423,610 matches
-
când în când izbucniri, uneori polemice, uneori literare - funcționează ca niște supape. - Ați văzut lumina zilei într-o casă de magistrat. Cum era familia dumneavoastră ? - Sunt a treia generație de înalți magistrați. Bunicul meu dinspre tată a fost secretar la Curtea de Casație, tata consilier la Curtea de Justiție și Casație iar eu am fost doar judecător supleant, judecător plin, procuror, fiind "debarcat" de regimul comunist în comuna Budești (lângă București). De acolo m-a dat afară Lucrețiu Pătrășcanu, ca o
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
uneori literare - funcționează ca niște supape. - Ați văzut lumina zilei într-o casă de magistrat. Cum era familia dumneavoastră ? - Sunt a treia generație de înalți magistrați. Bunicul meu dinspre tată a fost secretar la Curtea de Casație, tata consilier la Curtea de Justiție și Casație iar eu am fost doar judecător supleant, judecător plin, procuror, fiind "debarcat" de regimul comunist în comuna Budești (lângă București). De acolo m-a dat afară Lucrețiu Pătrășcanu, ca o consolare acordându-mi leafa pe o
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
fiu magistrat a fost - firește - tatăl meu. Prenumele lui fiind însă tot Barbu, atunci când am publicat primele poezii în "Vlăstarul", "Viața literară", "Contimporanul", "Viața românească", Revista Fundațiilor Regale, sau "Ulise", periodic al pe nedrept uitatului Lucian Boz - colegii tatii de la Curtea de Casație, șocați și intrigați i-au spus: "Barbule, te-ai apucat de năzdrăvănii? Ce-s poeziile astea?". Am fost aspru dojenit: "Să-ți vie mințile în cap..." Am folosit pseudonimul "Judex" chiar prima dată când în 1923 am apărut
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
avem astăzi ostași care au debarcat, în fine... Odinioară eram doar "sergent teterist" și, cum îmi plăceau foarte mult caii, făcusem stagiul la Regimentul 4 Roșiori "Regina Maria". A venit războiul care m-a mobilizat fiind trimis ca magistrat la Curtea Marțială din Odessa - un oraș splendid, pe țărmul Mării Negre, admirabil, franțuzesc; era plin de case princiare, cu scări cu trepte de marmură ce coborau până în mare. O frumusețe! La Operă se pregătea intens premiera "Cyrano de Bergerac" cu Ion Iancovescu
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
Operă se pregătea intens premiera "Cyrano de Bergerac" cu Ion Iancovescu, și eram nerăbdător să-l aplaud... când s-a întâmplat o uriașă tragedie la Odessa - o explozie la comandamentul care se afla vis-a-vis de clădirea în care se afla Curtea Marțială, unde eram mobilizat ca grefier - scrib al instituției. Generalul Glogojanu (parcă așa-l chema), din cauza atentatului a dat groaznicul ordin să fie spânzurat de fiece copac al bulevardului câte un odessan... jalnic... - Ordinul suna așa: pentru fiecare ofițer român
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
fie executați 2oo comuniști; pentru fiecare soldat mort, câte 100 comuniști. - Iată că știți mai precis decât martorul ocular. - De curând am citit o carte despre acest eveniment. - A fost un spectacol înspăimântător; țin minte dimineața în care, venind către Curte, în arborii ce străjuiau bulevardul atârnau sinistru inocenții. Trebuie să vă spun că generalul Glogojanu fusese prevenit de către o "babușca" în privința pregătirii atentatului, dar nu a ascultat-o, ba chiar a dat-o afară. - Mai există opinia că s-ar
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
atentatului, dar nu a ascultat-o, ba chiar a dat-o afară. - Mai există opinia că s-ar fi pus explozibilul după ce geniștii au controlat clădirea. - Nu am auzit, dar martor al acestei cumplite osânde, comandantul meu, generalul Mihail, președintele Curții Marțiale, m-a trimis cu un mesaj secret către Antonescu, după care nu m-am mai întors, fiind demobilizat. Astfel că nu am mai văzut premiera "Cyrano de Bergerac" pusă în scenă de Maican și nici urmarea marțială a atentatului
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
nu-l văd pe dl Iliescu învățînd pe de rost replici fabricate în laboratorul de scenarii al ministrului Dîncu. Mai există ipoteza că între Cotroceni și Palatul Victoria se duce un război pentru putere între grupările din jurul premierului și din curtea președintelui. Deși interesantă, nici această teorie nu cred că stă foarte bine pe picioare. Și asta tot din "vina" dlui Iliescu, căruia nici prin cap nu cred că-i trece să facă pe cloșca unui grup de interese după ce a
Medicul de familie al dlui Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14187_a_15512]
-
masă în aer liber și vede câmpia unui acoperiș ruginit și plat, nimic altceva. Curentul stârnit de S-Bahn și uruitul hurducăturilor pe șine, configurează aici, afară, spațiul. Pe vremuri, întreaga fațadă de peste drum încadrată de ferestre, situată mai sus de curțile din dos, era uneori o sală de bal, prin care cineva căra niște cărți vechi și în antreu, în dreapta; un bărbat își punea haina ca să plece, un șal alb în jurul gâtului, și dispărea din câmpul vizual. Când încă mai stau
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
pierde și el răbdarea pînă la urmă și trage de la distanță, cu celebra lui pușcă de argint, un glonte prin ambii genunchi ai căpeteniei răilor. D’Artagnan, cam stîngaci la intrarea precipitată în viață, în Paris și în luptele de la Curte, ajunge expert în înfruntarea și lichidarea unor batalioane întregi de răi. O neliniște se strecoară totuși în mintea adolescentului pus pe fapte mari, căci un rău ca Richelieu trăiește foarte mult și, cînd moare, unul mai rău și mai meschin
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
de el. Puteam să mă afirm, însă am preferat să mă mențin într-o rezervă. - Iată că statura dumneavoastră scundă v-a ajutat în privința asta! - Așa este. Dacă aveam o structură fizică normală aș fi sfîrșit prost. Mi-au „făcut curte" și legionarii, m-au solicitat și comuniștii, dar nu am aderat la nici o extremă. Nu numai că din punct de vedere intelectual exista o totală incompatibilitate între mine și ei, dar și fizic, nu eram eu omul care să poarte
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
sale ca politician, tot ceea ce va obține va fi victimizarea acestuia. În eventualitatea că se va găsi un tribunal din România care să-l condamne pe CVT pentru aceste acuzații, sentința i-ar deschide liderului PRM o nesperată ușă către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La rîndul său CVT știe foarte bine că acuzațiile sînt cele care rămîn pentru opinia publică, nu scuzele. Mai ales scuzele venite din partea lui. Cei care i-au acordat votul în 2000, unii dintre ei recunoscînd
Ieșirea la atac a lui C.V.Tudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14240_a_15565]
-
Victoria din Samotrace, cu excepția, de asemenea, a sălilor de artă egipteană, în restul muzeului, vizitatorul se poate simți la largul său practic oricînd. E surprinzător de pildă ce puțină lume vine în sălile de pictură franceză de la etajul doi al Curții pătrate. Și ce e de făcut? Ați remarcat o dată că francezii nu știu să citească un tablou. E adevărat? La școală înveți să citești, dar, în Franța cel puțin, nimeni nu te învață cum anume trebuie să privești, să vezi
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
dat-o mie și în aceeși zi a dispărut. Țin însă foarte bine minte anumite întâmplări de la Găești - locuiam chiar în clădirea liceului unde tata era director. Școala avea etaj și un coridor lung pe care mergeam cu tricicleta. În curtea mare era clădirea la roșu a viitorului liceu, care mi se părea imensă; coboram în subsolul acestei clădiri care încă nu avea plafoane. Uitându-mă în sus vedeam un zid nesfârșit. Mai târziu, am avut impresia că m-am simțit
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
apropiat de P.N.Ț.? - Am fost în T.U.N.Ț. din 1946 când eram în ultima clasă de liceu. Atunci am dus la Dreptatea primul și ultimul meu articol, în care polemizam cu Gheorghe Apostol. Când am intrat în curtea redacției, tipografii m-au bătut cu pietre și am fugit. Dacă articolul apărea cu siguranță că pe urmă m-ar fi băgat la pușcărie. În 1990 am primit un telefon de la niște necunoscuți care m-au întrebat dacă nu vreau
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
în timp ce eu jucam țurca afară cu băiatul lor, Costel, cu care mă împrietenisem. Mă și enervam de atâta sporovăială. Ce-or fi vorbit ele acolo în casa atât de bine îngrijită a grecului? Casă foarte curată, având, țin minte, o curte străbătută de o podișcă de lemn, cum nu mai văzusem la nimeni, să nu iei în picioare noroaiele Bărăganului, și din care pricină, nici nu puteai să joci ca lumea țurca; ...vreau să spun, ce discutau acolo femeile cu aprindere
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
la peșteră, și bunicul i-a spus că e târziu ca să se mai urce până acolo. Bărbatul a vrut să știe dacă au unde dormi și bunicul i-a spus că da. Fata se apropiase de ferestruica ce dădea spre curte. Pe urmă s-a întors și s-a oprit în pragul ușii. - Bună, mi-a spus. Am salutat-o și eu. - Cum se numește satul ăsta? I-am spus. A scos un pachet de țigări boțit din buzunarul pantalonilor, și-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
scurtul răstimp petrecut în stradă făcu și alte gesturi mai neînsemnate și îi mai și dădu o lingură de doctorie unui bolnav care fusese scos cu patul în poarta casei, ca să-l vadă trecînd. La ultimul colț, printre parii din curte îl văzu pe Nelson Farina în hamac și i se păru cenușiu și abătut, dar îl salută fără căldură. - Ce mai faceți? Nelson Farina se răsuci în hamac și-l cufundă în chihlimbarul trist al privirii sale: - Moi, vous savez
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
în hamac și i se păru cenușiu și abătut, dar îl salută fără căldură. - Ce mai faceți? Nelson Farina se răsuci în hamac și-l cufundă în chihlimbarul trist al privirii sale: - Moi, vous savez - zise. Fata lui ieși în curte cînd i-a auzit vorbind. Purta o rochie țărănească ordinară și ponosită și avea părul împodobit cu panglici colorate și fața unsă împotriva soarelui, dar chiar și în starea aceea neglijentă se putea presupune că nu exista alta mai frumoasă
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
Când am ajuns la nea Gheorghe, un alt vecin al său, Matei al lui Ghici tocmai intrase și el În curte. Elena s-a Îmbujorat și a tresărit când ne-a văzut. Fiersese apă Într-un ceaun mare, iar alături lui, pe un grătar, Într-un ibric, țuică. Paiele de pârlit porcul erau pregătite. Sarea pentru frecat șoricul era și ea
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
te știam așa lingav! - Om cuminte, nu ca noi! Să-și vadă treaba făcută și... are el timp! - a răspuns bunicul privind când la unul, când la altul. Dar dacă tot nu bei, să fii scos porcul din coteț! În curte, e și locul mai uscat, e și mai ușor de umblat cu el... Nea Gheorghe a intrat cu o bucată de mămăligă Învechită, În cocină. A ademenit animalul și l-a legat cu o sfoară de un picior, apoi l-
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
tine! Bă, Costică, fir-ar să fie! Și-a amintit el și s-a făcut, dintr-o dată, vânăt la față. - Huoo... ho... ho! Afurisitul! Ușurel cu tata! Lasă-l, mă, pe seama mea!, s-a repezit Costică după porcul speriat. În curte, a intrat, târându-și picioarele, Însă drept ca lumânarea, și moș Gogu, tatăl lui Gheorghe. Stătea cu baba lui, singuri, dezlipiți de sat, Într-o casă, În gura unei vâlcele, rupt parcă de lume. Acolo, crescuse și Elena. Singură, doar
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
mic, de data asta, nu! E periculos. Tu n-ai auzit cum trag și pe-aici unii cu puștile? - Ba da! Dar zic și eu că aș vrea. Și tăticuțul meu e Îngrijorat! Mi-a spus să nu ies din curte. A auzit el, că s-ar duce cu furci și topoare, acolo, la Sfatul Popular, mâine, să-i schimbe pe unii. Dumnezeu știe! Nu e treaba mea, că sunt copil. Tu ce crezi? - Eu știu?! Cert este că ceva se
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
acolo. E destinul fiecărui personaj și toți o știu sau o presimt. Destin pe care îl asumă, dar, în general, încearcă să îl uite, fiecare după posibilități. Iar dacă, nocturn, omniprezentul labirint este contracarat de închisoare, diurn - îi este contrapusă Curtea, adică simulacrul ordinii. Curtea lui Louis XIV este un bal mascat interminabil, cu schimbări perpetue de parteneri care prind fluturi (sic!), cu neîncetate urmăriri, balete, jocuri de noroc, dar și cu crime care strigă la cer. Marchează trecerea în altă
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
personaj și toți o știu sau o presimt. Destin pe care îl asumă, dar, în general, încearcă să îl uite, fiecare după posibilități. Iar dacă, nocturn, omniprezentul labirint este contracarat de închisoare, diurn - îi este contrapusă Curtea, adică simulacrul ordinii. Curtea lui Louis XIV este un bal mascat interminabil, cu schimbări perpetue de parteneri care prind fluturi (sic!), cu neîncetate urmăriri, balete, jocuri de noroc, dar și cu crime care strigă la cer. Marchează trecerea în altă paradigmă de valori și
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]