5,852 matches
-
nici una. Și presimțirea unei bucurii, Rău șicanată,-i tot mai mică; Creația din piept prin mii De farse ale vieții mi se strică. Mă-ntind cu spaimă chiar și-n așternut, Cînd noaptea în sfîrșit coboară, Și-odihna-atunci, ca un făcut, Cumplite vise mi-o-nfioară. Sălășluiește Domnu-n pieptul meu Și să-mi stîrnească-adîncul poate; Tronînd peste puterea-mi, Dumnezeu Nimica în afara mea nu scoate; Povară existența mi-e așa, Eu viața mi-o detest, să mor aș vrea. Faust Din groznic furnicar un
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
literaturii transcrisă de polonezul meu preferat, înțeleg că eu însămi sînt o rotiță stricată în angrenajul ei deși îmi propusesem prin munca de furnică anonimă și perenă să-i prind măcar un atom din normalitatea presupusă.// În cazul celui mai cumplit eșec să aibă cel puțin adierea unei drame.// Deleuze a reușit și a înțeles cel mai bine acest simptom, n-a reușit să reziste efectului și s-a sinucis” (Arvună-Sufletul). Menționăm de asemenea o sarcastică la culme “copie după natură
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
aici să-mi fac corespondența. Detesta de fapt modul prea glacial al noului ei coafor de a trata pe toată lumea la fel și ar fi renunțat bucuroasă la întîlnirea cu acest rebel, „un comunist, desigur“, se gîndi ea. Însă vidul cumplit pe care-l anunța sfîrșitul după-amiezii o lega fără speranță de această întîlnire: după ora la coafor, absolut nimic! Privi pe furiș și cu un aer de reproș telefonul, cînd iată că acesta începu să țîrîie timid, fiind pe dată
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
mondială, profesor universitar la Universitatea Națională de Arte, câștigător a numeroase premii naționale și internaționale, membru onorific al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români, știam de multă vreme că se lupta cu un cancer la gât. Se pare că știa de cumplita boală Încă din anul 2004, când a venit la Montreal pentru a asista la dezvelirea statuii lui Eminescu din Piața României, al cărei creator era. A scăpat de suferință pe 12 decembrie, În anul nefast 2008. Când l-am vizitat
2008 - AN AL MARILOR PIERDERI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1558]
-
ori peste cap, se preface În pricolici. Această plantă se numește coada pricoliciului (Auruncus silvestris)” - cf. Adrian Bucurescu, Dacia Magică. Mai amănunțit și chiar mai relevant (n.n.: a se vedea cum Lupul Cosmic este asimilat, perfid propagandistic, cu cele mai cumplite păcate ale sângelui - incesturile!): “Multe credințe populare atribuie originea lycantropiei unei Întâmplări ciudate la nașterea copilului ce va deveni , sau unui atribut cu care se naște. În concepția populară, cei născuți cu căiță sunt predestinați să aibă stări extatice. Dacă
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
Vale a Buzăului. Urcând În trenul care Îl aducea la București, copleșit de amintiri, lt.Buchiu Își șterse discret o lacrimă, cu gândul la toate Întâmplările pe care le trăise În anii petrecuți alături de toți camarazii lui decedați În Încleștările cumplite ale războiului. Aceasta este povestea morții Slt. aviator Theodor Lisaniuc, pe care autoritățile comuniste de atunci aflate În slujba Moscovei au ascuns-o. Șansa a fost Însă că unii dintre camarazii lui de armă au supraviețuit, precum Comandoul av.(r
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
a decolat Într-un zbor fără Întoarcere, pentru a-și Întâlni camaradul căruia i-a datorat viața, cât și pe ceilalți aviatori căzuți În Încleștările marei Conflagrații Mondiale, care a secerat fără milă floarea tineretului din țările participante la acel cumplit măcel.
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
Dar noaptea mai păstrează - pentru ceasul cel mai rar al destăinuirilor mării - nebănuit uluitoare viziuni, pe al căror secret ți-l revelează o dată la o jumătate de secol. Una din iernile copilăriei mele - iarna lui 1928 - a fost o iarnă cumplită. Marea, care de obicei nu îngheață, a înghețat atunci până departe. Cine nu a văzut marea înghețată, - nu ziua, când acest spectacol, cu toate că rar, îți poate totuși apărea, în bizara lui întrupare de forme, ca o imaginabilă variantă polară, ci
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
arde În mine, felinare de purpură-n pârg de crăiasă! În sobă voi arde biciușca trădării, pe blană de urs tinerețe voi soarbe! Pe o rază de soare, pe o noapte de lună fii minunea sfiirii, duhul bun În faptură. Cumplitul Îngheț se preface-n arsură, În iesle, pe paie, tăcerea mă-ndură! Păstori ai ispitei În somn mă veghează, magii sub pleoape Își joacă destinul, Melchior, Gașpar, Baltazar mă Încântă, În smirna veciei iubirea descântă! Pe pragul din stele Cuvântul
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
-mă odată Atotziditor! Acum, zăpada, ca un ocean de ninsoare mă năpădește, ca fiorul absenței de tine, dragoste ultimă, spre a te vedea cu lacrimi fierbinți Înghețate, iarnăcrăiasă În albă pădure! Rămâne să cunun toți copacii trosnind de ger, de cumplitul ger al bucuriei, cu gheața sufletului clocotindă din mine! La timona unei corăbii fără țintă, bătrânețea nu e o virtute cu clinchete de zurgălăi la fereastră - nicidecum! Numai eu știu cât de grea e povara să mergi Înainte fără sextanți
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
-ți revii, poate-amețită, lăsându-te-n voia unei la fel de firave adieri, - mă încearcă un fel de teamă. Nu pentru tine, ci pentru mine. Printre atâtea baroce variațiuni, - încotro, unde, cum, până când -, către tainicul Hexagon. Te pot asemăna doar cu Bach, cumplitul, ciupind, s-ar crede, clavecinul cu fine degete, sau lovind, ca și cum ar dansa, cu bâta ori spada orgii, să spargă în sclipitoare țăndări vuietul din adânc - încât aproape că nu ne dăm seama că stropește cu sânge-mprejur, încăpățânat să
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
cu sarea dar ce naște din pisică soareci mănâncă; cui are i se mai dă în viața de-apoi cu aripi la picioare în toiul nopții de dragoste. XXVII. Altceva ne trebuie ! Am șters-o în goană din dragostea asta cumplită ca și de dragostea de sine, de altfel. Dar de când lumea-i lume n-am jucat cum mi s-a cântat și hohotu-mi de plâns plin de trufie era și mersul meu din rău în mai rău mă făcea nebun
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
despre cei mulți și sărmani Despre văduve și bătrîni și copii și am să lăcrimez, oprimat - La fiecare cuvînt o lacrimă la fiecare Obidă un hohot și un nod în gît, amar - Așa-mi duc viața la finele Acestui mileniu cumplit, la sfîrșitul acestei Lumi haine, atît de prinsă-cetluită în ticăloșia ei În zădărnicii și deșertăciuni Că moartea o va surprinde cu gura plină De vorbe calpe - Fără un gînd fără o lacrimă... Îmi închipui pe pămînt locuri Unde nu ajunge
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
pe o foaie de cort nu mai e mult și ajung o celulă conservată în uterul lumii ca apoi să mă divid într-un alt destin ceva mai copt și c-un cordon ombilical mai elastic / Of, este o iarnă cumplită în sufletul meu acum inima e un adevărat patinoar alunec în stânga alunec în dreapta moartea o ia de-a berbeleacul pe pârtia deschisă de sărutul lui Iuda Fiul meu cu fața în sânge se chircește în turla inimii mele și așteaptă
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
sunete și imagini de o maximă delicatețe și dulceață, un univers diafan și tandru, în care totul nu este decît mîngîiere, frăgezime, duioșie, muzicalitate, seninătate, iubire veșnică. Ați auzit însă - vă întreb, dragi cititori - despre porumbei monstruoși, capabili de răzbunări cumplite, de o tenacitate la care ne-am fi așteptat doar din partea oamenilor? Eu și prietenii mei am auzit. După cum este bine știut, țelul principal al acestor gingașe viețuitoare în vederea căruia își concentrează toate eforturile precarei lor existențe în permanentă levitație
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
poeme scrise de autori cunoscuți sau anonimi care au trecut prin universul concetrationar din România, în frunte cu Radu Gyr și Nichifor Cainic “Acest volum de versuri culese de pe ogorul însângerat al închisorilor românești, dau socoteală de realitatea cea mai cumplită pe care ființă omenesca a trăit-o vreodată”, după cum precizează în prefață scriitorul Vintilă Horia. Referitor la această perioadă, cercetătoarea spaniolă de origine română Silvia Marcu a scris că este “Cel mai trist și mai sumbru capitol al istoriei contemporane
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
și nici nu este după Dumnezeu ceea ce se face fără cercare, prin asuprire, prin necaz sau prin orice fel de nevoie. Că nu este fericit cel ce face fapta bună cu anevoie, ci cel care primește răutățile cele grele și cumplite pentru Domnul, cu bucurie și mulțumită”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, Crinii Țarinii, în colecția Comorile Pustiei, vol. 12, Edit. Anastasia, București, 1996, p. 20. footnote>. Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți, ca să nu mai greșim, să nu ne înălțăm cu gândul
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
Ileana Mălăncioiu Înțelege moartea În cheie creștină și paradoxală, repudiind iluzia, Înșelăciunea consolatoare, ficțiunea justificativă. Morții nu Îi sunt căutate definiri metaforice, nu Îi este imaginată o topografie liniștitoare ori o constituție logică. Moartea este străină și dușmănoasă, o taină cumplită, respingătoare. O realitate care, prin greutatea și concretețea ei, anulează tot ceea ce nu este „real”, inclusiv promisiunea vieții veșnice, a raiului. Nicio mângâiere, nicio iluzie, nicio alinare, niciun sens. Groază adâncă și cea mai deplină criză a Înțelegerii. (Nu este
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
care o iubește curat până În ultima clipă, Împotriva nonsensului care o cotropește, calcă pre moarte cu moartea. Nebunie frustă. Nu amăgire, nu iluzie poetică, nu peisaj edenic consolator, ci iubire de viață, atât cât mai este această viață, atât de cumplită cum este. O astfel de „Înțelegere” nu exclude credința În mântuire și nu anulează rostul smeritcurajoasei rugi: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni Întru Împărăția Ta”. Credința cuminte, curată, trează, În Împărăție, În dincolo, este asumată și trăită firesc. Dincolo
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
o moarte sigură) pe un sac de făină care s-a dovedit insuficient pentru a-i salva și sora. Pentru toți acești oameni care se perindă printre paginile Cărții șoaptelor așa cum destinul i-a făcut să se perinde printre evenimentele cumplite ale secolului al XX-lea, ”lumea era o suprapunere de hărți, Împânzite de săgeți care semnificau debarcări, eliberări, alungări, retrocedări, elan și triumf. Dintre toate hărțile, cea mai puțin Însemnată și, de aceea, cel mai puțin băgată În seamă, era
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
o moarte sigură) pe un sac de făină care s-a dovedit insuficient pentru a-i salva și sora. Pentru toți acești oameni care se perindă printre paginile Cărții șoaptelor așa cum destinul i-a făcut să se perinde printre evenimentele cumplite ale secolului al XX-lea, ”lumea era o suprapunere de hărți, Împânzite de săgeți care semnificau debarcări, eliberări, alungări, retrocedări, elan și triumf. Dintre toate hărțile, cea mai puțin Însemnată și, de aceea, cel mai puțin băgată În seamă, era
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
trecut cu vederea faptul că Mănăstirea Sinaia a oferit găzduire Conferinței din 12 - 15 iunie 1919, care a pregătit unirea Bisericii din Transilvania cu Mitropolia Ungrovlahiei și a Moldovei, în urma Unirii de la 1 Decembrie 1918 și nu trebuie uitate nici cumplitele momente prin care a trecut mănăstirea, incendiată în anul 1788, în timpul războiului ruso-austro-turc, sau pustiită în timpul revoluțiilor din 1821 și 1848 și devenită garnizoană militară în timpul războiului Crimeii. Ca și vechile așezăminte monahale ale locului, mănăstirea a avut legături puternice
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
Cuviosul Nichita Stithatul marchează deosebirea dintre patimă și păcatul cu fapta. Astfel, „patima e ceea ce se mișcă în suflet, iar fapta păcătoasă ceea ce se vede în trup. De pildă, iubirea de plăceri, iubirea de argint, iubirea de slavă sunt patimi cumplite ale sufletului. Iar curvia, lăcomia de avere și nedreptatea sunt fapte păcătoase ale trupului. Pofta, mânia și mândria sunt patimi ale sufletului sau puterile lui în mișcarea împotriva firii. Iar preacurvia, uciderea, furtul, beția și orice altceva care se face
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
avere și nedreptatea sunt fapte păcătoase ale trupului. Pofta, mânia și mândria sunt patimi ale sufletului sau puterile lui în mișcarea împotriva firii. Iar preacurvia, uciderea, furtul, beția și orice altceva care se face prin trup sunt fapte păcătoase și cumplite ale trupului”<footnote Cuv. Nichita Stithatul, „Cele trei sute de capete despre făptuire”, suta întâi, cap. 37, în „Filocalia...”, vol. VI, p. 201. footnote>. Alți autori patristici și scriitori bisericești definesc păcatul ca fiind „o faptă, o dorință contrară legii veșnice
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
atotcuprinzătoare, așa încât sufletul să simtă deslușit în sine harul. El cerea de la Dumnezeu puterea de a nu mai repeta păcatul, de este cu putință, niciodată. „Îndepărtarea dragostei lui Dumnezeu și a păcii lui Hristos de la suflet erau pentru el mai cumplite decât orice. Conștiința că Îl scârbește pe Dumnezeu, pe un asemenea Dumnezeu blând și smerit, îi era de nesuportat. Trecea prin cele mai adânci suferințe ale conștiinței care greșește împotriva sfintei dragoste a lui Hristos”<footnote Arhim. Sofronie, „Din învățăturile
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]