ceară/ cu întunericul peste/ întunericul ochilor,/ cu ignoranța mâinilor pline de sânge/ târându-se oarbe, neștiind/ încotro mă îndrept"), iar pergamentele și incunabulele poetului se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]