363 matches
-
Napoleon în Egipt. Champollion a călătorit în Egipt în anii 1828-1829. Sir Henri Creswicke Rawlinson (1810-1895) - militar, diplomat, orientalist britanic, întemeietorul asirologiei. Și-a petrecut tinerețea ca militar în India, în calitate de instructor militar pentru armata Șahului Iranului . A tradus scrierea cuneiformă pornind de la inscripția de la Behistun din Iran. După retragerea misiunii britanice, a fost agent diplomatic în Kandahar-Afghanistan și a călătorit în lumea arabă otomană ca agent diplomatic la Bagdad, ceea i-a permis să reia studiile privind scrierea cuneiformă. În timpul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
scrierea cuneiformă pornind de la inscripția de la Behistun din Iran. După retragerea misiunii britanice, a fost agent diplomatic în Kandahar-Afghanistan și a călătorit în lumea arabă otomană ca agent diplomatic la Bagdad, ceea i-a permis să reia studiile privind scrierea cuneiformă. În timpul călătoriilor sale în Iran, întreprinse cu scopul de a transcrie în întregime cele trei versiuni în trei limbi diferite (persană-veche, elamită și akkadiană) ale textului inscripției de la Behistun, a întâmpinat mari pericole ca să transcrie inscripția. Textul, scris cu litere
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
În timpul călătoriilor sale în Iran, întreprinse cu scopul de a transcrie în întregime cele trei versiuni în trei limbi diferite (persană-veche, elamită și akkadiană) ale textului inscripției de la Behistun, a întâmpinat mari pericole ca să transcrie inscripția. Textul, scris cu litere cuneiforme, conține o declarație privind victoriile regelui Darius împotriva rebelilor. Inscripția era plasată pe un perete al unei faleze, la 100 de metri înălțime, pe drumul antic care lega cele două capitale ale imperiului, Babilon și Ecbatana. Lucrarea "Inscripțiile cuneiforme persane
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
litere cuneiforme, conține o declarație privind victoriile regelui Darius împotriva rebelilor. Inscripția era plasată pe un perete al unei faleze, la 100 de metri înălțime, pe drumul antic care lega cele două capitale ale imperiului, Babilon și Ecbatana. Lucrarea "Inscripțiile cuneiforme persane de la Behistun" a fost publicată în 1846-1851. Primul text a fost tradus în 1838, celelalte în 1843. După încheierea carierei diplomatice, a revenit în zonă ca reprezentant al unei companii comerciale britanice. A contribuit, alături de ceilalți colecționari britanici, la
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
1982; Substituiri, București, 1983; Melopoetica, București, 1984; Târgul de animale mici, București, 1985; Achene zburătoare, București, 1986; Școala de muzică, București, 1986; Zebra și algebra, București, 1988; Întâmplări în dicționar, București, 1988; Proba Orientului, București, 1991; Materia signata, București, 1992; Cuneiforme, Timișoara, 1997; Roșiile portocalii când sunt verzi sunt galbene, București, 1997; Râsul ocrotit de lege, București, 1999; Europa națiunilor, Europa rațiunilor, București, 2001. Traduceri: Cele șapte mu’allaqate (Poezie arabă preislamică), pref. trad., București, 1978; Al-Hamadhani, Al-Hariri, Șezători arabe (30
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
școli”. Așa cum, în vechiul Orient Apropiat, texte de diferite tipuri: mituri, proverbe, imnuri, ritualuri, anale, cronici, texte astronomice, magice îndeplineau o funcție didactică, tot astfel, în Israel, acest rol le revenea „textelor clasice” ale Bibliei. Au fost descoperite nenumărate tăblițe cuneiforme și ostracale cu exerciții de scriere bazate pe astfel de texte clasice ale vechiului Orient Apropiat. În prezent se cunosc abecedarele mai multor limbi: ugaritică, aramaică, greacă, etruscă, latină etc. Dintre abecedarele ebraice cele mai cunoscute, le amintim pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Pentru a diferenția posibilele citiri diferite ale aceleiași logograme, se foloseau anumite semne pentru a indica silaba finală a unui cuvânt sau categoria din care făcea parte cuvântul respectiv (nume propriu, numele unui obiect din lemn sau piatră etc.). Scrierea cuneiformă standard, întâlnită în mod obișnuit în Mesopotamia și în Siria de Nord încă din mileniul al III-lea î.Hr. era deosebit de complexă, folosindu-se de sute de semne inscripționate în lut moale cu ajutorul unui obiect metalic asemănător unui penel. În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din mileniul al III-lea î.Hr. era deosebit de complexă, folosindu-se de sute de semne inscripționate în lut moale cu ajutorul unui obiect metalic asemănător unui penel. În jurul anului 1400 î.Hr. s-a dezvoltat o formă mult mai simplificată a alfabetului cuneiform care folosea inițial doar 27 de semne. Forma clasică a scrierii egiptene s-a numit hieroglifică și, deși s-a dezvoltat după principii asemănătoare celor folosite de scrierea cuneiformă din Mesopotamia, păstrează mult mai clar element pictografic 1. Un mare
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
î.Hr. s-a dezvoltat o formă mult mai simplificată a alfabetului cuneiform care folosea inițial doar 27 de semne. Forma clasică a scrierii egiptene s-a numit hieroglifică și, deși s-a dezvoltat după principii asemănătoare celor folosite de scrierea cuneiformă din Mesopotamia, păstrează mult mai clar element pictografic 1. Un mare număr de cercetători, în frunte cu egiptologul Adolf Erman, au afirmat că limba egipteană este și ea o limbă semitică, în sensul că egipteana s-a diferențiat într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
au locuit în Egipt, iar Egiptul a fost locuit de către hicsoși, suverani semiți 2. La mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., în regiunea Siria-Palestina au apărut formele de scriere alfabetică, având inițial semnele de bază preluate din scrierea egipteană. Pe lângă alfabetul cuneiform, întâlnit în nordul Orientului Apropiat, în zona sudică s-a ivit un nou alfabet distinct. În favoarea acestei afirmații s-au găsit dovezi literare în minele din Peninsula Sinai și în diferite alte locuri explorate în Siria-Palestina3. Dezvoltarea sistemelor de scriere
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
scrise pe două bucăți diferite de papirus. Ambele au fost date spre păstrare scribului Baruh, care era prezent la semnarea contractului 1. Practica scrierii documentelor în două exemplare era foarte veche. Era cunoscută încă de timpuriu în Mesopotamia, unde textul cuneiform original era scris pe o tăbliță de argilă, în timp ce copia era scrisă pe „un plic” de argilă care înfășura originalul (totuși pe timpul lui Ieremia această practică nu mai exista nici chiar în Mesopotamia). Prima menționare a scrierii unui document în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
descifrata în 1916; caracter indo-european arhaic, de mare importanță în studiul comparat al limbilor indo-europene; reprezintă cele mai vechi atestări ale unei limbi indo-europene (mii de tăblițe din secolele XIX-XIV i.C., cu texte juridico-administrative și religioase); au folosit inscripții cuneiforme, hieroglife și alfabete primitive. Unii lingviști vorbesc de indo-hitită că despre divizarea cea mai timpurie pe care a suferit-o proto-indo-europeană. - toharice: toharica A (agneană, limba scrisă, liturgica), toharica B (kucheană, limba vorbită). Vorbite în Bazinul Tărîm (Chină de astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
unul occidental, cu două subramuri: nordică (cananeeana și arameica) și sudică (arabă, sud-arabica, limbile etiopiene). Deosebirea oriental/occidental are la bază opoziția de aspect între aorist și prezent vs. opoziția nerealizat/rezultat.268 Cele mai vechi texte akkadiene, cu scriere cuneiforma, datează din a doua jumătate a mileniului III i.C. Clasificările mai recente au în vedere, mai frecvent, trei ramuri principale: - ramură de nord-est: akkadiana, l. m. (cu variantele asiriana și babiloniana), eblaită, l. m. și sureth (neo-arameică orientala) - ramură
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
internațională, scrisă în întregul Orient-Apropiat, din Anatolia în Iranul occidental, din Egipt pînă în Golful Persic familia afro-asiatică, ramura semitica, grupul oriental; spre deosebire de celelalte limbi semitice, cu o topica SVO, akkadiana are o sintaxa în SOV, urmare a influenței sumeriene cuneiforma de origine sumeriana; cca 600 de semne cu referință semantica și uneori silabica și care notează și vocalele 11. albaneză O Albania, Kosovo (republică recunoscută doar de o parte a comunității internaționale), Macedonia / N Grecia, Turcia, Italia, Șerbia, Muntenegru, România
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
semne, scrisă de la dreapta la stînga 20. asiriana LM Asiria antică; ramură sau dialect al limbii akkadiene; neoasiriana este limba Imperiului Asirian care domină Orientul-Apropiat din 911 pînă în 612 i.C. familia afro-asiatică, ramura semitica, grupul semitic central; SOV cuneiforma de origine sumeriana; semne gravate pe tăblițe de argilă 21. assameză O Assam (India) / N Bangladesh, Bhutan; considerată și dialect bengali familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indian oriental (asamezo-bengalez); SOV asameză, provenită din scrierea gupta 22. avar N / Daghestan (Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
LM Vorbită în Babilon începînd cu prima jumătate a mileniului ÎI i.C. Pînă în a doua jumătate a mîl. I i.C. a fost limba literară și diplomatică a Orientului Apropiat. dialect al limbii akkadiene. Familia afro-asiatică, grupul semitic cuneiforma 30. badaga N India (Tamil Nadu); considerată și dialect kannada familia dravidiana, ramura de sud, grupul tamil-kannada; SOV; adj. - subst. tamil 31. bagheli N India (Madhya Pradesh); considerată și dialect hindi familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indian central; SOV devanagari
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
liturgica a bisericii creștine de riț copt) familia afro-asiatică, ramura semito-hamitică; flexionara, VSO hieroglifica; hieroglifele erau folosite în texte că logograme, ideograme și fonograme 99. elamita LM Imperiul Elamit (Orientul Mijlociu, 2800-300 i.C.) izolată; posibilă legătură cu limbile dravidiene; aglutinanta cuneiforma elamita adaptată după cuneiforma sumero-akkadiană 100. enet N Rusia (Siberia, Laponia); două varietăți: de tundra și de pădure familia uraliană, ramura samoeda, grupul de nord; armonie vocalica; aglutinanta pînă în 1986 limba nescrisa, actualmente chirilica 101. engleză O în 54
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de riț copt) familia afro-asiatică, ramura semito-hamitică; flexionara, VSO hieroglifica; hieroglifele erau folosite în texte că logograme, ideograme și fonograme 99. elamita LM Imperiul Elamit (Orientul Mijlociu, 2800-300 i.C.) izolată; posibilă legătură cu limbile dravidiene; aglutinanta cuneiforma elamita adaptată după cuneiforma sumero-akkadiană 100. enet N Rusia (Siberia, Laponia); două varietăți: de tundra și de pădure familia uraliană, ramura samoeda, grupul de nord; armonie vocalica; aglutinanta pînă în 1986 limba nescrisa, actualmente chirilica 101. engleză O în 54 de state: Africa de Sud, Antigua și Barbuda
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
oceanic) 143. hitita LM, Asia Mică (Anatolia, Capadochia) mîl. ÎI i.C.; textele hitite (cîteva mii de tăblițe din sec. XIX - XIV i.C.) reprezintă cele mai vechi atestări ale unei limbi indo-europene familia indo-europeană, ramura anatoliană; limba centum silabarică cuneiforma akkadiana 144. hopi N SUA (Four Corners, N-E Arizonei); lingvistul american Benjamin Lee Whorf scria că limba hopi nu avea cuvinte care să exprime timpul, ceea ce reflectă o concepție asupra lumii diferită de cea europeană familia amerindiana, ramura uto-aztecă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbă izolată geografic de restul limbilor maya, atipica limba amerindiana, ramura maya; accentuala; ergativă; SVO latină 146. hurită LM , Orientul Apropiat antic, începtul mîl. ÎI i.C. proto limba ce stă la originea limbilor din familia caucaziana; aglutinanta; ergativă silabarică cuneiforma akkadiana și idiograme sumeriene 147. iakută (sakha tyla) OR în Republică Sakha (Iakuția) din Siberia (Federația Rusă) familia altaica, ramura turcica, grupul turcic siberian de nord; aglutinanta, armonie vocalica; fără gen gramatical; SOV chirilica, cu cinci litere suplimentare 148. ibanag
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
bantu latină 225. luo (dholuo) N Kenya, Tanzania familia nilo-sahariană, ramura nilotica occidentală, grupul luo; tonala (tonalitate literară + tonalitate gramaticala); SVO; flexionara latină 226. luvită LM; vorbită în Imperiul Hitit (Anatolia) în mileniul ÎI i.C. familia indo-europeană, ramura anatoliană cuneiforma, apoi hieroglifica proprie 227. luxemburgheza O Luxemburg / N Belgia, Franța, Germania familia indo-europeană, ramura germanica occidentală, grupul franconic; accentuala; SVO latină 228. maasai (maa) N Kenya; Tanzania familia nilo-sahariană; ramură nilotica; tonala; armonie vocalica; prepoziții; VSO latină 229. macedoneană O
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
persana veche (ahemenidă) LM; urmașa avesticii; sec. VI-IV i.C.; regii ahemenizi (Darius, Xerxes); nu este ascendentă directă a persanei moderne; era un dialect vorbit la Persepolis, transformat de Darius în normă familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian; flexionara cuneiforma de tip mixt silabico-alfabetic, de la dreapta la stînga; cea mai recentă scriere cuneiforma 293. persana medie (parsik, parta, persana sasanidă) LM; sec. III i.C. - VII-VIII d.C.; considerată dialect al limbii iraniene medii occidentale (pahlavi, pehlevi); limba administrativă a imperiului
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Darius, Xerxes); nu este ascendentă directă a persanei moderne; era un dialect vorbit la Persepolis, transformat de Darius în normă familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian; flexionara cuneiforma de tip mixt silabico-alfabetic, de la dreapta la stînga; cea mai recentă scriere cuneiforma 293. persana medie (parsik, parta, persana sasanidă) LM; sec. III i.C. - VII-VIII d.C.; considerată dialect al limbii iraniene medii occidentale (pahlavi, pehlevi); limba administrativă a imperiului Sasanizilor; limba religiei zoroastre (profetul Zarathoustra, transcris Zoroastru de greci) familia indo-europeană, ramura
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
260, 264, 266, 269, 270, 272, 273, 274, 275, 277, 278, 279, 280, 282, 284, 286, 287, 290, 292, 296, 298, 299, 301, 303, 306, 307, 308, 310, 311, 312, 315, ~ copta 252, 260, 266, 288, ~ coreeană 252, ~ cree 252, ~ cuneiforma 148, 169, 238, 241, 243, 256, 268, 281, 292, 306, ~ de tip mixt 292, ~ cuneiforma elamita 256, ~ cuneiforma sumero-akkadiană 243, 256, ~ dactilologica 280, ~ deodhai 246, ~ devanagari 242, 243, 245, 246, 248, 250, 255, 266, 267, 268, 274, 278, 282, 284
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
286, 287, 290, 292, 296, 298, 299, 301, 303, 306, 307, 308, 310, 311, 312, 315, ~ copta 252, 260, 266, 288, ~ coreeană 252, ~ cree 252, ~ cuneiforma 148, 169, 238, 241, 243, 256, 268, 281, 292, 306, ~ de tip mixt 292, ~ cuneiforma elamita 256, ~ cuneiforma sumero-akkadiană 243, 256, ~ dactilologica 280, ~ deodhai 246, ~ devanagari 242, 243, 245, 246, 248, 250, 255, 266, 267, 268, 274, 278, 282, 284, 285, 288, 290, 291, 295, 300, 303, ~ drantha 303, ~ ebraica 240, 255, 260, 269, 272
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]